Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

TIA ȘERBĂNESCU: „Suntem la voia întâmplărilor, la voia crizelor, la îndemâna isteriilor oricărui lider care se simte mai în putere”

Analiza politică a lunii APRILIE

„România a încercat să nu-l stârnească suplimentar pe Putin”

– Sprijinul acordat de România Ucrainei a fost no­tat pozitiv, chiar de către ministrul de Externe ucrai­nean, Dmitro Kuleba, care a declarat că „po­litica României, de la începutul conflictului, e una in­teligentă”. Între timp, oficialii români, premie­rul Nicolae Ciucă și președintele Camerei Depu­ta­ților, Marcel Ciolacu, au fost, și ei, la Kiev… Cum rămâne cu acuzația vehiculată pe rețelele so­ciale, că implicarea noastră a fost timidă?

– Într-adevăr, au fost în ultima vreme păreri că România nu s-a implicat la nivelul altor țări, dar atitudinea noastră a fost mai prudentă, tocmai din cauza situației speciale pe care o avem. Există zone întregi cu comunități românești în Ucraina, și avem o relație specială și cu Republica Moldova, care ar putea fi o viitoare țintă a agresiunii rusești. Trans­nis­tria este o adevărată amenințare, o sabie a lui Vla­dimir Putin, prezentă tot timpul. România a în­cercat să nu-l stârnească suplimentar pe mai-marele Rusiei, pentru că Putin caută cu lumânarea pretexte pentru a-și extinde agresiunea. Dar chiar și așa, în ciuda prudenței, tot au apărut declarații cum că România a trimis mercenari în Ucraina. Preșe­din­tele Klaus Iohannis a fost criticat că nu s-a dus, și el, la Kiev, dar, probabil, nu s-a dus tot din motive de prudență: fiind neamț, imediat ar fi fost văzut ca „nazistul” care a mers să ducă mercenari în Ucrai­na… Știind bine cu cine are de-a face, România a avut politica ei, a trimis ajutoare cât a putut, a primit foarte bine refugiații ucraineni și, probabil, va mer­ge în continuare pe aceeași linie, încercând să nu ofere pretexte unora care le caută cu lumâ­narea. Declarația lui Kuleba a limpezit cum stau lucrurile, inclusiv pentru compatrioții noștri, care aveau ne­lămuriri privind poziționarea României. E bine că a făcut-o el! Dar, dincolo de poziționarea României, există percepția mai largă că Occidentul nu a făcut ce trebuia și cât de repede trebuia, pentru a ajuta Ucrai­na. A trecut ceva timp,până când Vestul și-a pus în mișcare mecanismele birocratice greoaie, ca să ajute Ucraina cu arme. Abia acum, după două luni, ucrainenii zic că au cu ce lupta. Dar asta, după o rezistență îngrozitoare, după pagube și drame în­fiorătoare. Sigur, e bine că cineva are grijă de re­fugiați, dar e important și ca armata ucraineană să re­ziste și să-i apere pe civilii rămași în țară, care trăiesc ca vai de lume, printre dărâmături.

„Peste tot în lume, contextul e inflamabil”

– Să înțelegem că există vești bune, în tot acest noian de știri negre, despre războiul purtat la granița noastră de nord?

– Una dintre puținele vești bune este că, în sfâr­șit, Statele Unite ale Americii și Uniunea Euro­peană s-au sincronizat și acționează complementar și solidar. O altă veste bună este că Emmanuel Macron a luat al doilea mandat în fața lui Marine Le Pen, ca­re reprezenta o direcție atât de străină de ce în­seam­nă Franța și civilizația franceză! Din cauza aces­tui pericol (căci Le Pen era o admiratoare a lui Pu­tin), lumea s-a mobilizat în ultimul moment, alt­fel ne trezeam cu o altă orientare, tocmai în Franța! Din fericire, a câștigat răul cel mai mic, cum se zice. Dar contextul e foarte inflamabil, peste tot în lume. În Ungaria, a câștigat Orbán Viktor, în Serbia, a câș­tigat Aleksandar Vucic, ambii cu înclinații pro-ruse. În orice colț al lumii te-ai uita, tabloul e nefavorabil. E clar că războiul se prelungește, totul e să nu se ex­tindă, să nu apară și-n alte părți. Dacă Rusia își pune în cap să provoace o nenorocire generală – că nu-i ajunge cea din Ucraina, la ambițiile lui Putin – e po­sibil să atace o țară NATO. Dacă atacă Moldova, noi suntem primii vizați, dar Putin amenință și Polo­nia, amenință și Suedia, și Finlanda, avertizându-le să nu intre în NATO!

