Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Vârstele sănătății

• Ce urmează să se întâmple în viața noastră, în viitorul apro­piat? Din zece în zece ani ne confruntăm cu probleme specifice – pentru mușchi, inimă sau creier. Cine știe din timp ce-l așteaptă are avantajul de a fi pregătit când apar confruntările •

De la 20 până la 30 de ani

Ce ne oferă viața

Perioada dintre 20 și 30 de ani este prin excelență una în care acumulăm cunoștințe. Mai mult de jumătate din tinerii de 20-25 de ani fie parti­cipă la o formă sau alta de instruire ori perfecționare pentru meseria pe care și-au ales-o, fie continuă să frecventeze cursurile unei facultăți. Dar în ace­lași timp, ei au de învățat mul­te alte lucruri: să-și con­struiască o viață perso­nală și să susțină o relație sta­bilă cu partenerul. Toto­dată, trebuie să găsească un răspuns valid la întrebarea: „Cine sunt eu de fapt?” Aceasta presupune, printre altele, desprin­derea de părinți și asumarea unei existențe inde­pendente. Se pare că tăierea cordonului ombilical este o operație mai dificilă pentru băieți decât pentru fete.

Ce se petrece în organism

Corpul a ajuns la forma sa defi­nitivă. Nu se mai întâmplă prea multe, cel puțin la exterior. Creșterea în înălțime a încetat, sânii și penisul s-au dezvoltat complet. În jurul vârstei de 20 de ani, majoritatea organelor se află la apogeul per­for­manței lor biologice: ochii, inima, plămânii, fica­tul și rinichii nu vor funcționa niciodată mai bine ca acum.

Însă procesul de maturizare n-a ajuns la final pe toate palierele. În creier, transformările conti­nuă: iau ființă noi legături între neuroni, pe când cele vechi sunt suprimate brutal. Structura cor­texu­lui prefrontal se definitivează abia pe la 25 de ani. Această porțiune a scoarței cerebrale, situată imediat în spatele frunții, constituie sediul perso­nalității și al abilităților cognitive superioare, ca planificarea și luarea deciziilor. Ceea ce nu în­seamnă nici pe departe că dezvoltarea persona­lității s-ar încheia aici.

Ce putem face noi înșine

În primul rând, să renunțăm la consumul de nicotină. Chiar dacă numărul fumătorilor a scăzut în ultimii ani, destule persoane din această cate­gorie de vârstă rămân dependente de țigări. Potri­vit studiilor, cei ce reușesc să se elibereze acum de această adicție au șansa de a-și prelungi cu zece ani speranța de viață. Dimpotrivă, cei ce fu­mează în continuare și-o vor reduce tot cu atât.

Și încă un aspect important: multă lume con­sideră că această etapă a vieții le conferă celor ce o parcurg calități ca: forța, energia și optimismul, ceea ce este adevărat, numai că, în unele cazuri, ea reprezintă și linia de start a tulburărilor psihice. Trei sferturi din afecțiunile psihice diagnosticate mai târziu își au originea în prima tinerețe. Mai ales depresia debutează frecvent între 20 și 30 de ani. Este o problemă de luat în serios, iar cei care au de-a face cu ea ar trebui să solicite ajutor la timp.

De la 30 până la 40 de ani

Ce ne oferă viața

De la 30 de ani începe faza agitată a vieții, când totul se întâmplă dintr-o dată. Oamenii își întemeiază o familie, încearcă să ia avânt în profesie, mulți dintre ei con­stată că părinții au îmbătrânit, devin ne­putincioși și au nevoie de spri­jin. Așadar, nu-i de mirare că această grupă de vârstă este mai stresată decât oricare alta.

În ultima perioadă, vâr­sta medie a tine­rilor aflați la prima căsătorie a crescut. La noi în țară, statisticile din 2018 consem­nează 31,9 ani la bărbați și 28,7 ani la femei. Când vine pe lume primul copil, mamele au în medie 30 de ani și tații 33, iar cea de-a doua odras­lă nu se lasă prea mult așteptată. Părinții n-au destul timp să-și tragă sufletul. Vreme de aproape șase ani de la prima naștere, mamele și tații dorm mai puțin și mai prost decât înainte ca femeia să rămână însăr­cinată. Și, din păcate, acești ani joacă un rol deci­siv pe plan profesional, căci nu arareori, tocmai acum se jalonează viitorul parcurs al carierei. Nu degeaba se spune că, dacă n-ai obținut succesul în profesie până la 40 de ani, nici nu-l vei mai obține vreodată. Poate că sentința nu este valabilă în toate cazurile, dar să nu uităm că excepțiile confirmă regula.

