ȘTIINȚĂ – Cele mai interesante descoperiri ale anului 2021

Comori de apă pe Marte

Cercetătorii de la „Esa”, împreună cu „Institutul de cer­cetări cosmice al Academiei Rusiei” au desco­perit noi surse de apă pe Marte. Succesul a venit cu ajutorul sondei „Exo Mars Trace Gas Orbiter”, lansat în 2016, și care de atunci face înconjurul planetei. Orbiter a desco­perit apă imediat sub solul marțian, în Valea Mari­neris, un sistem de tip canion, de zece ori mai în­tins și de cinci ori mai adânc decât Grand Canyon-ul a­me­rican. „Partea cen­­trală a văii este plină de apă, cu mult mai mul­tă de­cât ne-am fi aștep­tat”, afir­mă cercetă­torii ruși. Cele mai mari can­tități de apă de pe Marte se aflau până acum în zo­nele polare ale pla­ne­tei. Marineris se află în zona ecua­torială. Speranțe mari legate de coloni­zarea planetei Marte cu oameni.

„Coliba extratereștrilor”

O sondă spațială chinezească a descoperit pe fața nevă­zută a Lunii, un obiect bizar, care formează un unghi de 90 de grade cu orizontul. De când imaginea a fost dată publi­cității, lumea încearcă să afle despre ce ar putea fi vorba. „Agenția chineză pentru zboruri cosmice” a botezat obiectul „Coliba secretă” și afirmă că ar putea fi vorba despre un adăpost construit de extratereștri după prăbușirea pe solul Lunii a unui OZN. Psihologul german Rainer Mansfeld, profesor la Uni­versitatea din Kiel, are o ex­plicație complet diferită. „Coliba de pe Lună” n-ar fi altceva decât un caz de „pareidolie”, un reflex al minții ome­nești care vede în formele norilor, fețe sau alte repre­zentări iluzorii. Pareidolie vine din limba greacă și înseamnă „imagine falsă”. Planetologii au și ei un punct de vedere: obiectul de pe Lună ar fi un bloc de piatră catapultat printr-o izbitură în poziția verticală. Pentru a se afla adevărul, sonda chinezească „Jadehase 2” va trebui să se apropie mai mult de obiect. Distanța este de doar 80 de metri, dar drumul e greu. Pentru fiecare metru, roverul are nevoie de o zi.

Sodoma, distrusă de un asteroid

Într-un studiu publicat în luna septembrie în revista „Nature”, se afirmă că un grup de cerce­tători au descoperit dovezi cum că, în urmă cu circa 3.600 de ani, în actua­lul oraș Tall el-Hammam, din Ior­dania, s-a produs o explozie ase­mă­nătoare ce­lei din Tun­guska. Un as­teroid aflat la circa patru kilo­me­tri deasupra solului a pro­vocat o explozie de apro­ximativ o mie de ori mai pu­ter­nică decât cea a bom­bei atomice de la Hiroshima. Temperatura a crescut la peste 2.000 grade Celsius, incendiind tot orașul, topind până și cărămizile clădirilor. Unda de șoc provocată de explozie a avut proporții cu adevărat… bi­blice. Nu doar clădirile cetății din Tall el-Ham­mam au fost culcate la pă­mânt, ci și zidu­rile Ieriho­nu­lui, aflat la 22 ki­lometri distanță. Cercetătorii au notat că tra­dițiile orale născute în urma cataclismu­lui ar fi putut sta la baza celebrei istorisiri despre cetățile Sodoma și Go­mora, despre care Ve­chiul Testament ne învață că au fost rase de Dumnezeu de pe fața pă­mântului, din cauza fărădelegilor care se pe­treceau acolo.

