RODICA CULCER despre… „Reforma CCR este o iluzie, deoarece CCR poate bloca orice lege cu acest obiect”

– Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) i-a dat, în unanimitate, câștig de cauză Laurei Co­druța Kovesi, în procesul intentat României în cazul demiterii sale de la șefia DNA. Ce înseamnă această victorie pentru Laura Codruța Kovesi? Dar pentru România, unde Curtea Constituțională, principala vizată de decizia CEDO, continuă să taie și să spân­zure și se află în război deschis cu Guvernul și cu Președinția? E nevoie de o reformare a Curții? Cum se poate face ea?

– Pentru Laura Codruța Kӧvesi decizia CEDO nu este doar o victorie morală, care demască lanțul de com­plicități ticăloase care au dus la demiterea sa abu­zivă de către o clasă politică coruptă și amorală, bine servită de o instituție pervertită de slujitorii acestei clase politice, cum este CCR. Datorită statutului de magistrat eu­ropean pe care l-a dobândit doamna Kӧvesi, atât decizia, cât și inițiatoarea demersului juridic care a ge­nerat-o, fac istorie, pentru că de acum înainte, nici un procuror nu va mai putea fi revocat discreționar, după bunul plac al unui om politic, fără a avea posibilitatea de a se apăra, așa cum s-a întâmplat cu fosta șefă a DNA, batjocorită de fostul ministru Tudorel Toader. Putem anticipa că doamna Kӧvesi va avea o greutate sporită ca Procuror special pentru corupție în cadrul UE, și ne putem gândi că, după ce s-a profilat ca o per­sonalitate corectă, competentă, puternică și eficientă, cariera sa poate evolua în direcții foarte interesante, atât la nivel internațional, cât și la nivel național. Nu puțini au fost cei care și-au dorit-o președinte, de pildă. Într-ade­văr, o țară distrusă de corupție ca România ar avea nevoie de un astfel de președinte, pentru că decizia CEDO a dat măsura inadecvării și înapoierii României în raport cu standardele europene în domeniul justiției și al ordinii politice. Reforma CCR este însă o iluzie, deoarece CCR poate bloca orice lege cu acest obiect. Totodată, ca să aibă sens, o reformă a CCR trebuie să fie parte a unei primeniri generale a politicii românești, pentru că marea problemă a CCR o reprezintă acum oamenii care o compun și partidele care i-au selectat. Nu ar fi însă mai simplu, fără glumă, să renunțăm com­plet la CCR și, la fel ca în SUA, să adăugăm controlul de constituționalitate la atribuțiile Înaltei Curți de Ca­sație și Justiție, unde este mai puțin loc pentru politruci? Cred că a sosit momentul să gândim puțin mai îndrăz­neț, dacă vrem să ne fie bine.

„Dincolo de Prut se conturează tabloul unui stat eșuat”

– Ajutorul frățesc trimis de autoritățile române Re­publicii Moldova, un mare convoi cu materiale des­tinate luptei cu noul coronavirus, a fost oprit și recep­ționat de autoritățile de la Chișinău sub un pod. După care avionul cu care se întorceau miniștrii români care au însoțit transportul a fost reținut, la sol, pe ae­ro­port. Cum să interpretăm aceste gesturi ale con­ducerii Republicii Moldova?

Chestiunea trebuie privită în context european, căci la Chișinău, autoritățile nu au jignit doar România, ci și UE, de care președintele socialist Igor Dodon vrea să se „elibereze”, în favoarea unei relații de subor­do­na­re față de Rusia. Socialiștii aflați la putere peste Prut au căutat constant să minimalizeze și să denatureze nu nu­mai ajutorul acordat de România, ci și sprijinul financiar consistent al UE. Premierul RM declarase, înainte de sosirea convoiului din România, că medicii români ar veni la Chișinău ca să învețe de la medicii moldoveni cum se combate coronavirusul! Tele­viziu­nile afiliate Rusiei au prezentat cu mare pompă primi­rea câtorva cutii de ajutoare din Rusia, cu președintele Dodon prezent la scara avionului. Ca să nu mai vorbim de tentativa primarului din Bălți, Renato Usatâi, de a-i corupe pe medicii români cu plicuri de câte o mie de dolari, care însă au fost returnate în totalitate. Or, Usatâi este un infractor dovedit, care nici măcar în Rusia nu se poate duce, pentru că este vizat de două procese pe­nale deschise la Moscova. Dincolo de Prut se contu­rează, așadar, tabloul unui stat eșuat, condus de o con­gre­gație de rețele mafiote, care spoliază statul fără ru­șine. Nici măcar în Rusia nu sunt agreați, ceea ce spune multe. Doar că Rusia nu se poate dezice de infractorii de la periferia imperiului ei, pentru că ar însemna să întărească facțiunea pro-europeană și pro-românească, astfel încât alege să se folosească de ei. Iar mafioții știu bine să utilizeze poziția strategică a Republicii Moldo­va ca zonă tampon față de NATO și UE, pentru a do­bândi protecția unei Rusii ostile Occidentului. În acest context, relația României cu puterea de la Chișinău necesită multă inteligență politică și mult curaj, ceea ce, deocamdată, Bucureștiul nu oferă. Și ar mai fi ceva: bine ar fi ca și complicitățile unor partide și ale unor ser­vicii din România cu oligarhi infractori de tipul lui Vlad Plahotniuc să înceteze, căci nici România nu este fără pată în relația cu frații de peste Prut.