Ce se petrece în organism

Oamenii se întâlnesc acum, probabil pen­tru prima dată, cu semnele uzurii cau­zate de vâr­stă. La femei, fer­tilitatea scade considerabil. Mulți bărbați își pierd, cel puțin parțial, podoaba capi­lară. Pielea începe să fie mai puțin elastică, la fel și ligamentele. Sedentarii se îngrașă mult mai re­pede decât în urmă cu câțiva ani. Masa musculară se împuținează anual cu 0,3 – 1,3%, în schimb nu­mărul celulelor adipoase crește. În absența exer­cițiului fizic, de la 35 de ani se fac treptat simțite problemele sistemului cardiovascular.

Ce putem face noi înșine

Pe lângă sport, devine din ce în ce mai impor­tantă și hrana. La 20 de ani, prea puțini sunt cei ce se interesează de alimentele sănătoase. E firesc, deoarece în tinerețe organismul tolerează încă fără dificultate majoritatea escapadelor de tip fast-food. Însă dacă doriți să vă păstrați sănătatea pentru zeci de ani de acum înainte, trebuie să ale­geți, măcar în această decadă a vieții, dacă nu mai devreme, o alimen­tație care să vă aju­te în realiza­rea a­ces­tui deziderat. Ea va cuprinde multe legu­me, fructe și fibre – cu evitarea strictă a pro­duselor înalt procesate.

Ar fi timpul să vă gândiți și la prevenție. După 35 de ani, puteți face, la fiecare doi ani, un screening pentru cancerul de piele, iar din trei în trei ani, câte un control pentru depistarea precoce a afecțiunilor renale și cardiovasculare, precum și a diabetului. La femei, se poate lua în considerare o investigație combinată: un examen histopato­logic, asociat cu testul HPV.

De la 40 până la 50 de ani

Ce ne oferă viața

Pe la 40 de ani, se poate spune că am ajuns la jumătatea vieții. Potrivit informațiilor din statis­tici, bărbații pot spera să mai trăiască, în medie, alți 40 de ani, în timp ce femeile primesc în plus, pe lângă perioada amintită, un „bonus” de încă patru ani.

Ne găsim într-o etapă marcată de anumite răsturnări de situație. Peste o treime din căsnicii eșuează printr-un divorț survenit la aproximativ 15 ani de la căsătorie, ceea ce înseamnă că, la data res­pectivă, bărbații au aproa­pe 47 de ani, iar fe­meile, ceva mai mult de 43. Acolo unde este vor­ba de cupluri cu copii, aceștia nu mai sunt foarte mici, iar o parte din ei au ajuns chiar la pu­bertate. Din punct de vedere profesional, se poate con­sidera că oamenii s-au realizat deja, se pot mândri cu un bagaj bogat de experiență la locul de muncă.

Ce se petrece în organism

Îmbătrânirea devine acum vizibilă – și nu nu­mai pentru că părul încărunțește. La un moment dat, pe la 40 de ani, vederea de aproape se tulbură, deoarece cristalinul nu mai poate focaliza precis pe retină, astfel încât să redea o imagine clară. Deci, apare pentru prima oară ne­voia de a purta ochelari la citit. Unii vor observa că orga­nismul nu le mai per­mite să consume al­cool în cantitatea cu care erau obișnuiți. Crește semnificativ riscul de diabet.

La femei, menopauza nu s-a instalat încă, aceas­ta se va întâmpla cam la 52 de ani, dar în anii ce o preced, scăderea nivelului de estrogen pro­voacă frecvent bufeuri epuizante, transpirații abun­dente, tulburări de somn și uscarea mucoa­selor. Și bărbații au mai puțin testosteron în sânge, însă la ei concentrația hormonului se reduce progresiv și de multe ori insesizabil.

