GABRIEL MUREȘAN, comuna Apold, județul Mureș, fost multiplu campion la fotbal: „Ca primar, trebuie să fac să arate ca-n Occident, nu doar curtea mea, ci întreg satul”

A fost un model de seriozitate în fotbalul românesc din ultimele două decenii. Are două titluri de campion cu CFR Cluj, o mulțime de cupe și supercupe ale României, 9 prezențe în tricoul Naționalei, plus alte meciuri de palmares în Liga Campionilor. În vestiarul de la Cluj, unde nu ezita să le ia apărarea colegilor săi, când îi vedea nedreptățiți în vreun fel, mulți îl vedeau pe Gabi Mureșan, cu sacoul de con­du­cător de club, după încheierea acti­vității sportive. Avea ceva de lider în el! Dar Gabi a surprins pe toată lu­mea: nu a ales o funcție pe la un club din Liga 1, ci a mers pe drumul lui. Și-a des­chis o pensiune în satul bu­nicilor săi, în Apold, județul Mureș, și a candidat la primărie la alegerile din toamna aceasta. A câștigat la scor, așa cum o făcea și ca fotbalist. Și tot ca în fotbal, vrea să iasă, și ca primar, campion.

„Am ales să rămân alături de ai mei”

– În urmă cu doar câțiva ani, erai un jucător de succes la CFR Cluj și la echipa națională, azi ești om de afaceri și noul primar al comunei Apold. Cum a fost trecerea de la performanța sportivă la cea de „fruntaș în sat”?

– N-am avut timp de pregătire, m-a luat din scurt, cum se zice pe la noi. Eu, unul, simțeam că mai pot să joc, dar ofer­tele pe care le primisem erau cam departe de familie. Am ales să ră­mân alături de ai mei, iar asta m-a făcut să-mi schimb planurile de azi pe mâine. Atunci m-am gân­dit să-mi deschid o pen­siune la Apold, în satul bunicilor mei. Între timp, în trei ani, ne-am extins și nu îmi pare rău că m-am apucat de tu­rism. Vin oameni din toa­tă țara la noi, vin mulți și din afară…

„Trebuie să îți placă rânduiala”

– Cum ți-ai desco­perit calitățile de admi­nis­trator? Și de ce ai a­les Apoldul și nu, să zi­cem, Sighișoara?

– Eu zic că treaba cu administrația nu-i așa ma­re filosofie. Dacă ești gospodar și îți place rân­duiala, nu ai cum să nu te descurci! Dar trebuie să îți placă rânduiala. Pensiunea asta am făcut-o, în primul rând, să îmi placă mie: am știut că dacă fac un lucru de calitate, cu bun gust, cum îmi place mie, o să le placă și celor care ne trec pragul. Apol­dul l-am ales pentru că aici îmi construisem deja o casă, făceam și un pic de agricultură în zonă, și am zis că dacă tot am casă aici, să fac și o investiție care să ridice un pic comuna. Acum, dacă mă uit în urmă, cel mai greu mi-a fost să o conving pe soția mea să investim la Apold. Nu au fost puțini bani și erau bani munciți din greu, numai eu știu cât am tras pentru ei! Soția îmi tot zicea: „Facem noi pensiune, dar cine o să vină tocmai la Apold?”. Dar eu i-am spus de fiecare dată că o să fie mirată de câți oameni vor veni. Iar acum, când văd câtă lume vine, sunt uimit și eu, care am crezut în acest proiect de la bun început! Doar că diferența față de restul satului e mare. Mulți îmi zic că am avut curaj să investesc la Apold, iar eu le zic că, în timp, se vor schimba lucrurile și în afara curții. Acum, ca primar, trebuie să fac să arate ca-n Occi­dent, nu doar curtea mea, ci întreg satul.

„Apoldul e o comoară! Cu case săsești, cu biserici fortificate!”

