Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Extraordinara viață a celui mai mare cititor în palmă, din toate timpurile

Foto: Shutterstock

Dintre toate metodele de prezicere a vii­torului, cea mai cunoscută este chiro­manţia, adică arta de a „citi” în palmă. Adesea ea este luată în derâdere, fiind asociată cu practicile şarlatanilor amatori de bani. În realitate, divinaţia prin chiromanţie a fost prac­ticată vre­me de milenii, în di­ver­sele culturi de pe pământ, cu rezultate uimi­toare prin acu­­rateţea lor. În se­colul al XIX-lea, în Europa, chi­ro­manţia a devenit atât de popu­lară, încât a fost ins­ti­tu­ită „So­cietatea Chirologică din Ma­rea Britanie”, al cărei scop era să autentifice această practică şi să-i dea în vileag pe escroci. În aceas­tă pe­rioa­dă a trăit şi acela despre care se spune, inclusiv în prezent, că este cel mai mare chiromant din toate timpurile: William John Warner.

Ucenicia indiană: cartea din piele de om

S-a născut în 1866, într-un sătuc, Rathdown, aflat în apropiere de Dublin, capitala Irlandei. Încă din copilărie a manifestat mai multe capacităţi ieşite din comun, între care și clarviziunea. Pentru rafinarea acestor talente native, când a atins vârsta adolescenţei, Warner a plecat în India, dornic să studieze artele ezoterice, cu un guru adevărat. În India l-a întâlnit pe brahmanul Chitpavan Brah­min, care l-a introdus în universul artelor magice. Apoi, când a considerat că tânărul său învăţăcel acumu­lase un bagaj de cunoştinţe solid, indianul i-a făcut un dar extraordinar: posibilitatea de a consulta o carte străveche, care trata subiectele chiromanţiei, astrologiei şi numerologiei, şi la care nu aveau acces decât foarte puţini dintre marii mistici ai Indiei. Iată ce a scris ulterior Warner în legătură cu ea: „Cartea aceasta este una dintre cele mai mari comori ale puţinilor brahmani care o înţeleg. Este păstrată cu cea mai mare grijă, într-unul dintre acele temple care sunt adăpostite în peşterile dintre ruinele străvechiului Hindustan. Este făcută din piele de om, fiind legată într-o manieră foarte ingenioasă. Este enormă şi conţine sute de ilustraţii minunat dese­nate. Una dintre caracteristicile unicat ale acestei cărţi este că ea a fost scrisă cu un mis­terios lichid roşu, pe care timpul nu l-a făcut nici măcar să pălească, darămite să se şteargă. Efec­tul literelor roşii, atât de vii pe paginile din piele, într-o nuan­ţă de galben stins, este remar­cabil. Fiecare pa­gină a fost apoi lăcuită, cu un amestec necunoscut, probabil din plante. Indi­ferent ce o fi conţinut respectivul ames­tec, cert este că această carte străveche pur şi simplu a sfidat timpul: doar mar­ginea exterioară a coperţilor prezintă mici urme de uzură”.

Sfătuitorul celebrităților

William John Warner (Cheiro)

Când Warner a hotărât să revină în Ir­landa natală, se afla în posesia unor in­formaţii ezoterice, complet necunoscute în lumea occidentală. Irlan­dezul și-a luat pseudo­nimul Cheiro, şi a deschis un cabinet de consul­­tanţă, unde oferea şedinţe de „desluşire a semnelor din palmă”. Foarte curând a ajuns celebru, având drept clienți nume ilustre ale epocii: Mark Twain, Sarah Bern­hardt, Ma­ta Hari, Oscar Wilde, Thomas Edison, Prinţul de Wales, Ge­neralul Kitchener, Joseph Chamberlain, Regele Eduard al VII-lea, pro­fesorul Max Müller, Blanche Roosevelt, lordul Rus­sell of Killowen s.a. Şedinţele de chiro­manţie se ţineau într-un sa­lon elegant, decorat cu diverse piese ce invocau perioada petre­cută de Warner în India, el însuși având grijă să se îmbrace în haine care îl făceau să fie perceput ca un mare excentric. Însă ceea ce-i se­ducea ireme­diabil pe clienţii lui era acurateţea in­formaţiilor pe care le oferea: practic, tot ce le spu­nea Cheiro des­pre caracterul lor, despre trecutul şi despre viitorul lor, se dovedea a fi fost ade­vărat ori se întâmpla apoi aidoma. Până şi su­premul incredul Mark Twain a fost absolut im­presionat de capaci­tăţile lui Cheiro. Ulterior a scris în jurnalul său: „Cheiro mi-a expus caracterul cu o uimitoare acu­rateţe. Lucru pe care n-ar trebui să-l măr­turisesc nici măcar aici, dar sunt atât de uluit, încât nu mă pot abţine”. La rândul lui, Oscar Wilde a fost atât de uimit de spusele lui Warner, încât a scris, pe baza lor, o nuvelă intitulată Crima lordului Arthur Saville.