Ce putem face noi înșine

Pentru femeile care suferă din cauza neplăce­rilor premenopauzei există diverse posibilități de atenuare a simptomelor. Contra durerilor și a uscăciunii vaginale se pot folosi geluri hidratante. De asemenea, se pare că preparatele pe bază de soia, care conțin fitoestrogeni, ar putea să dimi­nueze într-o oarecare măsură frecvența și inten­sitatea bufeurilor. Când discon­for­tul devine greu de supor­tat, se ia în con­siderare și utili­tatea unei terapii hormonale de sub­stituție. În schimb, băr­bați­lor li se prescriu tratamente cu hor­moni doar în cazuri extrem de rare.

De la 50 până la 60 de ani

Ce ne oferă viața

Cei trecuți de 50 de ani nu mai trebuie să poarte de grijă copiilor, deveniți, la rândul lor, adulți. Și se presupune că pot conta pe un venit stabil, care le asigură existența. Cu toate acestea, studiile pun în evidență faptul că mulți dintre ei trec printr-o „vale a lacrimilor”, înainte de a-și regăsi optimismul, odată cu înaintarea în vârstă. Psihologii cunosc fenomenul, pe care l-au denu­mit „paradoxul îmbătrânirii”. Totul începe sub auspicii bune, apoi curba satisfacției coboară (cel puțin statistic) până la mijlocul decadei, când începe să urce din nou. Acest grafic al fericirii, de forma literei U, se regăsește în majoritatea țărilor și culturilor.

Ce se petrece în organism

La vârsta a doua, celulele miocardului încep să se deterioreze și mușchiul inimii pierde din elasticitate și mobilitate. Arterele devin și ele ceva mai rigide, se dilată mai greu în momentul când pri­mesc sângele trimis de la inimă, iar aceasta duce la creșterea tensiunii arteriale. Activitatea cardiacă se restrânge: în condiții de efort fizic (de pildă, în timpul unui program sportiv), inima pompează până la 20 litri de sânge pe minut la un om tânăr, dar nu mai mult de 16 litri, la unul de 60 de ani.

Până în perioada premenopauzei, prezența hormonilor sexuali asigură femeilor o protecție suficientă contra îngustării vaselor coronariene și implicit a infarctului miocardic. Însă riscul crește accelerat și la femei, odată cu intrarea în meno­pauză. Rapiditatea cu care avansează procesul de îmbătrânire a sistemului cardiovascular diferă de la o persoană la alta. Există oameni care au și la 80 de ani o inimă la fel de performantă ca la 40. Ea se fragilizează mai ales din cauza fuma­tului, a sedentarismului și a surplusului de greutate corporală.

Ce putem face noi înșine

Mișcare, mișcare și iar mișcare! Îndem­nul este valabil inclusiv pentru cei cu pro­bleme la inimă. Căci musculatura nean­trenată slăbește mult mai rapid acum de­cât în tinerețe. Iar sportul, practicat con­secvent, scade ris­cul de stop cardiac la persoanele cu ar­terele coronare rigidi­zate, hipertensiune și in­suficiență cardiacă cronică. Ar trebui să rezervați activităților sportive minimum 150 minute pe săp­tămână, cu precizarea că sufe­rinzii cu boli cardiace sunt sfătuiți să nu depășească un nivel mediu de efort, de exemplu, să folosească gantere ușoare pen­tru exercițiile de forță. Ca antrenament de rezistență se recomandă plimbările pe bici­cletă, joggingul, înotul sau gimnastica aero­bică. Ori­cum, alegeți ceva care să vă facă plăcere, fiindcă dacă vă plictisiți, veți aban­dona.

De la 60 până la 70 de ani

Ce ne oferă viața

Este decada în care oamenii se retrag la pensie. Puțini continuă să lucreze până la 70 de ani. În așteptarea unor modificări ce urmează a fi aduse legii pensiilor (despre care nu se știe deocamdată mai nimic, dar se discută mult), vârstele actuale de pensionare în România sunt de 61 de ani pentru femei și de 65 de ani pentru bărbați. Aproape jumă­tate dintre femei trăiesc acum singure. La băr­bați, numai unul din cinci se află în această situație. Cei ce au nepoți își petrec mare parte din timp cu ei. Din 1.000 de bunici, chestionați în cadrul unui sondaj realizat la nivel european în 2019, 46% au declarat că dau o mână de ajutor copiilor și nepoților: îi iau pe cei mici de la școală sau participă la rezolvarea treburilor casnice.