„Nu mai avem liderii de altădată, care să îți dea încrederea că știu ce fac”

– Prelungirea războiului înseamnă, automat, și o puternică lovitură economică, nu doar pentru părțile implicate. Deja apar previziuni tot mai îngrijorătoare…

– Economic, toți suntem loviți. Inclusiv sanc­țiu­nile împotriva Rusiei ne lovesc, prin ricoșeu. Exista deja o criză economică, pe care războiul din regiune o agravează, urmează criza alimentară, nu mai vor­bim de persistența amenințărilor pandemice. Pa­gubele și cheltuielile de război sunt uriașe și toate țările decontează urmările războiului. Cu cât sunt mai multe amenințări, te întrebi dacă liderii lumii sunt capabili să facă față cu luciditate și bună-cre­dință aceastei situații. Nu prea par, la cum îi vedem, dar alții mai buni nu sunt. Daniel Funeriu, fostul mi­nistru al Educației, spunea că sistemul de selecție a liderilor din Franța s-a stricat de tot, dacă au ajuns să aleagă între un „adolescentin” și o „toantă”. Ob­ser­vația e valabilă pentru toate țările. Nu mai avem liderii cu anvergura de altădată, care să îți dea în­cre­derea că știu ce fac, că găsesc ei o soluție. Sun­tem la voia întâmplărilor, la voia crizelor de orice fel, la îndemâna isteriilor oricărui lider care se simte mai în putere. S-a creat acum un precedent și e plin de „putiniști” mai mici, care se pot gândi, de ce nu?, să iasă și ei la rampă. Despre Orbán Viktor se tot spune că visează la Ungaria Mare și că încearcă să-și pregătească terenul, la o adică. Sunt și tensiuni sociale peste tot, lumea resimte că a scăzut puterea de cumpărare. Trăim vremuri pe care, acum 2-3 ani, nu le-am fi anticipat; oricât de sceptici am fi fost, nu ne-am fi gândit că se poate ajunge chiar până aici! Tot ce putem spera e că, pe cât de abrupt și de șocant a început acest război, la fel de abrupt se va și termina. Dar e ceva de domeniul miracolului, căci pe cale logică nu se întrevede o ieșire. Nu rămâne decât o soluție miraculoasă, ilogică, neașteptată.

„Pe fondul războiului, coaliția a crescut în sondaje”

– Revenind la situația politică internă, unul dintre evenimentele care trebuie remarcate este mișcarea din PNL, care a renunțat la Florin Cîțu în rolul de președinte, în favoarea generalului Nicolae Ciucă, asta după ce un alt partid care a fost la guvernare, USR, și-a basculat, și el, pre­ședintele. Ce denotă acest comportament?

– Demonstrează, în primul rând, criza de iden­ti­tate a partidelor noastre. Nu mai au nicio legătură cu nicio doctrină, nici PSD-iștii nu sunt social-de­mocrați, nici liberalii nu sunt liberali, a ajuns care pe unde a nimerit. Ludovic Orban a avut o expresie mai neacademică: „Ciucă și liberalismul, vaca și chiloții!”. Expresia mai veche era „baba și mi­tra­liera”, care se potrivea mai bine aici, că e vorba de epoleți. Dar legătura PNL-ului cu liberalismul pare, în­tr-adevăr, pierdută. USR e și el pe pantă descen­dentă, cu Cătălin Drulă vorbind uneori doar ca să arate că e activ. PSD e mai unit în frunte cu Marcel Ciolacu, dar asta nu înseamnă că produce vreo idee sau vreo soluție. Inclusiv „pachetul social” cu care se mândresc acum, cu voucherele pentru cei foarte săraci, e doar o cârpeală. S-a calculat ce înseamnă: cam 4 lei pe zi, și se aplică abia din iunie, când pre­țurile vor crește mai mult. Mai măresc și salariul mi­nim. Bine, totuși, că dau și nu iau, dar să te lauzi că e prima oară când se vine cu un pachet de măsuri pre­ventive e prea de tot. Cum adică măsuri preven­tive? Ei vin cu măsurile astea la 6 luni după ce s-au scumpit toate. Ce e preventiv aici? Era preventiv, dacă anunțau de pe acum ce fac anul viitor, pentru că atunci va fi și mai rău. Plafonările sunt pentru anul ăsta. Dar la anul se vor ieftini de la sine gazul și curentul, se vor ieftini de la sine alimentele? Ter­mo­centrala de la Iernut nu e gata nici acum. Dacă ești „preventiv”, mai deschizi un reactor la Cer­na­vodă, dai legea „offshore”, să luăm gaz din Marea Neagră, mai deschizi o mină de cărbuni, la o adică, ca să dai o speranță pentru anul viitor. Legea „off­shore”, unde e mare urgență, va fi gata abia peste șa­se săptămâni. Așa arată urgența pentru ei! Apoi vine vacanța de vară… Nu e mai puțin adevărat că, pe fondul războiului, coaliția a crescut în sondaje. Lumea zice că e mai bine să fie la putere partidele mai puternice, singurele care pot face ceva. Se dis­cută că acesta ar fi fost și planul președintelui Klaus Iohannis când a adus PSD lângă PNL, la guvernare. E posibil să fi existat semnale care să impună o coa­liție mai puternică. Nu pare Iohannis genul ins­pi­rației de moment, deci, e posibil să fi fost niște ana­lize care să-i fi sugerat că ar fi bine să aibă un gu­vern solid. E cât se poate de plauzibil acest scenariu, în momentul de față.