În toate predicţiile lui, Cheiro le oferea clien­ţilor date concrete: anul, ziua şi chiar ora la care aveau să se întâmple diverse evenimente fericite, dar şi nenorociri. Şi totul se petrecea exact aşa cum spusese el! Unele dintre cele mai cunoscute previziuni ale lui Cheiro au fost întoarcerea evreilor în Palestina şi faptul că ţara lor avea să se numească Israel; data morţii Reginei Victoria şi aceea a Regelui Eduard al VII-lea; scufun­darea Titanicului.

Cazul Meyer, americanul condamnat la scaunul electric

Evident, succesul acesta răsunător a fost în­soţit şi de apariţia unei cohorte de detractori. Se po­vesteşte că odată, în încercarea de a-l „prinde cu mâţa-n sac”, un jurnalist i-a solicitat lui Chei­ro o consultaţie la care s-a prezentat cu mai multe desene palmare, cerându-i chiromantului să le in­ter­preteze fără să vadă persoanele cărora le apar­ţineau şi fără să cunoască numele acestora. War­ner nu l-a refuzat, ba, din contră, s-a arătat foarte deschis experimentului. A „citit” toate desenele cu linii palmare, lăsând la urmă unul, care i se păruse cel mai interesant, despre care a și scris astfel: „Fără îndoială, persoana cu de­se­nul acesta palmar este un bărbat care în copilărie şi în tine­reţe a fost credincios, a fost un spirit religios, dar mai târziu, devenise interesat de ştiinţe sau de me­dicină. Dar încetul cu încetul, natura bărbatului se schimbase, sub impulsul dorinţei nestăvilite de a dobândi bani, de a face avere cu orice preţ. Omul ajunsese să comită chiar şi crime, de dragul banilor. Este limpede că bărbatul acesta a făcut moarte de om: că a comis o crimă sau douăzeci e irelevant. Când el va intra, dacă nu a intrat deja, în cel de-al patruzeci şi patrulea an al vieţii, va fi des­coperit, arestat, judecat şi con­dam­nat la moar­te. Se va dovedi atunci că, vreme de ani de-a rân­dul, el şi-a folosit abilităţile men­tale, cât şi pro­fesia pe care a îmbrăţişat-o ca să obţină bani prin intermediul crimelor, că nu s-a dat înapoi de la nimic ca să-şi atingă scopul. În cel de-al patruzeci şi patrulea an al vieţii, băr­batul acesta va fi pro­tagonistul unui proces sen­zaţional şi va fi con­dam­nat la moarte. Dar pal­mele lui îmi arată că, totuşi, va scăpa de această soartă: va continua să trăiască mulţi ani, dar în închisoare”. Descrierea lui Cheiro s-a adeverit. Omul în cauză se numea Henry Meyer, era, într-ade­văr, medic, iar la mo­mentul când Cheiro îi in­terpretase „peisajul” palmelor, el se afla în în­chisoare şi aştepta să fie judecat, pentru că îşi otră­vise două neveste bogate şi mai mulţi pacienţi avuţi, ca să obţină banii din asi­gurările de viaţă ale acestora: nişte sume impre­sionante. Irlandezul n-ar fi avut cum să fi ştiut de situaţia lui Meyer, întrucât despre el şi crimele lui nu se scrisese nici măcar un singur rând, în niciun ziar. După puţină vreme, Meyer a fost judecat, şi a fost condamnat la scaunul electric, dar avocaţii lui au făcut apel după apel. Toate au fost respinse, încât condam­na­rea la moarte s-a păstrat. Disperat, Me­yer i-a solicitat lui Cheiro o în­tâlnire, pe care chiromantul a descris-o astfel: „Cu o săptămână înainte de execuţie, Meyer a cerut să merg să-l vizitez în în­chisoare. (…) N-o să uit cât voi trăi discuţia pe care am purtat-o cu el. Omul, acum distrus, mi-a zis pre­cipitat: «Cheiro, ceea ce i-ai spus zia­ris­tului, în legătură cu viaţa mea, a fost cu totul adevărat. Dar ai mai spus şi că, deşi voi fi condamnat la moarte, voi scăpa, voi mai trăi ani mulţi, în închi­soare. Am pier­dut al treilea şi ulti­mul apel şi peste doar câteva zile urmează să fiu executat. Pentru numele lui Dumnezeu, fii sincer: mai susţii şi acum c-am să scap de scaunul electric?» (…) Era o tortură să-l văd pe bietul amărât cum se fră­mânta în faţa mea, să-i simt mâi­nile scăldate în sudori reci atin­gându-le pe-ale mele, să-i văd ochii încercănaţi şi privirea flă­mân­dă după un cuvânt de mân­gâ­iere. I-am spus că un miracol pu­tea totuşi să se mai întâmple şi să-l salveze de îngrozitorul scaun electric. Zilele au trecut, una du­pă alta, fără vreo veste izbăvitoa­re. Mental, şi eu sufeream la fel de mult ca bietul condamnat din ce­lulă. Apoi, ziarele de seară, în ca­re se relatau pregătirile pentru exe­­cuţie, au dat ca sigur dezno­dământul programat pentru a do­ua zi dimineaţă. (…) A sosit miezul nopţii. Pe ne­aş­teptate, puştii care vindeau ziare au dat buzna pe străzi stri­gând: «Ediţie spe­cia­lă!» Am cumpărat ime­diat un ziar şi, pe prima pa­gină, am citit: MEYER SCAPĂ DE SCAUN. CURTEA SU­PRE­MĂ A GĂ­SIT O EROARE ÎN DO­CUMEN­TE­LE ACU­ZĂRII. Se petrecuse, într-adevăr, un mi­racol! Condam­narea a fost comutată în închi­soa­re pe via­ţă. Meyer a mai trăit cinci­sprezece ani. Când i-a sosit sfârşitul, a murit liniş­tit, în spitalul închisorii”.