Ce se petrece în organism

Cam 50% dintre sexagenari su­feră de mini­mum două boli cro­nice. Mucoasa căilor respi­ra­torii se regenerează mai greu, producția de acid gastric sca­de, sistemul imunitar generea­ză mai puțini anticorpi, deci nu mai combate cu aceeași efici­ență germenii patogeni, astfel încât rezistența la infecții sca­de. Acesta este unul dintre mo­ti­vele pentru care, în contextul actualei pandemii, în special vârstnicii au dezvoltat forme gra­ve de Covid-19.

Ce putem face noi înșine

Cea mai bună cale de întărire a sistemului imunitar constă în adoptarea unui stil de viață sănătos. Una din componentele lui este și repaosul nocturn sufici­ent. Căci, pentru a funcționa optim, mecanismele de autoapărare ale organismului au nevoie să li se asigure odihna corespunzătoare.

De asemenea, trebuie evitate pe cât posibil infec­țiile, de exemplu prin administrarea anuală a vaccinului antigripal. El protejează nu numai împotriva gripei, ci și a posibilelor ei consecințe, deoarece răspunsul imun al organismului la infec­ția virală poate fi primejdios pentru o inimă slă­bită. Riscul de infarct crește abrupt în timpul unei gripe. Pentru vârstnicii de peste 60 de ani, medicii recomandă și alte imunizări: cu vaccinul pneu­mococic și cu cel contra virusului varicelo-zos­terian (agentul patogen al afecțiunii cutanate zona zoster).

De la 70 până la 80 de ani

Ce ne oferă viața

Longevitatea nu mai este o excepție în ziua de astăzi. Speranța de viață a crescut mereu în ulti­mul timp – nu spectaculos, dar constant. În ianua­rie 2020, seniorii de 80 de ani sau peste repre­zentau 4,8% din totalul populației noastre. Fap­tul e îmbucurător, însă pe de altă parte, cei ce ating o asemenea vârstă resimt durerea de a ve­dea cum le dispar rând pe rând vechii prieteni, poate chiar tovarășul de viață. Femeile trăiesc în medie cu 5,5 ani mai mult decât bărbații.

Ce se petrece în organism

Bătrânețea lasă urme și în creier, însă nu nea­părat în sens negativ. Ce-i drept, ea diminuează promptitudinea memoriei și viteza de procesare a informațiilor, în schimb la vârstnici, deține o pon­dere mai mare decât la tineri, așa-numita inteli­gență cristalizată, adică bagajul de cunoștințe și deprinderi, experiențe și amintiri acumulate de-a lungul vieții. În hipocamp, acea zonă a creierului unde își au sediul procesele de învățare și me­mo­ria, pot lua naștere noi neuroni și sinapse, chiar și la o vârstă înaintată. Cel puțin, atâta timp cât nu s-a instalat demența senilă. Afecțiunea se întâl­nește la 3-4% din oamenii de 70-74 de ani și la 7% din cei de 75-79 de ani. Din grupul celor de 85-89 de ani, 25% au dezvoltat deja o demență.

Ce putem face noi înșine

Cine dorește să-și păstreze creierul în formă la bătrânețe ar trebui să se antre­neze, nu doar fizic, ci și mental. Dintr-un motiv foarte simplu: dacă nu-și folosește celulele cenușii, le va pierde. Iar pentru aceasta, nu este nevoie de un program sofisticat de jogging cerebral. Chiar și în momen­tele când stăm de vorbă cu prietenii noștri și râdem îm­preună cu ei, ne punem la lu­cru neuronii. Studiile arată că oamenii care socializează intens au un risc scăzut de de­mență.

Este de asemenea utilă ieșirea din tiparele ruti­nei zilnice. Încer­cați lucruri noi: spălați-vă pe dinți manevrând periuța cu mâna stângă, mergeți până la supermarket pe alt traseu decât cel obiș­nuit sau asistați la un curs online.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian