Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Terapia craniosacrală

Foto; Shutterstock – 2

Sunt în cabinetul doamnei Elena Dascălu, terapeut acreditat, care practică o tehnică de vindecare mai puțin cunoscută. Am aflat de ea de la un coleg de școală, care căuta de ani de zile un tratament pen­tru a scăpa de „pre­siunea în cap” pe care o simțea per­manent, de nu mai putea să facă nimic. Consultase me­dici de toate specialitățile, își făcuse zeci de analize și teste imagistice, însă nimeni n-a putut să-l ajute… Și asta, pen­tru că, din punct de vedere medical, totul era în regulă! La ultimul control, anul tre­cut, un medic neurolog i-a sugerat să încerce și această terapie! M-a sunat bucuros, săptămâna trecută: „Să știi c-am scăpat de necaz! Doar cinci ședințe de terapie am făcut și sunt ca nou!”. Un motiv ce m-a impulsionat să aflu ce este terapia craniosa­crală și cui îi poate fi de ajutor.

Anii de ucenicie

– Doamnă Elena Dascălu, cum aţi ajuns să practicaţi acestă terapie?

– Cu mulți ani în urmă, l-am cunoscut pe Mircea Laurenţiu George, un foarte bun osteopat. L-am abordat într-o conjunctură nefericită: aveam mari probleme cu coloana, mai exact o spondiloză cervicală chinuitoare, agravată de un accident rutier. M-a tratat, iar în timpul tratamentului am simţit ceva foarte special. Durerile s-au ameliorat imediat, a existat o îmbunătăţire clară de la primele ședințe, dar s-a mai întâmplat ceva: am simțit brusc imboldul să practic și eu terapia care-mi făcuse atât de bine.

Zis și făcut. Am vorbit cu d-l Mircea, l-am rugat să mă învețe osteopatia, iar el m-a primit la cursuri. Dar după câteva module, am observat că manipulările în osteopatie sunt cam dure și am întrebat dacă aș putea să practic altceva, pentru că simt că am această chemare. D-l Mircea mi-a zis: „Vă dau un număr de telefon, e cineva care a adus o nouă terapie în ţară. Nu știu dacă aveţi şansa să prindeţi un loc”… Așa am luat legătura cu doamna Mihaela Gugu. Locuri nu mai erau, dar totuși m-a primit! Când am ajuns la primul curs, ținut de ma­rele profesor italian Diego Maggio, de la „Insti­tutul John Upledger” (omul de ştiinţă care a des­coperit terapia craniosacrală), m-am speriat un pic; erau multe noţiuni de anatomie pe care nu le stă­pâneam, dar foarte repede, d-l Maggio ne-a predat prima tehnică și am trecut la practică. Dintre toţi cursanţii, tocmai eu am fost aleasă pe post de pacient, fapt ce m-a emoţionat teribil. În timp ce maestrul lucra asupra mea, din cauza emoţiilor, eram ca un arici făcut ghem… A lucrat puțin, a pre­zentat prima tehnică, apoi mi-a zis: „Detașează-te, că așa nu ajungem nicăieri!”. Apoi m-a surprins: „Acum, vreau să fiu eu pacientul tău!”. L-am atins și, dintr-odată, m-am detaşat, nici nu mai conta că erau atâţia ochi ațintiți pe mine. I-am luat pulsul la picioare, apoi în zona cervicală – tehnici specifice terapiei craniosacrale. După câteva minute, m-a oprit: „E suficient!”. S-a ridicat, a continuat cursul, iar la final mi-a spus: „Să știi că o să devii un terapeut desăvârşit!”. La al doilea curs, pro­fesorul m-a oprit din nou la final, spunându-mi că fiecare vine pe lume cu un har pe care, dacă-l conștientizează și are şansa să-l pună în practică, e mare noroc! Așa am ajuns eu să practic terapia craniosacrală. Profesorul m-a descoperit, iar eu am crezut foarte mult în el. Mi-am zis atunci: „Doam­ne, dacă tot mi-ai dat şansa asta, dă-mi puterea să învăţ să fac bine!”. Îmi era teamă că n-am să pot reține atâtea tehnici, pentru că este enorm de mult de învăţat. După ce am terminat primul modul, am început să experimentez în familie, cu re­zultate foarte bune. Fiicei mele i-au dispărut durerile abdomi­nale din perioada ciclului men­strual, după numai două ședințe. Apoi mi-am testat abilităţile pe alții, și tot așa, până când rezultatele obținute au ajuns să nu fie vizibile. Mi-am continuat cursu­rile, m-am înscris și la alte module, pe diverse specialități, și am început să lucrez cu tot mai mare încredere, încurajată de rezultate. Evident, nu am studiat doar cu maestrul Diego Maggio. La institut predau mulţi profesori, foarte bine pre­gătiţi, în diferite specializări.