Prezicător la Hollywood

Ca urmare a acestui episod, renumele lui Cheiro a căpătat di­men­siuni epice. Chiromantul a început să fie solicitat să ţină din ce în ce mai multe conferinţe, în toată lumea, iar caietul de programări pen­tru con­sultaţii i s-a umplut pentru mai mulţi ani în avans. De asemenea, a scris mai multe cărţi care s-au vândut ca pâinea caldă, astfel că a devenit şi foarte bo­gat. S-a căsătorit cu contesa Lena Ha­mon şi, la un moment dat, a hotărât să se mute în America, mai precis în Hol­lywood, acolo unde toate vedetele ci­nemato­gra­fiei, de ambele sexe, i-au de­venit clienți. A trăit li­niştit, în confort şi bunăstare, până în 1936 când a mu­rit.

Cărţile semnate de William James Warner se tipăresc şi în prezent, întrucât sunt încă extrem de ce­rute. Oamenii sunt în continuare fas­ci­naţi de ca­pacitatea lui ieşită din comun de a pre­zice viitorul. Se bănuieşte că informaţiile oferite de Cheiro erau re­zultatul unei com­bi­naţii de chiro­manţie, clarviziune şi talent de me­dium, o com­bi­naţie ajutată uneori de calcule as­tro­logice şi nu­me­rologice. Iată ce a de­cla­rat un ex­pert în chiro­manţie: „Capacitatea de chiromant previzionar a lui Cheiro e legendară, ea fiind ates­­tată de un nu­măr uriaş de persoane res­pec­ta­bile şi inte­ligente. (…) Totuşi, analizân­du-i cărţile, este greu să ne dăm seama cum de Cheiro a reuşit să fie atât de precis în predicţiile sale, analizând doar liniile palmei. (…) Adept şi al astrologiei şi al numero­logiei, este posibil ca prin intermediul acestor arte, el să fi fost capabil să facă predicţii atât de precise. Mâna, pur şi simplu, nu oferă atât de multe informaţii, pe când artele as­trologiei şi nu­merologiei sunt în măsură să facă asta. În auto­bio­grafia sa, Cheiro relatează şi si­tuaţii în care a avut diverse premoniţii, ca a­tunci când a prezis moartea lordului Kitchener”.

Dar, aşa cum am afirmat înainte, Cheiro a avut şi numeroşi critici, iar scepticii au devenit cu atât mai numeroşi în anii care s-au scurs du­pă decesul său. Mulţi sunt cei care susţin că William James Warner n-a fost decât un escroc care şi-a folosit şar­mul personal şi talentul de ilu­zio­nist-mentalist, ca să-şi păcălească muş­teriii celebri şi bogaţi. Argu­men­taţia lor se izbeşte de o unică, dar esenţială problemă: nimeni nu a fost în stare să explice în mod clar, și-apli­cat, în ce fel a obţinut Cheiro in­formaţii atât de precise, legate de eve­nimente viitoare, din viaţa unor oameni, dar şi din realitatea unor popoare sau ţări, informaţii care s-au dovedit ulterior absolut corecte. Dacă Wil­liam James Warner a fost doar un excelent psi­ho­log şi un manipulator de geniu, cum de toate pre­dicţiile lui, de până în anul 2021, s-au adeverit?

Ines Hristea

S-a născut în Bucureşti. A absolvit prestigiosul liceu de limbă franceză „Şcoala Centrală”, la secţia Bilingvă (Franceză-Engleză); Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, la secţia Engleză-Franceză, cu o lucrare în specialitatea Civilizaţia Angliei, lucrare purtând titlul „Entertainments of the English”; programul de Masterat American Studies, din cadrul Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine din Bucureşti, cu o dizertaţie purtând titlul „West of Everywhere”, în specialitatea Film Studies; programul doctoral al Facultăţii de Film, din cadrul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale”, din Bucureşti, în specialitatea Cinematografie şi Media, cu o teză de doctorat purtând titlul „Imaginea copilului în film”. Este interesată de literatura, istoria şi arhitectura românească, de egiptologie şi arta renascentistă. Este o mare iubitoare de animale şi, implicit, de natură.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian