– Partidul Acțiune și Solidaritate a câștigat detașat alegerile pentru Parlamentul de la Chișinău. Cum au reușit Maia Sandu și formațiunea sa politică să convingă electoratul de dincolo de Prut, cu un proiect pro-occidental, în condițiile în care, istoric, Republica Moldova avea un segment foarte consistent de votanți rusofili pro-Est?
– Înainte de a fi pro-occidental, programul PAS și al președintei Maia Sandu este un program împotriva corupției, care a generat sărăcie, înapoiere și, în consecință, exodul tinerilor moldoveni peste Prut. Or, orice deschidere către lumea civilizată distruge comunismul și post-comunismul nereformat. Și în România, PSD a început să piardă teren după ce românii s-au pornit să plece la muncă în UE, comparația dintre cele două universuri – UE și țara de baștină – fiind fatală neocomuniștilor. Cum guvernele succesive pro-Kremlin sau, pur și simplu, corupte, de la Chișinău, nu au adus prosperitate, ci doar perpetuarea jafului și a mizeriei, populația, de acum cu o diasporă numeroasă, a început să aibă aspirații pro-europene. Un factor decisiv al trezirii electoratului, probabil și al unor rusofoni care doresc o Moldovă prosperă și eliberată de corupție, a fost personalitatea Maiei Sandu, de om politic cinstit, curajos și consecvent în convingerile sale democratice. Se pare că și echipa PAS, alcătuită mai ales din oameni tineri, apropiați ai șefului statului, a avut darul să convingă electoratul din teritoriu. În schimb, partidele pro-Moscova au promovat același discurs primitiv anti-occidental și aceiași lideri compromiși. Fără votul din Transnistria, regiune fără legături istorice cu România, populată în majoritate de rusofoni și dominată de rețelele de tip mafiot apropiate de Rusia, probabil că socialiștii și comuniștii ar fi obținut un rezultat mult inferior. De remarcat faptul că PAS nu a insistat asupra unirii cu România, ci asupra aprofundării relațiilor dintre cele două state, punând accentul pe apropierea de UE, care de altfel a și acordat Republicii Moldova un ajutor de 600 de milioane de euro. În concluzie, frații noștri de peste Prut, mai săraci și mai năpăstuiți decât noi, ne-au dat o lecție de maturitate politică, iar Maia Sandu și PAS sunt un model care rușinează clasa noastră politică. Să le urăm succes pe calea anevoioasă pe care au pornit.
– Iritat de declarația lui Dacian Cioloș împotriva regimului „cleptocrat” al lui Viktor Orban, liderul UDMR Kelemen Hunor a amenințat că, „în politică, nicio factură nu rămâne neplătită”. Să înțelegem că reacțiile politicienilor români la adresa Ungariei pot afecta „armonia” coaliției de guvernare de la București? Există speranțe ca relațiile din coaliție să se reseteze după alegerile interne din PNL și USR-PLUS, sau e cazul să ne obișnuim cu acest război în trei?
– Viktor Orban a fost de la bun început „elefantul din cameră”, dacă ne amintim de vizita făcută la Budapesta de Kelemen Hunor, înainte de a semna acordul de coaliție, anul trecut. De altfel, armonia care a domnit între UDMR și PSD în epoca Dragnea se baza tocmai pe o adeziune totală a liderului PSD de atunci la iliberalismul și antieuropenismul promovate de premierul ungar. UDMR a devenit „câinele de pază” al iliberalismului în România, păzind moștenirea lui Dragnea, după cum se vede din îndârjirea cu care blochează desființarea SIIJ, remedierea modificărilor legilor justiției condamnate de UE și accesul DNA la dosarele magistraților corupți. Nu cred că greșim prea mult, așadar, dacă vedem în agresivitatea UDMR la adresa statului de drept o mostră de plecăciune față de Budapesta, unde Viktor Orban a instituit un sistem corupt, bazat pe o justiție obedientă și pe limitarea masivă a libertății presei. Aici este de fapt punctul nevralgic al coaliției, cel care generează conflictul permanent, căci PNL se ascunde după UDMR și nutrește aceleași aspirații anti-reformiste, iar USR-PLUS nu poate supraviețui politic dacă renunță la angajamentele reformiste cu care și-a câștigat electoratul. Pentru UDMR, miza politică majoră este menținerea ordinii iliberale după modelul lui Viktor Orban, de aceea politicienii săi sunt atât de agresivi la adresa ministrului Justiției, Stelian Ion, din USR-PLUS. Aceasta nu se va schimba, indiferent cine câștigă președinția PNL, pentru că orice lider al acestui partid va trebui să asculte de primarii și baronii partidului, mulți dintre ei proveniți din PSD sau apropiați de acesta, deci ostili anticorupției. Așadar, blocajul politic care a împiedicat actuala coaliție să realizeze măcar una din reformele din programul de guvernare și care amenință serios acceptarea PNRR la Bruxelles va continua cel puțin atâta vreme cât UDMR se va afla la guvernare, iar PNL va întârzia să se reformeze.