Clima salvată de ciuperci

Deși pământul pe care călcăm ni se pare banal, sub picioarele noastre începe necunoscutul. Pe tot cuprinsul Planetei Albastre solul e „țesut” în plase gigantice, for­mate de miceliile unor ciuperci. Necercetate până acum, ele fac obiectul studiului „Societății pentru protecția subsolului” care va vrea să dezlege misterul lor. Pe pă­mânt există mai multe specii de ciuperci decât de plan­te, în total ele au o greutate gigantică: cântăresc mai mult decât toate animalele la un loc. Jumătate din bio­masa existentă în pământ e formată din miceliile ciu­per­­cilor, care țes glo­bul ca într-o pla­să. O sim­plă lin­guriță de hu­mus conține 500 de metri de fila­men­te! Oamenii de știință afirmă că ele pot juca un rol extrem de important împo­triva cri­zei clima­tice, pentru că ajută la blocarea pătrun­derii ga­zelor pro­du­se de poluare în atmosferă. Rețeaua de ciuperci subte­rane apro­vi­zionea­ză plantele cu sub­stanțe hrănitoare, sta­bilizează solul, împiedică eroziu­nea, ocrotesc rădă­cinile plantelor de dăunători și fixează mari cantități de bioxid de carbon în pă­mânt. Cu aju­torul „salvatorilor” din pământ, eco­sistemele pot fi sal­vate de încălzirea glo­bală. Pen­tru asta este nevoie ca ele să nu fie distruse prin tăieri de păduri, miriști arse (cum se întâmplă la noi) și extinderea agriculturii industriale, bazate pe îngrășăminte chimice. Pământul e gata să lup­te, dar trebuie ajutat.

„Omenirea a atins Soarele”

Pentru prima dată în istorie, o sondă spațială a pătruns în atmosfera Soarelui. Pe 28 aprilie 2021, Sonda Parker a ajuns la aproxi­mativ 1,3 milioane de kilometri dea­supra su­prafeţei solare, intersectân­du-i coroana și pre­luând probe de parti­cule şi câmpuri mag­ne­tice. „Această piatră de hotar nu ne oferă doar perspective mai profunde asupra evo­luţiei Soarelui şi a impactului său asupra sistemului nostru solar, dar tot ceea ce aflăm despre pro­pria noastră stea ne învaţă şi mai multe despre stelele din restul universului”, au notat reprezentanții NASA. Următoarea incursiune a sondei Parker în coroana so­lară urmează să aibă loc în ianuarie 2022.

America, menționată de italieni cu 150 de ani înaintea lui Columb

Profesorul Paolo Chiesa, expert în litera­tura latină me­dievală, a descoperit un docu­ment senzațional. Nu­mit „Cronica univer­salis”, el a fost scris pe la 1350, de călugărul dominican Galvaneus Flamma, un autor cât se poate de serios, au­tor și de alte lucrări li­te­rare în limba latină, în special subiecte is­to­­rice. Analizându-i și traducându-i lucrarea, profesorul Paolo Chie­sa a descoperit indicii care par să ateste că America, despre care cărțile de istorie ne învață că a fost desco­perită de genovezul Cristofor Columb, în anul 1492, le era de fapt cunoscută marina­rilor cu mult timp înainte, chiar dacă numai din auzite. Călugărul a scris că în rândul na­vigatorilor circulau zvo­nuri legate de un pă­mânt numit „Marckalada”, si­tuat la vest de Groenlanda și bogat în copaci. „Ne aflăm în prezența primei referiri din zona meditera­neană, la continentul american”, a notat profesorul italian, într-un studiu publicat în iulie, în revista „Terrae Incognitae”.    „Cro­ni­ca universalis aduce dovezi fără precedent des­pre continentul american, provenite din surse nordice, care au circulat în Italia cu un secol și jumătate înainte de Columb”, afirmă profesorul italian.