Vreo jumătate de an am practicat doar pe prieteni sau în familie. Dar abia după ce mi-am luat toate acreditările și am știut că stăpânesc la perfec­ție terapia craniosacrală mi-am deschis cabinetul. Și vă spun sincer că practic această terapie pentru că am simţit că am ceva de dăruit oamenilor.

Forța atingerilor

Elena Dascălu

– Pentru cei mai puțin familiarizați, ce este terapia craniosa­crală?

– Terapia craniosa­crală este o metodă de tratament non-invazivă, care se aplică prin atin­geri blânde. Se lucrează mult pe fascii (mem­bra­nele care acoperă muș­chii, creierul sau alte structuri anatomice) şi pe sistemul craniosacral, format din meninge şi măduva spinării. Acesta începe de undeva din ventriculii centrali ai cre­ierului şi se termină în coloana vertebrală, jos, la coccis. Terapia cra­niosacrală acționează mult și asupra lichidului cefalorahidian care circulă pe tubul dural, de-a lungul coloanei. Lichidul ce­falorahidian tre­buie să aibă un circuit neîntrerupt dus-întors, ca o sca­ră rulantă. Noi inter­venim şi echilibrăm zonele în care lichi­dul curge prea lent, este întrerupt parțial sau blocat total de anumite elemente res­trictive. Când cir­cuitul lichidului cefalorahidian este complet refăcut, în­cepe și procesul de autovin­decare. Organismul îşi face treaba cum e progra­mat, noi doar îl ajutăm şi îl susţinem. Vin­decarea vine întotdeauna din interiorul corpului!

Ce boli vindecă

– Căror afecţiuni se adresează terapia cra­nio­sacrală?

– Terapia craniosacrală este un tratament holistic profund, care scade nivelul de stres, reduce anxietatea, elimină durerile, tensiunile și disfunc­țiile organismului. Practic, terapia craniosacrală declanșează mecanismele de autovindecare ale corpului și ajută la refacerea echilibrului dintre minte și trup, restabilind armonia, vitalitatea și sănătatea. Principalul „beneficiar” al terapiei cra­niosacrale e sistemul nervos central, responsabil de buna funcționare a întregului organism, deci, teoretic, poate fi utilă în orice problemă de sănătate. Din experienţa mea ca terapeut, cele mai bune efecte le-am observat în dureri de cap și migrene, în diverse probleme ale coloanei (disco­patii lombare, hernii de disc, spondiloze cervicale), în infertilitate, în depresii, în oboseală cronică, în nevralgii (Arnold, de trigemen, intercostală), în afecțiuni din sfera ORL (tinitus, sinuzite, inflamații ale gâtului sau ale urechii), în orice proces infla­mator din corp, în dureri de diferite etiologii și în disfuncții organice pentru care nu se cunosc cau­zele exacte. De asemenea, terapia ajută foarte mult copiii cu ADHD sau cu autism. Gama problemelor de sănătate care se pot trata prin terapia cranio­sacrală e foarte vastă și, chiar dacă nu vindecă bolile terminale (cancere, leucemii), îi ajută pe pacienți.

Înainte de pandemie, de exemplu, am avut mulți pacienți cu hernii de disc, care se pot rezol­va, dar să nu fie pronunţate, caz în care nu poţi decât să trimiți oamenii să apeleze la chirurg. Dar situaţiile mai puțin grave se pot remedia, pentru că lucrăm mult pe vertebre, prin diverse manevre de relaxare, de elongaţii, şi corpul începe să se „rea­ranjeze”.

