Un pisoi vegetarian

A apărut în viața noastră într-un sfârșit căl­duros de au­gust, sub forma unui ghemotoc de blană albă cu dungi aurii și cu ochișori albaștri, ca florile de nu-mă-uita. Jucăuș și zglobiu, a in­trat în casa noas­tră ca să mai în­veselească atmosfera și pentru că eu de mult îl visam și-l do­ream. Mic, sperios, abia știa să-și vâre boticul în lapte, înmuindu-și în el și mustățile. Doam­ne, dacă aș fi știut câte aveau să se în­tâmple: bi­be­louri sparte, fu­ra­tul mân­că­rurilor de pe masă și câte alte pe­ri­peții hazlii, dar și in­comode! Cu toate aces­tea, a devenit cel mai alin­tat pisoi din sat, pen­tru că cine își mai lăsa mâțul să doarmă în pat, sau cine îi mai aș­­ternea jos, în bucătărie, un șer­vet pe care stăteau cuminți două far­fu­rioa­re pline cu tot felul de bu­nătăți?

Îmi amintesc de primul său șoricel vânat. Se ră­tă­cise cine știe cum prin bu­că­tărie, sfârșind, ne­fe­ri­citul, în gura lacomă a lui Babylon, care aș­tepta, cu un aer tri­umfător, să-i laud isprava. Cu tim­pul, caracterul lui s-a schim­bat. Acum, că este mare, nu mai face atâ­tea ne­bunii, nu mai intră în ușița de la sobă, nu mai bea apă din vană, nu mai agață per­deaua. Și are un meniu cu totul special. Obișnuit de mic, Baby­lon adoră do­vle­ceii, morcovii, pătrunjelul. Păstăile de fasole le mă­nân­că dintr-o suflare, de car­tofi ce să mai spun? Dar pre­fe­ratul lui este mărarul. Nu cred că ați mai văzut pisică de­voratoare de mărar. Ei bine, acesta este Babylon – pi­soiul meu vege­ta­rian.

Acum, când a împlinit un ani­șor, mă gândesc la el cu du­io­șie, îl privesc (este așezat cu­minte pe pat și mă scru­tează cu­rios) și-mi doresc să avem mulți ani îm­preună de acum încolo, ca să ne împlinim, reciproc, viața.

IOANA P. – Maramureș