Mărgelele care rescriu istoria

Nu doar observațiile făcute de profesorul Paolo Chiesa par să pună sub semnul întrebării cro­nologia descoperii Americii. Un studiu publicat în ianuarie 2021, în revista „American Antiquity”, vorbește despre o altă ciu­dă­țenie: în trei situri arheologice din Alaska au fost descoperite niște măr­gele din sticlă albastră, datate de spe­cialiști undeva între anii 1440 și 1480. Mărgelele fuseseră produse pe insula Murano din Veneția, care în secolul al 15-lea era, la fel ca și astăzi, un impor­tant centru european de fabricare a sti­clei. Renumiții meșteșugari din Murano își vindeau produsele în lumea întreagă, iar multe dintre ele ajungeau să fie co­mercializate de-a lungul celebrului Drum al Mătăsii, care lega Europa de Asia. Specialiștii bănuiesc că măr­gelele albastre din Veneția au fost transportate de negustori în Extremul Orient rus, de unde ar fi ajuns în Strâmtoarea Bering, pentru a ajunge în cele din urmă în Alaska. „Este primul exemplu documentat al prezenței materialelor europene indubitabile, în siturile preistorice din emisfera vestică, ca urmare a transportului terestru pe continentul eurasiatic”, au subliniat autorii studiului dedicat misterioaselor mărgele.

Robotul procuror din China

Printre știrile care au făcut o mare vâlvă în luna Decembrie, s-a numărat cea despre redutabilul robot procuror din China. Potrivit cercetătorilor chinezi care l-au dezvoltat folosind inteligența artificială (IA), acesta e în măsură să identifice opt tipuri de infracţiuni de drept comun, între care furtul, șofatul imprudent și agresiunea. Robotul procuror, ai cărui creatori susțin că are o acuratețe de 97%, a fost deja testat cu succes de cel mai mare parchet districtual din China. „Sistemul poate înlocui, într-o anumită măsură, procurorii, în procesul de luare a deciziilor”, a scris cercetătorul Shi Yong în revista „Ma­nagement Review”. Procurorul robot nu i-a băgat însă în sperieți doar pe infractori, ci și pe unii dintre propriii săi colegi de breaslă. O dovedește luarea de poziție a unui procuror în carne și oase, care a îndrăznit, sub protecția anonimatului, să pună în „South China Morning Post” câteva întrebări de bun simț: „Ce se întâmplă dacă IA trimite pe cineva la închisoare din greşeală? Cine îşi va asuma res­ponsabilitatea? Magistratul, maşina sau cel care a conceput algoritmul?”.

Camera de sclavi din Pompei

Arheologii care lucrează în Pompei, orașul antic îngropat acum aproape 2.000 de ani sub un strat gros de cenușă în urma erupției vulcanului Vezuviu, au anunțat, în noiembrie, o desco­perire remarcabilă. Ei au găsit, într-o vilă, o cameră excelent conservată, despre care se crede că era locuită de sclavi. În încă­perea de 16 metri pătrați, am­plasată între un dormitor și o magazie, erau înghesuite trei pa­turi confecțonate din sfoară și scânduri de lemn. În cameră s-au mai găsit une­le obiecte care i-au făcut pe cercetă­tori să creadă că printre îndatoririle locatarilor se nu­mă­ra și aceea de a se îngriji de un splendid car cere­monial descoperit de arheologi în aceeași vilă. În cameră se mai aflau o oală de noapte și câteva amfore puse într-un colț. În alte două amfore aflate sub paturi, sclavii îşi păs­trau, probabil, bunurile. Singura sursă de lumină na­turală din încăpere era o fereastră micuță, aflată în partea de sus a unui perete. „Această încăpere, datorită stării sale excepţionale de conservare, ne oferă o perspectivă rară asupra vieţii cotidiene a scla­vilor”, a comentat di­rectorul general al sitului arheologic de la Pompei, Gabriel Zuchtriegel. „Cel mai mult frapează natura precară și înghesuită a acestei încăperi, care era ceva între o celulă și un depozit. (…)    Această cameră re­prezintă o mărturie unică despre adevărata viață a scla­vilor, cei mai vulnerabili membri ai societății antice.”