Albinele si reumatismul

• Perioadele de umezeală combinată cu frig sunt o tortură pentru oase și încheieturi. Pentru cei care nu și-au pierdut speranța și luptă cu reumatismul, sfaturile care urmează sunt de mare ajutor. Ele aparțin unui cercetător de excepție al terapiilor cu produsele stupului, afirmat pe plan internațional •

Dr. ȘTEFAN STÂNGACIU – medic de medicină generală, cu competență în apiterapie și fitoterapie: „Drumul de o mie de pași începe cu unul singur”

Medicina definește prin reu­ma­tism un grup de afecțiuni diver­se, acute sau cro­nice, care afectează apa­ra­tul lo­comotor și una sau mai multe arti­culații.

Statisticile arată că această boală afectează un important seg­ment din po­pu­lație. Apro­ximativ 85% din per­soa­­nele de peste 70 de ani suferă de reu­­ma­­tism, iar aceasta reprezintă ori­gi­nea a 60% din totalul inca­pa­cităților fizice la această categorie de vârstă.

Făcând o clasificare a lor, se poate vorbi de: reu­­matisme articulare inflama­torii, reumatisme articulare degenera­tive, reumatisme abarticulare (care afec­tează țesuturile din jurul unei arti­cu­lații). Cau­­zele bolilor reumatismale sunt multiple; uneori se poate vorbi de cauze mi­crobiene, alteori de cau­ze me­tabolice (gută), iar alteori sunt luați în calcul fac­torii genetici, ca în cazul spondilar­tri­tei anchilo­zante.

Cauzele reumatismului

Medicina tradițională chineză spu­ne că cel pu­țin jumătate din boli au drept cauze principale deze­chilibrele emo­­ționale. În acest sens, marea ma­jo­ritate a reumaticilor au drept element psi­hologic declanșator sau agravant teama ori frica exagerată de lungă du­rată. Aceste emoții negative (având ca origine familia, societatea sau chiar moș­tenirea ge­ne­tică), alături de de­pre­sii, tristețe, melancolie, griji, atunci când sunt în exces, induc modificări în sis­temul endocrin (la nivelul glandelor su­prarenale în special), care se reper­cu­tează treptat și în func­ționarea arti­culațiilor.

Este bine să atrag atenția asupra unei forme de reumatism cu potențial de risc vital – reumatismul articular acut (o com­plicație a faringitei streptoco­cice ne­tra­tate corect, provocată de strepto­cocul de grup A). În acest caz, trebuie luată în calcul și slă­birea sistemului imu­nitar. De aceea, este nece­sar ca în co­pi­lărie faringitelor să li se acorde atenția cuvenită și să fie tratate co­rect, din punct de vedere medical.

Tratament

Bolnavul se prezintă la medic, de obi­cei, când apar inflamația (tume­fac­ția), roșeața, creșterea tem­peraturii lo­cale, durerea, aceste simptome fiind în­tâl­nite mai ales în reumatismul arti­cular acut, dar și în artritele reu­ma­toide. La aces­te manifestări clinice se pot adău­ga și: oboseala, scăderea în gre­u­­­tate, mialgiile, redoarea matinală.

Obiectivul în astfel de cazuri este ca tratamentul să combată durerile pa­ci­en­tului, să reducă infla­mația, să păs­­treze funcția articulară, să sta­bi­li­zeze boa­la și să recupereze bolnavul. Este evident faptul că schema de tra­tament se stabilește în funcție de vâr­sta paci­en­tului, de localizarea și evo­luția bolii.

Veninul de albine

Apiterapia folosește în bolile reu­ma­­tismale în­deosebi veninul de al­bi­ne. Acesta produce du­rere și infla­ma­ție în momentul administrării, dar prin frac­țiunile sale componente inhi­bă ulterior infla­mațiile și diminuează senzațiile du­reroase produse de reu­matism. Prin multele substanțe pe care le conține, în special prin hialu­roni­dază, ve­ninul ac­țio­­nează asupra țesutului con­junctiv, îm­pie­dicând agravarea tulbu­rărilor reumatice și ade­seori permi­țând chiar vinde­carea lor. S-a dovedit clinic și ex­perimental că veninul împiedică di­rect produ­cerea în țe­su­turi a proceselor infla­ma­torii reumatice și aler­gice în general, prin­tre altele și prin com­baterea acțiu­nii his­taminei, substanță cu rol im­portant în in­flamații și reacții aler­­gice în țesuturi.

Cu ajutorul veni­nului de albine pot fi tratate afecțiuni reu­matice ca: poli­ar­trite, reuma­tis­me, po­liartrite infecțioa­se nespecifice și spondiloze. Veni­nul de albine (pe lângă polen, păstură, lăpti­șor de matcă și mie­re) are, după cum afirmă spe­cia­liștii din lumea întreagă, o acțiune de fortificare a între­gului sistem osteo-ten­dino-muscular, ner­vos, endo­crin, dar și a aparatului cardio-vascular. Este cunos­cut faptul că un mare risc în reuma­tism îl constituie tocmai îmbol­nă­virea sau slă­birea inimii și defi­cien­țele mi­cro­cir­culației la nivel arti­cular (sânge în can­titate ori calitate insufi­ciente).