„Nu cred că Băsescu și Udrea se vor trăda”

– Recent, Elena Udrea a primit sentința finală în faimosul proces „Gala Bute”, și are de ispășit șase ani de închisoare. Aduce arestarea ei riscul unor dezvăluiri din culisele clasei noastre politice?

– Eu nu sunt de părere, cum susțin mulți, că Ele­na Udrea e victima sistemului creat de Traian Bă­ses­cu. Nu, sistemul era dinainte, Băsescu a fost el în­suși creația sistemului, ca toți președinții și pre­mie­rii noștri, iar când i-a expirat termenul, și a ieșit din „aria de acoperire”, gata! Care cum și-a aș­ternut așa doarme! Se pare că cine trece o anumită linie ro­șie și forțează e taxat. De cei care stau potoliți nu se atinge nimeni, vezi Ion Iliescu sau Emil Cons­tan­tinescu… Stau liniștiti, au de toate… Traian Bă­sescu a rămas și fără casă de protocol, și fără șofer, și fără pază. Dar el știa cum e sistemul, trebuia să fie mai atent. Multă lume se întreabă dacă Udrea o să îl toarne pe Băsescu. Unii spun că dacă va fi achi­tată Ioana Băsescu, în dosarul ei legat de finanțarea campaniei electorale, înseamnă că Băsescu a tră­dat-o pe Udrea și a negociat doar pentru fiica sa. Eu însă cred că nu se vor trăda unii pe alții, nici Bă­sescu pe Udrea, nici Udrea pe Băsescu.

– Dacă Traian Băsescu sau Elena Udrea par să fi ieșit, măcar pentru o vreme, din viața politică, cunoștințe mai vechi, precum Viorica Dăncilă sau Liviu Dragnea, își fac reintrarea pe scena publică. Ce șanse le dați să se reinventeze în fruntea unor noi partide?

– Te și miri când îi vezi pe unii, care au fost li­deri de partide mari, au avut funcții mari, președinți, premieri, iar acum se mulțumesc cu niște firimituri de partidulețe. Ce-o fi în capul lor nu știm… Traian Băsescu a rupt PMP-ul din PDL, praf l-a făcut; Vic­tor Ponta a făcut Pro România, dus a fost; Călin Popescu Tăriceanu a făcut ALDE, dus e și el, pe apa Sâmbetei. Acum, hop și Liviu Dragnea, care îm­parte pliante cu noul partid, alături de Codrin Ște­fă­nescu. S-au și găsit, tusea și junghiul! Acum și Vio­rica Dăncilă și-a făcut partid: NOI (Națiune Oa­meni Împreună). Și cu partidul ăsta, își închipuie că va face ceva! Dacian Cioloș ar vrea și el să își facă un alt partid… Asta dovedește cât de puțin discer­nă­mânt au politicienii noștri, dacă își închipuie că venind cu aceste simulacre de partid vor câștiga piața. Oamenii aceștia nu au simțul realității! În loc să facă opoziție internă în partidele lor, ei vor să fie șefi, cât de mici, dar să fie șefi…

Ciprian Rus

Jurnalist, trainer şi analist media. A debutat în 1997 şi a activat în presa studenţească până în 2001, după care şi-a continuat activitatea la „Monitorul de Cluj”, unde a fost, pe rând, reporter, editor şi redactor-şef. În 2008, a fost recrutat în cadrul trustului Ringier, ca redactor-şef al publicaţiei „Compact”, apoi ca online content manager al site-ului capital.ro şi ca redactor-şef adjunct al săptămânalului „Capital”. Din 2010 este reporter la săptămânalul „Formula AS”.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian