RODICA CULCER despre… „Olaf Scholz este un european convins”

– După 16 ani de prezență impetuoasă pe scena europeană și internațională, cancelarul Germaniei Angela Merkel s-a retras din politică, iar partidul său, Uniunea Creștin-Democrată, a fost învins în ale­geri de social-democrați. Ce înseamnă pentru Ger­­ma­nia și pentru Europa această schimbare de para­digmă? Cum nici Președintele Macron nu e foar­te popu­lar, cine ar putea asigura echilibrul în­tr-o Euro­pă mai divizată ca oricând?

– În majoritatea statelor UE, era marilor partide a trecut și coalițiile au devenit inevitabile, iar Germania va fi probabil condusă de o coaliție formată din trei partide. Deocamdată, social-democratul Olaf Scholz, probabil viitorul cancelar, negociază cu ecologiștii și liberal-democrații. Schimbarea de paradigmă nu va fi însă un cutremur, pentru că domnul Scholz face parte din aripa moderat-conservatoare a SPD, a fost minis­tru al finanțelor în epoca Merkel, de stilul căreia are un profil foarte apropiat: un garant al continuității, mo­derației și stabilității. Programul viitoarei coaliții va tre­bui să armonizeze viziuni economice diferite, mai ales în privința impozitării, deci nu va fi loc de trans­formări revoluționare. Germanii nici nu au votat pentru așa ceva, iar viitorul guvern va cuprinde par­tide democra­tice de centru; partidele extremiste, de stânga și de dreapta, deopotrivă, au performat slab și nu sunt luate în calcul. Totodată, Olaf Scholz este un eu­ropean con­vins, și partidele cu care a începtut să ne­gocieze au în program aprofundarea cooperării euro­pene. Toate vor, însă, ca deciziile UE să fie luate cu majoritate califi­ca­tă, și nu prin unanimitate, ceea ce însemnă că statele mici nu vor mai putea bloca pro­cesul decizional. Ca ministru de finanțe în guvernul Merkel, Scholz a jucat un rol activ în conceperea și realizarea programului „New Generation EU”, menit să relanseze statele UE după pandemia de COVID 19, și are o relație excelentă cu președintele Franței, Emmanuel Macron, și echipa sa. Echilibrul european se va menține, probabil, cel pu­țin până la alegerile prezidențiale din Franța, de anul viitor, care se anunță problematice, din cauza fărâmi­țării spectrului politic și ascensiunii populismului. Din fericire, Italia este în prezent un factor de stabilitate și echilibru și nu ar trebui să aibă alegeri înainte de 2023. Există, deci, o doză de incertitudine în viitorul UE, dar și de spe­ranță: în politică, o săptămână este deja un interval lung, darmite un an!

– SPD (Partidul Social-Democrat German), câș­tigătorul alegerilor din Germania, anunță în pro­gramul său o „Nouă Politică a Estului”, care ar pre­su­pune restabilirea de relații normale cu Rusia și re­nunțarea la sancțiunile economice impuse după ane­xarea Crimeei. Ce șanse mai au Republica Mol­dova și Ucraina să-și clarifice relațiile cu Rusia? Și cum va arăta relația Europei cu America?

– Olaf Scholz, liderul SPD și probabil viitorul can­celar, este, cum spuneam mai sus, nu numai moderat, ci și pro-european. Atât SPD cât și FDP (liberal-de­mo­crații) sunt partide pro-NATO și pro-americane; doar ecologiștii, ceilalți parteneri de negociere, doresc ca NATO să colaboreze mai intens cu Rusia. Fiind vorba despre o coaliție diversă, probabil că „Noua Politică a Estului” va fi inclusă doar parțial în viitorul pro­gram de guvernare. Pe de altă parte, și Angela Merkel a pri­vilegiat constant dialogul cu Vladimir Putin, căruia i-a făcut, de altfel, și o vizită de adio. Tot ea a susținut până în pânzele albe, în ciuda opoziției SUA, atât gazoductul „Nordstream 2”, care ocolește Ucraina și Polonia, cât și „Acordul comercial UE-China”. Din păcate, în po­litica germană există o ambiguitate jenantă, pentru noi, cei din Est, cu privire la Rusia și la China, dictată de interese economice. Probabil că și viitorul guvern de la Berlin va continua această tristă tradiție. Republica Mol­dova și Ucraina nu-și pot schimba condiția geopo­litică, fiind, deci, nevoite să se lupte inteligent și pe cont propriu cu expansionismul rusesc. Occidentalii nu vor intra niciodată în război cu Rusia, pentru a apăra Ucrai­na. Anexarea Crimeei are valoare de fapt împlinit. Ei pot furniza însă ajutoare economice și militare pentru Kiev și Chișinău. De altfel, președinta Maia Sandu are grijă să nu ducă o politică explicit anti-rusă, con­cen­­trân­du-se cu succes asupra corupției și proble­me­lor eco­nomice, ceea ce Rusia pare să tolereze. În ce pri­­vește relația cu SUA, ea va fi afectată de decizia Ad­­ministrației Biden de a se concentra asupra pe­ri­colului pe care îl reprezintă China, în viziunea sa. Toto­dată, deși noii guvernanți de la Berlin susțin proiectul autonomiei strategice și militare a UE, di­ficultatea transpunerii ei în practică într-o Europă ca­re nu are o politică externă comună face ca secu­rita­tea Europei să depindă, în continuare, de NATO și de SUA. Nici un guvern german nu poate ignora această realitate.