– Pentru cei care n-au ajuns în Apold, povestește un pic cum e satul…

– Întâi de toate, trebuie să spun că sunt foarte atașat de locul acesta. În copilărie, abia așteptam sfâr­șitul de săptămână, ca să mergem acolo, la bu­nici. Vara, în vacanțe, luam un colț de pâine și ple­cam la joacă, mai ve­neam seara, de pe dea­luri. Iarna luam sania și, tot așa, pe dealuri. Sunt locuri minunate în jurul Apoldului. Avem o co­moară de comună, cu case săsești frumos rân­duite, cu bi­serici forti­ficate… Dacă te uiți „pe dea­su­pra”, satul arată e deasupra, da­că te uiți, totul arată im­pecabil! Problema e când cobori cu picioa­rele pe pământ, acolo dai peste adevăratele probleme ale oamenilor. Asta m-a și făcut să candidez la funcția de primar. Din păcate, noi, aici, la Apold, nu avem apă curentă – doar o oră dimineața și o oră seara, și nu ajunge la toată lu­mea – nu avem asfalt, nu avem gaz, de-abia acum s-au început lu­cră­rile la canalizare… Sunt multe lucruri de făcut, nu vreau să dau vina pe cei de dinaintea mea. Consider că fie­care a făcut cât și cum s-a priceput. Eu sper doar că pot să fac mai mult de­cât cei de dinainte. În copilăria mea, acum 20-30 de ani, Apoldul era un sat săsesc frumos și mân­dru. Țin minte că atunci când ajungeam în centru, unde erau casele sașilor, totul strălucea, totul era aranjat cu mare dichis. Asta îmi doresc, să fie Apoldul cum era odată!

– Mai sunt sași în Apold sau au plecat cu toții?

– Mai avem câteva familii de sași, dar văd cu bucurie că, în ultimii ani, tot mai mulți vin vara acasă, din Germania. Avem speranța să se întoarcă cât mai mulți. Cum vin acasă, deja se simte, vezi cum râd ferestrele caselor când sunt locuite! Vor mai veni din sași, plus că avem destui tineri, care sper ca într-o zi să-și deschidă o afacere, o pen­siune, o mică fermă, și să rămână aici, să nu mai meargă pe afară, la munca sezonieră. Eu sper că, ajutat de oamenii care m-au votat, că fără oameni nu poți, lumea trebuie să înțeleagă că schimbarea vine de jos, nu de sus! – cu muncă și în­credere, o să schimbăm fața comunei noastre.

„Am primit 377 de voturi peste locul doi”

– Ai câștigat primăria cu 63% din voturi. Cum i-ai convins pe consătenii tăi?

– Nu a trebuit să fac prea multă muncă de con­vingere. Oamenii au avut încredere în mine, pentru că au văzut ce am construit în comună. și pentru că știu că și în sport am fost cineva. Cred că peste tot pe unde am fost, mi-am făcut bine treaba, și pe asta s-au bazat și oamenii din comună, când mi-au dat votul lor.

– Simți responsabilitatea încrederii primite de la ei?

– Gândește-te că am primit 377 de voturi peste locul doi! Înseamnă că lumea din comună chiar mi-a acordat încredere, iar datoria mea acum e să le-o răsplătesc. Sunt legat de locul ăsta, avem părinții aici, comuna e mică, te întâlnești cu vecinii pe stradă și eu vreau să-i pot privi în ochi pe oa­meni, în fiecare zi.

„Bani există. Trebuie să profităm de șansa asta, toate satele din România”

– Cum vezi dezvoltarea comunei?

– Am planuri mărețe, împreună cu echipa mea. Bani există! Sunt banii aceștia care se dau de la Uniunea Europeană, miliarde de euro, sunt banii de la Guvern, de la Consiliul Județean. Trebuie să îi luăm, trebuie să profităm de șansa asta, nu numai noi, Apoldul, ci toate satele din România. Dar pen­tru asta trebuie să ne punem și să facem proiecte, pen­tru că, stând în birou, fără să faci proiecte, nu vine nimeni la tine să-ți dea bani. Trebuie să îi aduci tu! Prioritatea numărul unu este să aducem apa în comună. Fără apă nu poți să te ridici. Iar șansa Apoldului o reprezintă turismul, agricultura și zootehnia. Dacă noi avem grijă să aducem apă, să tragem asfaltul în comună, putem face aici o zonă turistică la nivelul Viscri-ului. La ce peisaje avem în Apold, cu siguranță vor veni foarte mulți oameni să ne viziteze.

– În destinul tău, a existat un moment, pe la 19 ani, când ai renunțat la sport și te-ai dus să muncești în Germania. Te-a ajutat, într-un fel, experiența din anii aceia?

– Nu mi-a fost ușor când am mers în Germania la muncă, eram un copil. Dar am reușit, țin minte că am câștigat bănuți cât să-mi iau o mașină. Eu cred că dacă vrei să faci ceva și ești serios, nu ai cum să nu reușești, în orice domeniu. Și-apoi, la pri­mărie, eu depind de o echipă, o experienţă pe ca­re o am din anii de fotbal, care e, și el, sport de echi­pă. Dacă în Apold vom fi cu toții o echipă, de la primar și consilieri, până la cetățeanul de rând, nu se poate să nu avem rezultate bune. Totul ține de organizare și de seriozitate.