Tratamentul apiterapeutic în reu­ma­tisme se poate administra sub con­trol medical, folo­sind di­rect înțepături de albine sau utilizând soluții injec­ta­bile, în care veninul este filtrat, stan­dardizat. Re­zultate foarte bune se obțin când înțepăturile se rea­li­zează direct pe meridia­nele de acu­punctură, teh­nica fiind denumită api­punctură.

Deși veninul de albine, prin pro­prie­tățile sale far­macologice, aduce un be­ne­fi­ciu imens în lupta cu bolile, nu toate per­soa­nele pot benefi­cia de el. Un pa­cient cu reuma­tism nu poate be­neficia de tra­ta­mentul cu ve­nin de albine dacă este alergic la venin, dacă are alte boli aso­ciate ca: tuberculoză, boli he­pa­tice (hepatită acu­tă sau cronică gra­vă), boli renale (în spe­cial nefrite și boli le­gate de he­ma­­tu­rie), boli pan­creatice, boli cronice ale ini­mii, diabet in­sulino-dependent, ul­ce­­re gas­trice sau duo­denale care sân­ge­rează sau prezintă cri­ze puternice. De asemenea, copiii sub 9 ani, al­co­oli­cii, cei care con­sumă droguri și femeile însăr­cinate nu pot be­neficia de acest tip de tratament. Este obligatoriu ca trata­men­tul să se facă strict sub supraveghere medicală și numai de către persoane spe­cia­lizate.

Pentru cei ca­re au into­leranță la ve­ninul de al­bine, există pe pia­ță o exce­lentă cre­mă pe ba­ză de ve­nin de albine (cea mai bună din lu­me la ora ac­tua­lă): Api­re­ven, care se poate aplica extern, în zo­ne­le afectate, sau pe punc­­tele de acu­punc­tură le­gate de boală. După maxi­mum 3-5 mi­nu­te de la aplicare, țesu­turile subiacen­te se în­căl­zesc, datorită vasodilatației pro­vo­cate de substanțele active din un­guent. Această încălzire du­rează până la 90 de minute, de aceea este bine ca aplicarea să se facă ori seara, înainte de culcare, ori înainte de re­pausul de după-amia­ză.

Plantele medicinale

Fitoterapia este o altă metodă care poate îmbu­nătăți calitatea vieții unui bolnav reumatic. În pre­zent, se gă­seș­te în farmacii o serie de produse stan­dar­dizate, sub formă de capsule, un­guente sau ule­iuri pe bază de plante, adju­van­te în tratamentul reumatis­melor. Aici se pot enumera produsele pe bază de soia (pentru persoanele me­teosen­si­bi­le), gheara-diavolului (adju­vant în tra­ta­mentul poli­artritei reu­matoide), tinc­tu­rile de ovăz, mentă, mu­guri de plop, le­văn­țică, ardei iute, pre­cum și ex­tractele ule­ioa­se de mentă, cim­brișor de câmp, tătă­neasă, urzică. Uleiul de arnică și uleiul de ma­saj antireumatic pot fi de un real fo­los, admi­nistrarea lor fiind adaptată fie­cărui caz în parte.

Cataplasmele

Pentru reducerea durerilor se poate apela și la cataplasme. • Cataplasme cu Argila ALGO (reci sau călduțe în crize acute; calde în stadii cronice): se pre­pară o pastă groasă de circa 1,5 cm din bulgărași de argilă și puțină apă; se fac 2-3 aplicații zilnic, timp de 2-4 ore sau se țin toată noaptea; pentru trata­men­tul de întreținere se pune doar o cata­plas­mă pe zi. • Cataplasme cu hrean: se ames­tecă un pumn de rădă­cină rasă de hrean cu făină integrală până ce se obține o pastă groasă, se pune într-un săculeț de pânză și se aplică pe locul dure­ros timp de 15 minute. • Cataplas­me cu făină de in, în care se încorporează frunze de iederă, tocate mărunt; cata­plas­ma caldă se aplică direct pe locul afectat. • Ca­ta­plasme cu pătrunjel zdro­bit sau cu de­coct din rădăcină de tătă­nea­să, cu frun­ze proaspete de iederă (zdro­bite), cu ver­bină mărunțită amestecată cu apă caldă, cu infuzie din flori de soc.

Pentru diminuarea du­rerilor din artroza ge­nun­chiului se pot face apli­cații cu cata­plasme cu paie de ovăz sau cu făină de muștar (200g făină de muș­tar se amestecă cu apă călduță, la 40°C, până se obține o pastă care se introduce în­tr-un sac de pânză și se aplică pe ge­nunchi, aco­perin­du-se apoi cu o pă­tu­ră). Se ține până se simte sen­zația de arsu­ră, după care se înde­păr­­tează și se repetă după 6 ore sau a doua zi.

În reumatismul abarticular se pot pu­ne cata­plasme cal­de cu coji de nu­că verde (zdro­bite), cu făină din semințe de muștar negru, cu decoct din ră­dăcină de tătă­neasă.

Băi de plante

Foarte eficiente sunt și băile cu de­coc­turi din ameste­curi de plante, în părți egale: frunze de fra­sin, izmă bună, mes­tea­căn, urzică, salvie, gălbe­nele, la­vandă, muguri de pin, coajă de salcie, cim­bru de cultură. Decoctul se adaugă la apa de baie, o cură durând 21 de zile.

Fiți optimiști, flexibili în atitudini și veți învin­ge boala mai ușor! „Dru­mul de o mie de pași în­ce­pe cu unul sin­gur!”, spune un vechi proverb chi­nez…