– Curtea Constituțională a Germaniei a blocat promulgarea acordului asupra Mecanismului European de Redresare şi Rezilienţă, în valoare de 750 de miliarde de euro, din care România are promise 30 de miliarde. Poate acest blocaj să pună în pericol constituirea acestui fond? Poate Angela Merkel să câștige lupta pe plan intern? Are Uniunea Europeană un plan alternativ de obținere a banilor?
– Pericolul nu poate fi exclus, deși Curtea Constituțională a Germaniei nu a blocat până acum un plan de salvare a economiei europene. În 2012, forțele care nu doresc ca Germania să cheltuiască vreun euro pentru susținerea celorlalte state europene au sesizat Curtea de la Karlsruhe împotriva deciziei Băncii Centrale Europene de a achiziționa titluri de stat pentru salvarea monedei euro și crearea Mecanismului European de Stabilitate. Cazul a fost deferit până la urmă Curții Europene de Justiție, pe motiv că viza legislația europeană, iar CJE a respins categoric sesizarea. Nu este exclus să se întâmple același lucru și acum, pentru că din nou este pus în discuție Tratatul UE, dar nimeni nu poate anticipa decizia Curții de la Karlsruhe. Cert este că, dacă Germania, adică prima economie a Europei, nu va putea participa la Programul European de Redresare și Reziliență, acesta va fi pus în mare dificultate. Contestatarii, printre care se numără fondatori ai partidului de extremă dreapta AfD (Alternativa pentru Germania), nu obiectează față de constituirea fondului de redresare, ci împotriva finanțării lui prin emiterea de obligațiuni europene, care ar însemna punerea în comun a datoriilor statelor UE. Inițiatorul contestării cere ca statele să se împrumute individual și să verse banii într-un fond comun, deși știe foarte bine că această idee este contrară conceptului de solidaritate europeană și că UE, ca bloc, poate negocia condiții mult mai avantajoase de creditare decât statele individuale. Principalele forțe politice din Germania au demonstrat voință politică, ratificând Planul UE în Bundestag cu o largă majoritate, iar Comisia Europeană nu a anunțat niciun plan alternativ. Pledoaria împotriva contestației se pregătește discret, pentru a evita escaladarea unui conflict privind o chestiune de interpretare a Tratatului UE – document care a fost, totuși, încheiat pentru binele europenilor, nu pentru condamnarea lor la sărăcie și criză.
– Săptămâna trecută a fost marcată de proteste publice în câteva orașe din țară, împotriva restricțiilor impuse de pandemie. Pot fi ele luate în seamă, având în vedere cota redusă a participanților (prin comparație, la München, în Germania, peste 100.000 de oameni au făcut o „polcă” a protestelor)? Ne confruntăm cu o „modă”, împrumutată din Occident, sau în spate se află forțe politice interesate de capital electoral? Cum ar trebui reacționat?
– Dincolo de zgomotele și de cortina de fum generate de televiziuni, cifrele ne spun că în București numărul protestatarilor abia a atins 0,1 la sută din populație. Puțini din cei cu adevărat afectați de restricții – cum ar fi lucrătorii HoReCa sau actorii – s-au aflat în stradă. Majoritatea protestatarilor este alcătuită din tineri care protestează ca să se distreze, galeriile de fotbal, care ies la comandă, eternii contestatari cu tricolor și icoane și nu puțini huligani, care îi fac pe medici „asasini”. Dacă televiziunile „de știri” s-ar abține de la exacerbarea amplorii protestelor și nu ar legitima discursul celor care nu cer să revină la muncă, ci doar să nu mai poarte masca de protecție, să aibă acces la „păcănelele” din sălile de jocuri și, în general, să se distreze, indiferent câți români se îmbolnăvesc și/sau mor, atunci protestele ar apărea într-o lumină corectă și s-ar vedea limpede cât de fals sună strigătele la luptă împotriva „dictaturii”, fie ea și sanitară, căci toți știm că într-o dictatură autentică, protestele sunt de neimaginat. Decența și rațiunea nu ar conveni însă nici AUR, partid al discursului brutal și lipsit de decență, care se chinuie să se legitimeze ca „partid al poporului”, nici PSD, care dorește această legitimare pentru a justifica un parteneriat oficial cu AUR. (Cel neoficial există de mult…) Am fi avut acum nevoie de un guvern și de o societate civilă care să demonstreze fermitate în apărarea valorilor democrației și coerență și competență în gestionarea pandemiei. În schimb, partidele din coaliție se ceartă între ele prostește, premierul ezită să apere măsurile propriului guvern, iar societatea civilă – cu excepția unui grup restrâns din Timișoara – a pierdut și acest tren. Noroc cu românii raționali care, deși lipsiți de lideri inteligenți și responsabili, nu vor totuși să devină poporul de AUR.
