Încă o lecție de la Sofia pentru români

Potrivit ziarelor din urmă cu 16 ani, întreprinderea ARO Câmpulung Muscel a fost privatizată de guvernul condus de Adrian Năstase cu 150.000 de do­lari, prețul unui apartament modest din cen­trul Capitalei. Ne amintim și de Petrom, pe care statul român a vândut-o, tot sub prim-ministeriatul aceluiași Năstase, cu 669 de milioane de dolari, în timp ce “țărișoare” precum Ungaria sau Cehia și-au vândut modestele lor re­zerve de țiței cu peste două miliarde de dolari fie­care. De ce pomenesc acum de privatizările din anul 2004? Pentru că am aflat că noul procuror general al Bul­gariei, Ivan Gheșev, a ordonat zilele trecute revi­zu­irea întregului proces de privatizare care a urmat că­derii comunis­mului. Un calcul sumar al economiei bul­gare arată că ea valora, în 1989, 40 de miliarde de do­lari. Cum a în­ceput privatizarea, s-a declanșat corupția. Exact ca la București, la Ploiești, la Iași, la Timișoara sau la Cluj-Napoca. Din 40 de miliarde, câți erau pe hârtie, statul bulgar a încasat numai 10 miliarde din vânzări. A ob­ținut bine! Pentru că ne punem întrebarea: câte mili­arde de dolari au valorat activele românești în 1989 și câte miliarde a încasat statul român? Ar fi bine dacă ar fi obținut tot 10 miliarde! România este de două ori mai mare decât Bulgaria, cu o populație dublă și cu iu­reșul “multilateral” al dezvoltării ceaușiste greu de ima­ginat. Numai uzine metalurgice am avut 23! Au fost sute de fabrici de textile, de țesătorii, de confecții, de cauciuc, de tractoare, de autocamioane, de avioane etc. La Sofia, procurorul general a obligat Agenția de Secu­ritate Națională să verifice procesul de privatizare. Și la București există Autoritatea de Securitate Națio­nală, dar nu i-a cerut nimeni să verifice privatizările. Dacă marile contracte de privatizare de la sud de Du­năre sunt 174 (cu investitori din Austria, Belgia, Ger­mania, Grecia, Rusia, Spania și altele), nimeni nu știe câte sute de contracte au fost semnate la nordul flu­viului. Potrivit analizei fostului secretar de stat, Cons­tantin Ciutacu, infrastructura industrială situa Ro­mâ­nia, în 1989, în primele 10 țări din Europa. Era a treia țară din lume, după SUA și Japonia, care fabrica an­ve­lope gigant. Doar două țări din lume făceau șuruburi cu bile, pentru industria nucleară: România și Japonia. În 1980, România fabrica 1600 de excava­toa­re; ni­ciu­nul azi. Fabrica 71.000 de tractoare; niciunul azi. Fa­brica 600 de vagoane de pasageri; niciunul azi. Fabrica 14.000 de vagoane de marfă; 800 azi. Sticlăria e pră­bu­șită. Săpunul a dispărut. Baza de soiuri de plan­te și rase de animale a fost pulverizată. O catastrofă și un jaf fără egal! Ăstimp, la rândul lor, bulgarii reușesc să ne întreacă: sunt aproape de a adopta moneda euro și își pun în cap să rezolve probleme mari, cum este cea de față… Statul a fost jefuit “în mod barbar”, spune un politician de la Sofia. Dar cum a fost jefuit statul ro­mân? Nu are rost să ne mai întrebăm. Statul bulgar își va putea relua proprietățile, dacă contractele de pri­vatizare în cauză nu au fost corecte. Parlamentul va schim­ba unele legi în acest sens. Ce va face statul ro­mân? Să-l întrebăm pe actualul procuror general, Gabriela Scutea. Poate a citit și domnia sa incredibila știre despre colegii de la Sofia.

Ion Longin Popescu