Tecucean de origine, profesor de limba și literatura română, Vasile Ghica luptă de ani de zile pentru promovarea valorilor culturale și istorice ale orașului său. Parte din acest demers exemplar este și încercarea de a-i reda Ecaterinei Conachi, personaj important al Unirii de la 1859, posteritatea pe care o merită. Cu prilejul celebrării de anul acesta a Unirii Principatelor, l-am invitat pe distinsul profesor să „pledeze” cazul Cocuței Conachi, în versiune proprie.
„Urma să fie prima doamnă a Moldovei”
– Domnule Vasile Ghica, vă străduiți de mai mulți ani să o aduceți în prim-plan pe Ecaterina Conachi, un personaj trecut cu vederea de istorici, deși a participat în mod decisiv la Unirea Principatelor. Cum ați aflat despre ea?

– Țigănești, conacul unde Cocuța Conachi s-a născut și a trăit, ca fiică a lui Costache Conachi, celebrul boier și poet moldovean, e la doi pași de Tecuci, locul în care trăiesc și eu. Interesat de viața culturală și de istoria orașului, era firesc să vină și ziua în care să ajung la extraordinara poveste a acestei femei. Am cercetat, m-am documentat temeinic, așa că azi pot să stau de vorbă cu orice istoric despre ea. În jurul Cocuței Conachi și al celebrelor scrisori secrete ale soțului ei, caimacamul Nicolae Vogoride, a căror descoperire a salvat Unirea Principatelor, circulă și azi tot felul de legende. Unii zic că lui Vogoride i se stricase seiful și, un lăcătuș, atunci când i l-a reparat, a făcut o cheie dublă, de care s-a folosit ca să-i ia documentele. Alții zic că o fată din flori a lui Costache Conachi, care era căsătorită cu un unionist, Ioniță Hrisanti, ar fi ajutat la sustragerea actelor secrete. Intrigat de poveste, m-am străduit să fac cercetări pentru a afla adevărul, și l-am aflat. Scrisorile au fost descoperite de Cocuța Conachi, soția lui Vogoride.
– Ce anume v-a impresionat cel mai mult din destinul ei?

– Fără exagerare, povestea Cocuței mi se pare o temă demnă de o tragedie antică. A intrat într-un conflict puternic cu soțul ei, care era caimacamul Moldovei, omul turcilor. În momentul când a găsit scrisorile secrete, se punea problema ce să facă: dacă le dădea unioniștilor spre publicare, era clar că familia ei se va destrăma. Și avea trei copii cu Vogoride! Unde mai pui că lui Nicolae Vogoride i se promisese tronul dacă rezultatul Divanului era defavorabil Unirii. Prin urmare, Cocuța urma să fie prima doamnă a Moldovei. Departe de ea un asemenea gând! Crescuse într-o familie de patrioți, vechi luptători pentru idealurile unirii. Era soră de mamă cu Costache Negri, marele diplomat de mai târziu. De altfel, Negri, care era în tabăra unionistă, a beneficiat permanent de informații de la Cocuța, știind tot timpul ce mișcări face Vogoride. La toate astea se adaugă și o „clauză” sentimentală: mariajul Cocuței cu Vogoride fusese cu totul nefericit. Plus disputele permanente legate de unire, căreia Vogoride i se împotrivea. Cert este că dacă n-ar fi fost ea, Unirea Principatelor ar fi avut încă mult de așteptat.
„În Tecuci nu există nici măcar o placă memorială care să-i poarte numele”
– În ciuda unui studiu extrem de apreciat pe care i l-ați dedicat Cocuței Conachi, strădania dvs. de a-i promova meritele istorice s-a lovit, sistematic, de indiferență…

– Nu vă imaginați cât mă doare faptul că nu s-a făcut nimic pentru ea! Nu există în Tecuci o placă memorială, nu există o stradă care să-i poarte numele! M-am luptat cu fostul primar, care mi-a răspuns că se va lua în discuție problema când se va înființa o nouă stradă în oraș… Nu mai vorbesc că am vrut să amplasez un bust al Cocuței Conachi în Tecuci. Am căutat sponsori, am căutat sculptor, am căutat fundație… Primăria trebuia doar să depună dosarul pentru „Comisia Națională a Monumentelor de For Public”. În doi ani și jumătate, dosarul a fost respins de patru ori, ca fiind incomplet! Până la urmă, s-a montat bustul, fără să aibă toate avizele. Foștii șefi din Primărie l-au dat jos, după care au răspândit prin oraș zvonul că monumentul nu avea, de fapt, valoare istorică. Urât și nedrept! Eu cred că avem de-a face cu un caz unic în cultura noastră. După mine, vinovați de situația asta sunt și făptuitorii Unirii. Chiar dacă i-o fi rugat să păstreze discreția, ei erau primii care aveau datoria să o pună pe Cocuța Conachi la locul ei în istorie.
„Scrisorile au fost descoperite la Iași”
– Descoperirea scrisorilor ascunse de Vogoride a fost, în cele din urmă, cheia evenimentelor. Cum s-au petrecut faptele?

– Eu le tot explic celor care pun în circulație variante fantasmagorice despre episodul corespondenței secrete a lui Vogoride că scrisorile respective nu aveau ce să caute la Țigănești, la conac, de unde zic ei că au fost sustrase. Caimacamul Nicolae Vogoride avea multe păcate, era și bețiv, și cheltuitor, și afemeiat, dar nu era prost. Nu avea cum să primească la Țigănești corespondența secretă, acolo unde locuia permanent soția sa. O ținea, cu siguranță, în casa de la Iași, unde avea acces doar Cocuța. Edificator pentru militantismul Cocuței este și faptul că îl somează pe Nicolae Vogoride să-i destituie pe doi dintre miniștrii lui care arestaseră unioniști, interziseseră presa și făcuseră multe alte ticăloșii. La presiunile Cocuței, Vogoride a trebuit să dea înapoi, fapt foarte criticat de Poarta Otomană. Vogoride a avut mult de suferit de pe urma acestor concesii făcute soției sale. Ea a fost un pion de bază pentru unioniști, alături de Costache Negri, Mihail Kogălniceanu și Vasile Alecsandri.
– Domnule Ghica, cum e viața unui promotor cultural, asemenea dvs., într-un orășel de provincie?

– Să știți că avem o viață culturală densă la Tecuci. Avem un oraș mic, dar viu! Avem relații cu orașele din jur, avem o revistă bună, avem un festival internațional al aforismelor. Ne mișcăm, iar satisfacțiile nu lipsesc. Lucrăm aici cu o fundație extraordinară, „Fundația Pelin”, care a făcut un Ateneu la Tecuci, unde, de vreo trei ani, sunt săptămânal concerte de muzică clasică. Vin interpreți din țară și din străinătate… Mulți zic că aici e „Mica Vienă”!
Vezi și:
https://www.formula-as.ro/2021/02/08/un-erou-uitat-al-micii-uniri-cocuta-conachi/