ILIAS PAPAGEORGIADIS: „Rămân optimist în privința României. Cu un mic efort, va fi unul din primele state europene după pandemie”

Un om de afaceri grec, despre criza sanitară și economică

– Omul de afaceri Ilias Papageorgiadis își împarte viața între Grecia și România. L-am rugat să facă o radiografie a modului în care s-au comportat cele două state de la declanșarea pandemiei de coronavirus și să ne spună ce-ar fi de făcut, pentru a depăși cu bine criza economică ce va urma –

„Mesajul a mizat pe mândria de a fi grec”

– Sunteți cetățean grec, dar locuiți perioade lungi și în România, și vă pregătiți pentru a primi ce­tățenia română. Unde v-a prins izolarea pri­ci­nuită de pandemia de noul coronavirus?

– Sunt cetățean grec, dar mă simt și român. Da, mă pregătesc pentru examenele de cetățenie, dar nu prea știu când vor fi organizate, în noile condiții im­puse de lupta cu pandemia de coronavirus. Pe 11 mar­tie m-am întors în România, însă am înțeles re­pede că urmează să ne blocăm în casă, și atunci am sta­bilit cu fratele meu, Grigoris, să rămână el la Bucu­rești, pentru a supraveghea afacerile de aici, iar eu să merg în Grecia, ca să fiu alături de mama noastră. Mai avem un frate, care trăiește în Anglia, dar căruia i-ar fi fost imposibil să stea atâta timp în Grecia. Așa am ales să mă izolez în Katerini, orașul meu natal. Dar muncesc în continuare, toată ziua, pentru afacerile noastre din România.

– Dinspre Grecia n-au ajuns la noi vești rele. Cum au reușit să se descurce așa de bine auto­ritățile grecești în combaterea acestei pandemii?

– Mai întâi, Grecia a organizat alegeri anul tre­cut, are un premier puternic, cu o majoritate solidă. Deci, a putut acționa fără stresul alegerilor care a existat în România, și unde premierul dispune de o majoritate fragilă și totul se face cu privirea în­drep­tată spre alegerile locale și parlamentare din sep­tembrie – decembrie.

Pe de altă parte, Grecia a avut, de la începutul cri­zei sanitare și până astăzi, un singur expert care vor­bește din partea guvernului, plus secretarul de stat pentru protecția civilă și o echipă de doctori care ies în mass media. Ce spun ei este sfânt. Nici mă­car premierul nu comentează. Au inspirat în­cre­dere oamenilor. România a ales însă modelul lui „să vedem cum va fi”. Responsabilii se schimbă, există multe discuții contradictorii, nu pare să existe o stra­tegie de comunicare bine pusă la punct. În Gre­cia, premierul a ieșit public de puține ori, pentru a anun­ța măsurile care vor fi luate. A vorbit zece mi­nute de fiecare dată, a transmis mesajul și gata. De la bun început, a spus că ascultă de experți, a și ex­pus unele probleme, a cerut sacrificii. În general, un premier grec iese în direct la televiziune o dată, de două ori pe lună. Dacă apare mai des, lumea con­sideră că nu prea muncește. Însă, în România, men­talitatea este diferită: dacă premierul nu iese la tele­viziune timp de o săptămână, lumea spune că a dis­părut sau poate a murit.

Guvernul elen a făcut spoturi tv și campanii ba­zate pe dragostea pentru persoanele din categoriile de risc ridicat. Mesajul a fost prietenos și a mizat pe mândria de a fi grec și pe puterea noastră de a res­pecta regulile pentru a-i proteja pe ceilalți. Amen­zile au fost puține. Ce-i drept, în orașul meu nu am văzut pe cineva care să provoace autoritățile, așa cum se întâmplă în România. Guvernul român a ales să bage frica în oameni și să-i pedepsească prin amenzi multe și foarte mari. Rezultatele au fost bune, totuși, în ambele țări, ceea ce ne arată că pro­babil fiecare guvern a apăsat butonul care func­țio­nează cel mai bine…

„Nici o țară nu este pregătită să reintre în normalitate, dar trebuie”

– Pe 15 mai, în România, încep să se relaxeze măsurile de izolare. Grecia este pregătită să re­intre în normalitate?

– Nici o țară nu este pregătită să reintre în nor­malitate, dar trebuie. A început primul val de retra­gere a măsurilor restrictive pe 4 mai, urmat de un al doilea pe 11 mai și așteptăm altele, pe 18 şi pe 25 mai. Școlile se vor deschide treptat, hotelurile care funcționează în mod obișnuit tot anul vor în­cepe să primească oaspeți pe 1 iunie, iar cele care funcționează doar în sezon vor fi deschise pe 29 iunie. Însă, nu știm când va începe sezonul turistic, căci sunt foarte multe probleme legale de rezolvat. Motiv pentru care, majoritatea hotelurilor au anun­țat că rămân închise anul ăsta.

– Bunăstarea Greciei depinde într-o foarte mare măsură de turism. Din punct de vedere eco­nomic, cum credeți că va fi acest an: unul mai degrabă bun sau unul mai curând rău?

