Prof. dr. BOGDAN GLĂVAN (Facultatea Româno-americană, București) – „Cu o scădere de 6%, România este printre cele mai puțin afectate țări din punct de vedere economic. Estimările sunt realizate la Bruxelles, nu la București, deci vorbim de analize independente și credibile”

Pandemia de coronavirus nu a băgat în ca­rantină doar oameni, ci și afaceri. Din aceas­tă înfruntare cu virusul, economia României nu avea cum să iasă nevătămată. În presă apar felurite statistici, unii acuzând guvernul că a făcut prea puțin, alții criticându-l că este prea op­timist în evaluări. Pentru a lua un puls obiectiv, am discutat cu domnul Bogdan Glăvan, specialist în macroeconomie și profesor în cadrul Facultății Româno-americane din București.

„Am oprit avansul epidemiei luptând ca la Mărășești și Oituz. Rezultatul României este cu adevărat remarcabil”

– Domnule profesor, unde este acum Ro­mâ­nia, după două luni de izolare?

– În fața pandemiei, toate țările lumii au răspuns aproape similar, prin instituirea unor măsuri de distanțare socială, forțându-i pe oameni să trăiască relativ izolat. Această practică a izolării și a ca­ran­tinării este foarte veche și, în fața unei boli practic necunoscute, oferă oamenilor timpul nece­sar pen­tru a se organiza mai bine și a găsi mijloacele nece­sare combaterii ei. Unele țări au reacționat târziu și au suferit pierderi umane impresionante. Altele, precum România, au reacționat la timp, și efectele sunt clare: dincolo de grafice și statistici, în Româ­nia nu am văzut camioane frigorifice pline cu tru­puri de morți. Am reușit să evităm asta, în condi­țiile în care am intrat în acest „război” exact ca în Primul Război Mondial, în 1916: nepregătiți, fără re­zerve, fără ventilatoare, fără costume. Am oprit avansul epidemiei luptând ca la Mărășești și Oituz. Rezultatul României este cu adevărat re­marcabil, fiindcă epidemia s-a extins mai puțin la noi decât în Franța (lăsând deoparte Spania, Italia), deși noi nu am dispus de capacitatea economică și mijloa­cele medicale occidentale. Cum am reușit? Prin capacitate administrativă.

Sigur, pe de altă parte, aceste măsuri de distan­țare socială au presupus stoparea economiei; nu chiar a tuturor sectoarelor, dar, oricum, vorbim de oprirea celei mai mari părți din economie. Prin urmare, PIB-ul în România va scădea în acest an. Nu vom reuși să producem cât am produs anul trecut și e normal să fie așa, din moment ce am stat acasă și utilajele au fost scoase din priză. Cât de mult va fi afectată România? În ansamblul UE, scăderea economică este estimată la 7,4%, urmată de o creștere, anul viitor, de 6,1%. În Italia se esti­mează o scădere de 9,5%, în Franța de 8,2%, în Ger­mania de 6,5%. Cu o scădere estimată de 6%, Ro­mânia este printre cele mai puțin afectate țări din punct de vedere economic. Acestea sunt esti­mă­rile realizate la Bruxelles, nu la București, deci vorbim de analize independente și credibile.

Economia României este relativ mai puțin afec­tată de pandemie, deoarece la noi sectorul servi­ciilor este mai puțin important ca în țările occi­den­tale, iar serviciile au fost puternic afectate de mă­surile de izolare la domiciliu. În același timp, agri­cultura are o pondere mai importantă în eco­nomia noastră, ea reprezintă aproape 5% din PIB, în timp ce în Germania reprezintă sub 1% din PIB. Deoa­rece agricultura nu prea a fost afectată de epidemie, iată un al doilea motiv pentru care Ro­mâ­nia re­simte mai puțin efectele crizei.

„Ar fi nedrept ca doar unii dintre noi să poarte povara economică a pandemiei”

– Guvernul României a ales un set de măsuri prin care încearcă să contracareze efectele crizei. Care sunt bune, care sunt proaste?

– Măsurile luate de guvern au la bază filozofia următoare: anumite firme și unii cetățeni au fost serios afectați de pandemie, care în esență este un fe­nomen imprevizibil, ce nu a putut fi anticipat de an­treprenori și de populație. Prin urmare, este ne­voie de solidaritate socială, este nevoie ca restul cetă­țenilor (mai puțin afectați) să facă unele sacri­ficii pentru a se putea asigura condiții minime fa­bri­cilor, antreprenorilor și salariaților trimiși temporar în șomaj, de a-și menține investițiile și locurile de muncă și de a-și relua activitatea cât mai repede. Ar fi nedrept ca doar unii dintre noi să ducă povara economică a pandemiei, ca doar unii dintre noi să facă sacrificii. Este absurd să ne facem că nu-i vedem pe cei care suferă. Prin urmare, guver­nul și-a exercitat rolul său de a redistribui veni­turile, astfel încât să atenueze acest șoc asupra sectoarelor afectate.

Măsurile au privit amânarea plății ratelor la creditele bancare, amânarea plății unor impozite, suportarea de la bugetul statului a 75% din salarii pe perioada șomajului tehnic, garantarea de către stat a creditelor de investiții și de capital de lucru în limita unui plafon de 15 miliarde lei și multe altele. Toate aceste măsuri înseamnă creșterea chel­tu­ielilor publice, creșterea datoriei și, practic, pa­sarea poverii crizei pe umerii tuturor, astfel încât cei afectați să suporte mai ușor.