Pe sistemul cardiovascular n-aș putea să spun că am rezultate remarcabile, dar aducând o stare de relaxare şi de echilibru în corp, automat şi pro­blemele de natură cardiacă intră în echilibru. Am avut pacienţi cu puls crescut sau cu palpitaţii care n-aveau probleme cardiace, ci de altă natură. Emo­ţia, anxietatea, atacurile de panică se pot manifesta exact ca o boală cardiacă! Am ajutat mulţi pacienţi cu astfel de simptome. Din păcate, imediat ce le apar probleme funcţionale la nivelul inimii, oamenii merg la cardiolog și încep un tratament medicamentos, dar în multe cazuri e vorba despre cu totul altceva: emoţii şi frici pe care le ținem ascunse adânc în creier, pe celulele gliale, și care ne dau peste cap între­gul organism!

O componentă aparte a terapiei este restabi­lirea mobilității oaselor craniene, pen­tru că dacă nu există mişcare între oasele craniene, automat apar presiuni pe creier și pe structurile cerebrale. Dacă mobilizăm oasele craniene (desigur, atât cât ne permite corpul), imediat inducem rela­xarea, iar problemele de natură nervoasă se ameliorează sau se vin­decă. Multe dintre aceste probleme nu pot fi depistate prin investigații medicale, aparatura nu le descoperă. Avantajul terapiei craniosacrale constă în faptul că noi le găsim și le eliminăm, ca să nu mai creeze suferințe. Uneori, lucrăm într-o zonă a corpului și aflăm de la pacienți că se eliberează tensiuni sau se vindecă boli din cu totul altă zonă. Așadar, efectele sunt asupra întregului organism, ceea ce e minunat!

– Terapia craniosacrală are și contraindicații?

– Această terapie nu interacționează cu niciun tratament alopat sau natural, deci nu poate avea reacții adverse. Însă nu tratăm pacienți care au suferit operații recente sau care au boli în faze acute. De exemplu, nu putem să ajutăm oamenii care au avut AVC-uri, în primele 30 de zile. Dar după aceea, intervenim cu succes!

– Practic, în ce constă o ședință de terapie?

– Pacientul se întinde pe pat, fără să se dez­brace. Evident, înainte avem un dialog, să ne cu­noaș­tem cât de cât și să-i aflu problemele. Primul lucru pe care îl fac este să îi iau pulsul craniosacral, la picioare, după care merg acolo unde mă conduce acel puls, unde e blocajul cel mai mare și rămân să eliberez țesutul prin tehnici specifice. În timpul ședinței, pacientul poate să experimenteze diverse stări: de la frisoane și bufeuri, până la oftat sau căscat. În eliberările somato-emoționale apare deseori plânsul, pentru că omul retrăiește momen­tul instalării suferinței emoționale. Iar când amin­tirea e traumatizantă, apar și lacrimile. Alți pacienți zâmbesc sau râd, fiecare reacționează în mod dife­rit la terapie.

– Mai am o curiozitate: cum reușiți să tratați bolile care-și au rădăcina în problemele sufle­tești?

– În terapie, urmărim permanent ritmul cranio­sacral, iar când se oprește, punem întrebări. Și așa, ușor, ușor, ajungem la sufletul omului. Omul își amintește emoția și o retrăiește prin alt filtru, înțelege în mod diferit situația, iartă, iar astfel celula blocată se eliberează și începe procesul de autovindecare. Seamănă cu psihoterapia, dar e mai mult de atât. La psiholog există doar un dialog, uneori fără ghidare, deseori fără rezultatul așteptat. În terapia craniosacrală, concomitent cu „scoaterea la lumină” a acestor traume, se fac și deblocarea celulară, și echilibrarea sistemului nervos central, iar astfel apare vindecarea. E fascinant ce poate face această terapie! Întotdeauna am încurajat pacienții să fie deschiși, ca să le pot simți traumele. E greu să lucrezi cu oameni care nu se deschid. Apar și acolo rezultate, dar mai anevoios, sunt nece­sare mai multe ședințe. Dar e păcat de timpul pierdut, pentru că boala nu stă pe loc niciodată!

D-na ELENA DASCĂLU poate fi contactată la tel. 0745.182.997, după ora 20

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian