– În chiar seara de dinaintea demiterii sale în Parlament, Guvernul Orban a aprobat un lung șir de ordonanțe de urgență, unele dintre ele mult discutate. Cum vedeți acest mod de a opera al Guvernului PNL? Naște el un precedent periculos în contextul unor viitoare guvernări toxice sau e singurul mod de a schimba rapid “stricăciunile” guvernărilor PSD-iste?
– Precedentul periculos a fost deja creat în timpul guvernărilor PSD, criticate pe drept pentru abuz de ordonanțe de urgență. Ne amintim chiar că, proaspăt investit premier, Ludovic Orban justifica refuzul de a adopta unele reforme prin OUG prin dorința de a nu proceda la fel ca psd-iștii. Cu toate acestea, deși guvernul Orban nu poate justifica urgența deciziei sale, eludarea dezbaterii publice și slaba pregătire a documentelor, el acționează într-o situație mult mai grea decât cea în care opera PSD, care controla majoritatea parlamentară și își permitea în același timp să sfideze Parlamentul adoptând OUG, atunci când voia să acționeze rapid. Potrivit surselor politice, premierul Orban s-a grăbit să adopte cele 25 de OUG în momentul în care și-a dat seama că moțiunea de cenzură va trece, contrar așteptărilor sale, și că, în calitate de guvern interimar, echipa sa nu va mai putea adopta ordonanțe de urgență. A fost prețul plătit pentru asumarea răspunderii guvernului PNL, pentru alegerea primarilor în două tururi, demers ce amenința interesele PSD și ale UDMR. Cele două formațiuni și-au unit forțele pentru a bloca o reformă necesară, cu prețul destabilizării politice a țării. Deși imperfecte, ordonanțele de urgență ale guvernului vizau o serie de reforme. Ele riscă acum să fie invalidate de CCR, pentru că Avocatul Poporului, provenit din ALDE, a anunțat că le va contesta. Oricum, majoritatea toxică din Parlament, adică PSD-ALDE-UDMR, a început respingerea pe bandă rulantă a ordonanțelor emise de guvern. Așadar, deși considerentele pragmatice nu justifică încălcarea principiilor transparenței și ale bunelor practici de guvernare, nu putem să nu vedem că, atâta vreme cât controlează Parlamentul, PSD va bloca orice reformă care-i lezează interesele. În concluzie, nu numai că alegerile anticipate sunt vitale pentru realizarea reformelor, ci, mai ales, la scrutinul viitor, indiferent când se va ține, votul trebuie să fie masiv anti-PSD, ca să încheiem odată această lungă și păguboasă tranziție. Abia atunci vom putea evalua corect modul de guvernare al PNL.
– Președintele interimar al PSD, Marcel Ciolacu, și primarul Capitalei, Gabriela Firea, au participat la Convenția Națională a Pro România, lăudându-l, în alocuțiunile lor, pe Victor Ponta. Vedeți posibilă o regrupare a stângii din România? Ce efecte ar putea avea, pe termen scurt, până la alegerile din acest an, acest mesaj de împăcare între PSD și Pro România?
– Posibilitatea regrupării psd-iștilor există, deși încă nu știm cum se va finaliza. Deja au apărut unele reacții negative în PSD la invitația adresată de Marcel Ciolacu celor din Pro România să se întoarcă “acasă”, ceea ce sugerează că și deschiderea față de Pro România afișată de domnul Ciolacu și de Gabriela Firea este motivată de lupta pentru putere din partid, în perspectiva congresului care va alege noua conducere a PSD. Pentru Marcel Ciolacu, miza acestui congres este consolidarea propriei puteri, ceea ce implică eliminarea sau slăbirea taberei adepților lui Liviu Dragnea. Un acord cu Pro România, sub forma unei fuziuni sau a unei alianțe politice, îl întărește, și slăbește tabăra Dragnea. Nu este limpede însă dacă Victor Ponta va fi dispus să renunțe la poziția de lider de partid și nici câți membri Pro România sunt dispuși să revină în PSD, indiferent ce va decide actualul lider al formațiunii lor. Oricum, pe termen scurt, Pro România se va profila probabil în Parlament mai degrabă ca aliat al PSD, mai concret al lui Marcel Ciolacu, cum a fost și la votul recentei moțiuni de cenzură. Alături de PNL și-ar pierde complet identitatea de stânga, fie ea și declarativă. Aceste regrupări pe culoarul stângii vor complica situația guvernului Orban – interimar sau permanent – pentru că vor îngreuna considerabil negocierea legislației propuse de executiv. Este de remarcat, totodată, că, dacă stânga își pune problema unei regrupări și strânge rândurile în vederea alegerilor, dreapta este tot mai dezbinată, cu un PNL care pare mai preocupat să izoleze și să anihileze USR decât să combată PSD, căci îl vedem pe Ludovic Orban negociind mai degrabă cu PSD și cu UDMR, care au votat împotriva guvernului PNL, decât cu Dan Barna, care se plânge că liberalii nu și-au respectat promisiunile făcute la investire. Dar așa a fost mereu în ultimii 30 de ani: psd-iștii au știut să se regrupeze ca să-și apere interesele, în timp ce partidele din opoziție nu au reușit niciodată să facă o alianță durabilă. Din păcate, istoria pare decisă să se repete și în 2020.
Romanian