Nu există măsuri proaste, nimeni nu a negat importanța acestora. Criticile care au fost formulate privesc dimensiunea ajutorului acordat de stat, numeroși antreprenori cerând un sprijin mai con­sistent, mai mulți bani. Trebuie să conștientizăm însă că România este o țară relativ săracă, că aceas­tă pandemie ne-a prins oricum cu buzunarele rupte. Anii trecuți au însemnat un lung șir de deficite bu­getare, printre cele mai mari din Europa. Deși nu­meroși economiști au avertizat asupra faptului că Ro­mânia ar fi trebuit să aibă surplus bugetar, pre­cum Bulgaria, iar guvernarea să acționeze respon­sabil și prudent, conform principiului „Fă-ți iarna car și vara sanie”, astfel încât în cazul unei noi crize să avem de unde cheltui bani, acest lucru nu s-a întâmplat. Deși am înregistrat creștere economică, statul a cheltuit permanent mai mult decât a în­ca­sat și și-a asumat angajamente nerealiste, rodul otră­vit al politicienilor demagogi – mă refer aici la măriri de salarii, de pensii, de tot soiul de indemnizații.

Cine spune că guvernul nostru a luat măsuri firave de sprijin al economiei în comparație, de exem­plu, cu Germania, trebuie să se gândească la următorul aspect: România a avut deficite bugetare cronice, în schimb Germania nu a mai înregistrat vreun deficit în ultimii 8 ani; România are deficit comercial de decenii, Germania are surplus co­mercial de tot atâta timp; România plătește o do­bân­dă consistentă pentru a se împrumuta, Ger­ma­nia nu doar că nu plătește, dar se împrumută la o rată negativă a dobânzii, deci rambursează mai puțini bani decât împrumută! Toate aceste diferențe fac ca statul român să nu aibă capacitatea de a in­ter­­veni atât de masiv cu subvenții, ajutoare și scu­tiri de taxe precum statul german.

„În România, business-ul a fost oprit administrativ, prin decret. Deci, repornirea se poate face la fel de brusc, tot printr-un decret. Nu e vreo filozofie”

– Presa economică titrează de câteva săp­tă­mâni un îndemn – „Să repornim business-ul!” Cum am putea să facem asta împreună – stat și antreprenori? Ce ar trebui făcut cu principalele sectoare – industrie, servicii, agricultură, ca să repornim economia?

– Sunt două aspecte. Pe de o parte, vorbim de acel suport pe care îl oferă statul antreprenorilor afectați de pandemie, despre care am amintit mai sus. De exemplu, acordarea de credite garantate de către stat, măsură care a atras interesul a peste 50 000 de antreprenori, vine să susțină investițiile în acest context marcat de incertitudine și să prevină crearea unui blocaj generalizat din cauza celor care nu își pot achita facturile. Personal, sunt de părere că statul nu ar trebui să cheltuiască prea mult, adi­că să suporte costurile cetățenilor sau ale an­tre­prenorilor cu chiria, cu plata utilităților, cu dobân­zile, cu taxele etc. Cheltuielile exagerate nu ar face decât să ducă la o criză bugetară în viitor și la sa­crificii mari pentru toată populația. În plus, aceste cheltuieli întrețin iluzia că statul posedă o baghetă magică și poate plăti costul vieții pentru toți, ceea ce este fals și periculos. Importantă este însă aceas­tă garanție pe care o oferă celor care doresc să se îm­pru­mute și care creează un climat de încredere, risi­pind incertitudinea. Pe de altă parte, trebuie să spu­nem răspicat: în România, business-ul a fost oprit ad­ministrativ, prin decret. Deci, repornirea se poate fa­ce la fel de brusc, tot printr-un decret. Nu e vreo fi­lo­zofie. Antreprenorii abia așteaptă, de fapt, să își re­ia activitatea, iar cetățenii sunt nerăbdători să cir­cu­le, să muncească, să călătorească, să cheltuiască. Nu e nevoie de un imbold special pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie doar înlăturate barierele legale. Problema este însă dacă această „relaxare” este cu adevărat oportună și în ce măsură. Aici tre­bu­ie să fim prudenți. Nu putem anula brusc toate res­tricțiile de circulație, altfel epidemia se va rea­prin­de rapid. Este un proces etapizat care, să sperăm, va duce în următoarele luni la o libera­li­zare totală.

În bună măsură, succesul acestui demers de re­pornire a economiei, într-o manieră sustenabilă, de­pinde de noi toți. Este esențial să respectăm cu stric­tețe normele de igienă, să menținem o cât mai mare distanțare socială. Este important ca antreprenorii să înțeleagă că acolo unde munca poate fi efectuată de acasă, așa să se întâmple în continuare. Statul ar trebui să dezvolte mai departe digitalizarea ser­vi­ciilor publice, astfel încât interacțiunea fizică a cetățenilor cu administrația publică să fie minimală. Gra­ție acestei epidemii asistăm la o digitalizare forțată a economiei și nu ar trebui să o frânăm.

Nu în ultimul rând, consider că este oportună inițierea unui amplu proces de auditare a normelor și legilor care încorsetează viața economică și, în con­secință, a unui proces de dereglementare, de de­birocratizare. Contextul impune schimbări: unele firme se vor închide, în altele activitatea trebuie re­gândită. Pentru a facilita această evoluție, ar fi bine să reducem costurile administrative cu hârțogăraia. Debirocratizarea este cel mai însemnat bun public pe care l-ar putea oferi statul în domeniul economiei.