1. Amuletele Ketef Hinnom
La Ketef Hinnom, un sit arheologic încorporat în „Menachem Begin Heritage Center” din Ierusalim, au fost descoperite două mini-suluri din argint, care în Antichitate aveau rol de amuletă. Sulurile sunt vechi de 2.600 de ani și au fost gravate cu mare grijă, cu un text în paleo-ebraică. Însă cel mai important este că în cadrul textului se regăsește cel mai vechi pasaj biblic identificat până în prezent. Pe amuletele despre care cercetătorii cred că erau folosite pentru a-i oferi protecție purtătorului stă scris că Yahweh (numele lui Dumnezeu din Biblia ebraică) este mai puternic decât Satana și „decât orice rău” și că Yahweh este „mustrătorul și pedepsitorul Celui Rău”!
2. Orașul Biblic Sha’Arayim
Khirbet Qeiyafa (denumirea modernă) este o așezare care a înflorit în urmă cu 3.000 de ani și ale cărei ruine au fost descoperite la 30 de kilometri sud-vest de Ierusalim. În urma săpăturilor, arheologii au scos la iveală un zid împrejmuitor foarte solid, care era prevăzut cu două porți de acces și delimita un perimetru de 2,3 hectare. Cercetătorii au ajuns la concluzia că acesta era orașul biblic Sha’arayim, pomenit în episodul luptei dintre David și Goliat! De asemenea, arheologii au mai identificat și o structură complexă, de peste 1000 de metri pătrați, despre care se crede că a fost palatul regelui David!
Orașul Sha’arayim a jucat un rol crucial și în perioada „Monarhiei Unite”, adică a regatului care a precedat Regatul Iudeii și Regatul Israel (din Epoca Fierului). Există mai multe pasaje din Biblie care se referă la „Monarhia Unită”, dar și alte câteva texte istorice. Arheologii au mai descoperit, la Tel Eton, și o casă veche de 3.000 de ani, care certifică existența acestui regat. Casa era una dintre cele mai mari din localitate, având o amprentă la sol de 230 de metri pătrați!
3. Uriașul megalit de sub Marea Galileei
Sub apele Mării Galileei, arheologii au descoperit cu uimire un megalit (denumirea generică dată unor monumente preistorice, cu funcție necunoscută, realizate din blocuri gigantice de piatră, fasonate astfel încât să se asambleze perfect, de obicei în forme circulare; un exemplu de structură megalitică este celebrul Stonehenge, din Anglia) de dimensiuni uluitoare: un diametru de 70 de metri și o înălțime de 10 metri! Cu alte cuvinte, megalitul de sub Marea Galileei este de două ori mai mare decât cercul exterior al ansamblului de la Stonehenge! Se estimează că greutatea totală a construcției din bazalt depășește 60.000 de tone! De asemenea, se presupune că vechimea edificiului este între 4.000 și 12.000 de ani (așadar, este mai vechi decât Stonehenge sau Marea Piramidă din Egipt!) și că el ar fi fost ridicat într-o perioadă în care nivelul apei mării era mult mai scăzut decât în prezent, iar la o distanță de circa 1,6 kilometri se afla un oraș numit Bet Yerah sau Khirbet Kerak. Evident, nimeni nu știe cine a realizat acest megalit, în ce scop și, mai ales, cum, date fiind dimensiunile sale urieșești și tehnica rudimentară care se spune că exista în acea epocă!
4. Biserica apostolilor din Betsaida
Lângă Marea Galileei, de această dată, au fost descoperite ruinele unei biserici din Epoca Bizantină, veche de circa 1.400 de ani. În interiorul structurii s-au mai păstrat încă o serie de mozaicuri elaborate și un număr de splendide sculpturi în marmură. Biserica, în sine, este o capodoperă și, datorită vechimii, are o valoare inestimabilă, însă mai important decât atât este faptul că, în urma cercetărilor, se pare că ea a fost edificată în centrul Betsaidei (sau Bethsaida, în traducere „Casa pescarilor”), satul de pescari unde Biblia ne spune că Iisus Hristos a făcut două minuni: a redat vederea unui orb (Marcu 8:22-26) și a hrănit 5.000 de oameni cu cinci pâini și doi pești (Luca 9:10-17)! De asemenea, să nu uităm, Betsaida a fost satul natal al apostolilor Petru, Andrei și Filip (Ioan 1:44), ceea ce ar însemna că edificiul recent descoperit este legendara „Biserică a Apostolilor”, despre care se știe că a fost construită pentru a-i onora pe cei trei discipoli ai lui Hristos și că a fost ridicată pe locul casei lui Petru și Andrei, care au fost frați. Prima descriere a „Bisericii Apostolilor” a fost făcută de un pelerin creștin, episcopul bavarez Willibald, care a ajuns în Betsaida în anul 725 d.H. Săpăturile continuă, arheologii sperând să găsească sub nivelul bisericii casa lui Petru și Andrei!
5. Harta de la Madaba
Descoperită într-o biserică din Madaba (localitate aflată în prezent pe teritoriul Iordaniei, țară învecinată cu Israelul), harta aceasta este cea mai veche descriere cartografică descoperită până acum a Țării Sfinte. Harta a fost realizată sub forma unui mozaic așezat pe podeaua bisericii, și datează din perioada anilor 560-565 d.H. Inițial, ea prezenta teritoriul Țării Sfinte, cu extindere până în sudul Siriei și partea centrală a Egiptului. La momentul descoperirii, mozaicul fusese deja deteriorat, astfel că o parte semnificativă din hartă dispăruse, însă ceea ce s-a păstrat este un fragment care etalează o descriere detaliată a vechiului Ierusalim. „Perspectiva aeriană ne arată, în chiar centrul hărții, un oraș de formă ovală, înconjurat cu un zid de apărare cu șase porți de acces și douăzeci și unu de turnuri, o piață centrală străjuită de coloane (…) și alte treizeci și șase de clădiri publice, de biserici și mănăstiri, identificabile și azi,” a scris Jerome Mandel într-un articol publicat în volumul „Negoț, călătorii și explorări în Evul Mediu: o enciclopedie”.
Romanian