E o ciclicitate în istoria recentă a României: când vine PSD la guvernare e mai mare spaima, când vine opoziția, în diversele ei forme din ’96 încoace, e mai mare speranța. Multă vreme, ambele s-au dovedit nejustificate. Nici PSD nu era așa de negru precum părea, nici fosta opoziție nu era așa de competentă încât să îndreptățească speranța pusă în ea. Realitatea ne-a arătat că, în plin elan european al iliberalismului, nimic nu ne mai poate mira. Încolțiți de justiție, Liviu Dragnea și acoliții săi nu s-au împiedicat de nimic când a venit vorba să schimbe legile după bunul plac. Iar când tensiunea străzii a ajuns la punctul de fierbere, nimic nu i-a împiedicat să dea ordinul unei intervenții brutale împotriva protestatarilor. Binecunoscutele stângăcii ale instituțiilor statului – pe care le vedem tot mai adesea în ultima vreme – nu sunt o scuză pentru servilismul și agresivitatea Jandarmeriei din ziua de 10 august 2018. Sute de oameni nevinovați au fost brutalizați atunci, iar spectacolul sinistru regizat de oamenii puterii a fost penalizat la vot. Dragnea a ajuns la închisoare, iar principalele partide din noua coaliție de guvernare – PNL și USR-PLUS – și-au clădit discursul tocmai pe contrastul cu acel PSD al lui Dragnea, care scosese Jandarmeria în stradă.
Ca de obicei, după plecarea PSD-ului, așteptările sunt mari. Dar, chiar dacă promisiunile din campania electorală ale noilor guvernanți sunt amendate din cauza pandemiei, există așteptări care nu se pot amâna sau negocia. La loc de frunte se află aflarea adevărului în dosarul brutalităților de la 10 august. Respingerea definitivă, zilele trecute, a cererii de redeschidere a “Dosarului 10 august” a venit ca un șoc. Iar publicarea motivării instanței ridică mari semne de întrebare asupra seriozității cu care procurorii au tratat acest dosar, poate cel mai sensibil și mai sonor de la ultimele mineriade încoace. Și, culmea, cei care au coordonat munca în acest caz nu au fost recrutați din “grele moșteniri”, ci oameni girați inclusiv de președintele Klaus Iohannis. Scos la înaintare de președinte, ministrul Justiției ne-a liniștit că nu e totul pierdut și că mai sunt căi de intervenție în dosar. Rămâne să vedem…
Sigur că tentația criticării sentințelor care nu ne convin e mare. Pe de altă parte, și evenimentele din 10 august sunt strigătoare la cer și nu pot fi tratate ca excese de zel izolate ale unor jandarmi. Nu mai suntem naivii anilor ’90! Putem înțelege că o reformă nu se poate face peste noapte, dar să mai stăm să treacă zeci de ani, ca în dosarele Revoluției și mineriadelor, fără să aflăm adevărul, e deja prea mult. Coaliția de la putere, în frunte cu președintele Iohannis, are datoria de a explica transparent fiecare pas al Dosarului 10 august. Măcar să judecăm, ca simpli cetățeni de pe margine, cine își face și cine nu își face treaba, dacă Justiția este în culpă sau nu. Dacă vom continua să închidem ochii la minciuni și la jumătăți de adevăr – așa cum o facem din ’90 încoace – oricând va putea apărea un alt Dragnea care să ne gazeze în Piața Victoriei.