– Dacă scăderea veniturilor din turism va fi de „numai” 70%, atunci consider că va fi un an bun, dar mă tem că va depăși pragul acesta. Grecia a avut anul trecut 33 de milioane de turiști străini. Cei 30% care plătesc cazări de peste 300 de Euro pe noapte și cheltuie mulți bani în vacanță provin din Ger­ma­nia, SUA, China, Franța, Italia, Belgia, Elveția – țări lovite de coronavirus, cu puțin apetit, în pre­zent, pentru vacanțe în străinătate. Apoi, sunt o mul­țime de formalități legale și de măsuri de siguranță sanitară, la care sunt obligați hotelierii și proprie­tarii de restaurante, care îi descurajează pe majo­ritatea să-și reînceapă activitatea. Dacă apar bolnavi într-un hotel sau dacă se îmbolnăvește cineva în taverna ta, ce te faci? Cine suportă eventualele cheltuieli cu introducerea în carantină a hotelului respectiv sau costurile de imagine? Sunt întrebări la care grecii și-au răspuns deja, ceea ce îi face foar­te prudenți. În România, aflu că se vor redeschide hotelurile. Probabil că nu se pun astfel de probleme, sperând că nu va fi cazul…

„Abia după alegeri vom ști încotro se îndreaptă România”

– România își bazează creșterea economică pe alte domenii. Credeți că îi va fi mai ușor sau mai greu să revină la tendința ascendentă pe care o avea înainte de pandemie?

– România se află într-o situație complicată. Guvernul zice că va suporta mărirea pensiilor, când nu are bani nici măcar pentru cheltuieli mai urgente. Este împins la asta și de ceilalți actori politici, pen­tru că toate partidele sunt populiste, în perspectiva alegerilor din toamnă și iarnă. Deci, nu mă aștept la schimbări majore de politici publice până la fi­nele anului, ci la soluții pompieristice.

După alegeri, vom afla răspunsul la câteva în­trebări, în funcție de care se va defini evoluția țării. Unu: vor crește impozitele pentru firme? Dacă da, Statul va încasa mai puțini bani (povestea Greciei din 2010-2019), iar criza economică va dura de trei, patru ori mai mult decât în alte țări. Doi: va apărea o echipă de politicieni pregătiți să reformeze profund țara? Dacă da, vom ieși din criză extrem de repede. Dacă nu, va dura mai mult. Trei: vom de­cide să folosim fondurile europene pentru a dezvolta țara, sau vom continua ca până acum, situație în care mulți bani rămân blocați, alții fiind tocați în proiecte fără beneficiu pe termen lung și doar o mică parte ajung la cei care, cu adevărat, vor să investească în țară. În 2009, Polonia a folosit fondurile europene ca să iasă mai repede din criza economică, fiind singurul stat european, atunci, cu creștere de PIB. Noi, atotștiutorii, vom învăța și schimba ceva?

„România are nevoie de reforme profunde, pentru a depăși criza economică mai repede”

– După cum am mai spus, guvernul României a anunțat o relaxare treptată a măsurilor de izo­lare, începând cu 15 mai a.c. Cum vi se par aceste măsuri: încurajatoare, insuficiente, inadecvate?

– Mă declar profund ignorant în subiectul „cum ne confruntăm cu o pandemie”. Respect orice spun ex­perții și urmez sfaturile lor. Însă, am două comen­tarii de făcut. Întâi, că trebuie să conștientizăm o realitate: ce funcționează în alte țări nu va merge ne­apărat și la noi. Prefer părerea experților români pentru problemele României. Apoi, sunt impre­sio­nat de comportamentul medicilor români, mă înclin în fața lor și le mulțumesc pentru tot ce fac pentru țară, în condițiile nefavorabile în care sunt puși să lucreze mulți din ei.

– În opinia dvs, care ar fi măsurile urgente de luat de către guvern pentru revenirea la nor­ma­litate și, totodată, pentru păstrarea siguranței sanitare a românilor, pe cât posibil?

– Despre siguranța sanitară nu prea am ceva să vă spun, căci sunt habarnist, după cum am recu­nos­cut mai înainte. Despre economie – numai guvernul cunoaște situația reală a economiei românești. Dacă ar fi să propun unele lucruri în afara susținerii ce­tățenilor aflați în nevoie în mod evident, astea ar fi: păstrarea impozitelor la nivelul din acest moment; găsirea unei soluții pentru rezolvarea litigiilor dintre firme în timp scurt, ca să nu mai dureze ani de zile, căci vor urma multe diferendumuri în tim­pul crizei economice și riscăm un blocaj economic; pedepsirea aspră a celor care vor băga firmele în insolvență sau faliment din rea-intenție, ca să nu-și achite datoriile către furnizori și stat; stabilirea unui mecanism pentru plata TVA-ului către ex­por­tatori, în 24 de ore; susținerea prioritară a expor­turilor; stimulente pentru investitorii care creează lanțuri de aprovizionare mai scurte; schimbarea radicală a sistemului de licitații pentru construirea de autostrăzi; digitalizarea instituțiilor de stat; începerea investițiilor strategice, care vor schimba definitiv viitorul țării.

– Într-un dialog precedent, vă arătați optimist în privința dezvoltării economice a României. Aveți și acum motive de optimism?

– Consider că dacă România nu va crește taxele și impozitele pentru firme, există premisele unui progres după alegeri. Noul guvern va avea patru ani la dispoziție, fără un alt ciclu electoral, pentru a face ce trebuie și pentru a rămâne în istoria țării drept acela care a ridicat-o după dezastrul provocat de coronavirus.

România ar putea să aibă un PIB de 1.500 – 2.000 de miliarde de Euro. Până acum s-a mulțumit cu 220 de miliarde. În criza care va urma, va scădea spre 180. Dacă vom decide că dorim mai mult, ne vom putea ridica mult mai sus decât am reușit până azi. Avem cu ce. Așadar, rămân optimist în privința României. Cu un mic efort, va fi unul dintre pri­mele state europene după pandemie.