– Printr-o decizie care a inflamat scena publică, Curtea Constituțională a întârziat declanșarea alegerilor anticipate. Mai există vreo șansă? Și cum vedeți, într-un cadru mai larg, rolul CCR, în formula sa actuală? Este nevoie de o rescriere a Constituției după lungul șir de crize politice din ultimii 20 de ani?
– Întârzierea termenelor constituționale pentru anticipate, ca urmare a deciziei CCR, face improbabilă organizarea acestora, în aceeași perioadă cu alegerile locale, adică în iunie. Amânarea lor pentru iulie sau august, în plină perioadă de concedii, nu avantajează pe nimeni, iar în septembrie, este deja prea târziu. Pe de altă parte, PSD poate ușor bloca anticipatele în Parlament votând – dacă nu guvernul Câțu – viitorul guvern propus de Klaus Iohannis. Interesul PSD este ca la Palatul Victoria să existe un guvern PNL slab, lipsit de majoritate, deci incapabil să-și realizeze programul – adică un guvern ușor de atacat cu ajutorul televiziunilor “de știri”. Avem deja rețeta dezastrului, de fapt, a unui eșec ușor de anticipat de la bun început, având în vedere configurația politică a Parlamentului. Fără îndoială, CCR a decis politic, dar de ce ne mirăm? Doar din 2017 nu ia decât decizii comandate politic de PSD, în favoarea penalilor și împotriva recomandărilor GRECO, ale Comisiei Europene și ale Comisiei de la Veneția. CCR trebuie reformată, dar orice proiect legislativ pe această temă riscă să fie respins, fără drept de apel, de către însăși CCR, și aceasta, pentru că, în “înțelepciunea” lor, parlamentarii au renunțat la dreptul lor de a respinge modificările cerute de CCR prin votul unei majorități de două treimi. Oricum, atât reformarea, mai mult decât necesară a CCR, cât și revizuirea la fel de necesară a Constituției, sunt chestiuni de perspectivă, greu de rezolvat pe termen scurt, din cauza condițiilor draconice prevăzute pentru revizuire. În acest moment, marea problemă este însă pierderea de capital politic a PNL, perceput ca autor al crizei politice, din cauza insistenței nerealiste asupra anticipatelor. Potrivit ultimului sondaj IMAS, PNL a pierdut deja 7%, iar PSD a câștigat 5% din intențiile de vot. Lansat total nepregătit în aventura politică a unui guvern minoritar, PNL a ajuns ostatecul PSD și al UDMR și are mâinile legate. Astfel, cea mai mare șansă de a depesediza România din ultimii 30 de ani riscă să fie ratată. Să fie oare o întâmplare?
– Europa se confruntă cu o nouă criză a refugiaților, după ce Turcia a deschis granițele către UE pentru refugiații sirieni. Deși are un acord foarte costisitor cu Recep Erdogan pentru blocarea valurilor migraționiste, Uniunea Europeană se vede din nou șantajată de regimul de la Ankara. Cum s-a ajuns la această nouă criză?
– S-a ajuns în această nouă criză exact cum s-a ajuns și în prima criză, din 2015, din cauza faptului că atât UE, cât și SUA, au lăsat situația din Siria la bunul plac al Moscovei și nu au vrut să se implice în rezolvarea ei. Concret, Turcia s-a văzut ea însăși asaltată de un nou val de refugiați din Siria, după ce forțele lui Hafez al Assad, susținute de Kremlin, au atacat Idlib, ultima enclavă a opoziției, aflată în apropierea graniței de sud a Turciei. Săptămâna trecută, peste 35 de soldați turci și-au pierdut viața, încercând să apere Idlib. Turcia ceruse SUA și UE sprijin militar pentru instituirea unei zone tampon în jurul enclavei Idlib, astfel încât să fie oprită bombardarea acesteia de către forțele guvernului de la Damasc susținute de Moscova, dar occidentalii au rămas surzi la acest apel, deși unii și-au dat seama de pericolul unei noi invazii a refugiaților. Președintele comisiei pentru probleme externe din Bundestag a spus clar că Turcia nu-i poate găzdui pe refugiații proveniți din Idlib. Deja populația turcă este nemulțumită de prezența pe teritoriul ei a trei milioane de refugiați sirieni, iar ONU a calculat că aproape încă un milion de oameni au fost forțați să-și părăsească domiciliile din cauza ultimei ofensive a guvernului sirian. Acordul dintre Turcia și UE, potrivit căruia Turcia primește 6 miliarde de euro anual pentru găzduirea refugiaților, fusese încheiat în 2016, înaintea acestei ultime ofensive. Așadar, dacă UE este acum șantajată de liderul de la Ankara, ea plătește de fapt prețul pentru supunerea față de Moscova, pentru ignorarea voită a evoluțiilor din Orientul Mijlociu și mai ales pentru incapacitatea de a acționa inteligent, rapid și curajos. Toate aceste lipsuri cumulate au favorizat declanșarea unei crize la frontierele estice și sudice ale UE: în timp ce Comisia Europeană este luată prin surprindere de ultimele evenimente, Grecia și Bulgaria și-au mobilizat trupele la frontiere. În aceste condiții, nici soarta Europei, nici cea a refugiaților sirieni nu sunt de invidiat.
Romanian