Paștele pe meridianele lumii

– Pe lângă ritualul creștin al celebrării Învierii, în lume există fel de fel de obiceiuri, adesea ciudate, practicate până în ziua de azi –

BAVARIA

Pomul de Paște

La fel cum se obișnuiește ca de Crăciun să fie îm­podobiți brazi, cu globuri frumos colorate, beteală strălucitoare și alte decorațiuni, în landul Bavaria din Germania există tradiția așa-numitului „Oster­eier­baum”, Pomul cu ouă de Paște, care este deco­rat cu ouă pictate în culori vesele, cărora li se scoate conți­nutul și care se agață fie de ramurile unei tufe sau ale unui copăcel din grădină, fie de niște crengi care sunt aduse în casă. Obiceiul de a îm­podobi pomi de Paște a devenit atât de popular, încât s-a răspândit în mai multe părți ale lumii, iar în zilele noastre pot fi găsiți în comerț pomi cu ouă de Paște, gata decorați. Nici unul dintre pomi nu se compară însă cu „Saalfelder Os­tereierbaum”, un măr din grădina fa­miliei Kraft, din localitatea Saalfeld, din Turingia, care a deve­nit atât de celebru, încât i s-a dedicat o pa­gină în­trea­gă chiar și pe Wikipedia. Totul a înce­put cu do­rin­ța fierbinte care s-a aprins în inima unui băiețel, când a zărit în drumul spre școală, un copac trans­format într-un arătos Pom de Paște. Se întâmpla în primăvara lui 1945, chiar în anul în care avea să se încheie cel de-al Doilea Război Mondial. Atât de mult l-a impresionat pe Volker Kraft pomul, încât a hotărât ca într-o bună zi să-și facă și el unul acasă, la fel. Și-a împlinit visul abia 20 de ani mai târziu, în primăvara lui 1965, când a decorat pentru fami­lia lui un măr din grădină cu 18 ouă multicolore. În fiecare an care a trecut de atunci, familia a agățat în mărul care creștea tot mai mare, din ce în ce mai multe ouă, colec­țio­­nate de-a lungul în­tre­­gului an.

Între 1994 și 2009, familia a agățat în medie câte 700 de    ouă de Paște în mărul din grădină, dar din cau­za vântului și furtu­nilor, nu toate rezistau. Între timp, Pomul de Paște din grădina lui ajunsese celebru în lumea întreagă, așa că mulți turiști veneau să vadă minunăția cu propriii lor ochi. Din cele 10.000 de ouă, nici unul nu era la fel ca altul, fiecare fiind decorat în mod unic. În anul 2016, Volker Kraft și soția lui au anunțat că sunt prea bătrâni ca să mai poată onora tradiția creată în propria grădină. Dar ea nu s-a pierdut. Oficialitățile orașului au decis să ducă mai departe tradiția. La început, a fost ales un castan din grădina castelului din oraș, care a fost decorat cu spri­jinul mai multor voluntari inimoși. Apoi s-a decis ca în grădina castelului să fie plantat un nou măr, care să preia rolul mărului familiei Kraft. În 2021, noul pom a fost împodobit cu câte 1.000 de ouă, dar e de aștep­tat ca numărul lor să sporească în fiecare an, pe măsură ce mărul își întinde tot mai mult ramurile.

SLOVACIA

Bătăi cu nuiele de salcie

În a doua zi de Paște, chiar și în orașele mari din Slovacia, bărbații ies pe străzi ținând în mâini niște nuielușe de salcie împletite și decorate la capăt cu panglici multicolore. Numite pomlázka, în cehă, și korbáč, în slovacă, ele sunt alcătuite din patru până la douăzeci și patru de nuiele, care au mai mult de    o jumătate de metru, putând ajunge chiar și până la doi metri lungime. Când bărbații întâlnesc în cale vreo femeie, încep să o sorco­vească, fără a o lovi prea tare, pentru că scopul ritualului nu e acela de a provoca suferință. Dacă în sate tinerii le alergau odinioară pe fete pe străzi, acum se obișnuiește ca ei să meargă în cău­tarea lor din ca­să în casă. Bărbatul cân­tă mai întâi niște ver­suri care vorbesc despre ouă, belșug și fertilitate, după care fata se oferă de bunăvoie pen­tru a primi pe spate câteva lovituri. În orașe, acest obicei se practică astăzi mai ales între membrii familiei. Conform unui sondaj recent, 60% dintre gospodăriile din Slovacia conti­nuă să practice și azi, acest obicei. Conform credințelor populare de prin părțile locului, fetele și femeile care beneficiază de acest ciudat trata­ment de lovire cu ramuri de salcie se vor bucura în anul respectiv de frumusețe, sănătate și-și vor menține vie ferti­litatea. Ritual adus în Europa de slavi, se crede că nuielușa cea verde le transmite și oamenilor câte ceva din vitalitatea naturii, care primăvara își reia circuitele.

AUSTRALIA

Iepurele de Paște, exilat!

Ecologismul e foarte puternic în Australia. Fun­dațiile care militează pentru conservarea spe­ciilor i-au încurajat pe locuitorii continentului să înlocu­iască celebrul iepuraș de Paște cu marele iepure autohton, cunoscut și sub numele de bilby sau pinkie. Inițiativa, care a avut ecou în rândul austra­lienilor, a pornit din două motive cât se poate de înte­meiate. În primul rând, oricât ar fi de drăguți și pufoși, iepurii europeni au reprezentat pentru Aus­tralia o ade­vărată plagă, încă de la sfârșitul seco­lului al 18-lea, când au fost introduși pe acest con­tinent și au început să se înmulțească în mod ne­controlat, ajun­gând, astăzi, la o populație estimată la 200 de milioane de exemplare. Prezența lor într-un număr atât de mare provoacă probleme grave, precum distrugerea anumitor recolte și a vegetației, erodarea solului și înmulțirea unor pră­dători, precum vulpile. În același timp, iepurii re­pre­zintă un real pericol pentru multe specii au­toh­tone, cu care concurează pentru hrană. Dar, pe cât de blamat este iepu­rele european, pe atât de îndră­git este bilby, pe care fundațiile își doresc cu tot dinadinsul să-l protejeze. Cu ure­chile lui alungite, bilby nu este cu nimic mai prejos în materie de drăgălășenie față de iepurele european. În plus, în vre­me ce iepurii europeni provoacă pro­bleme me­diu­lui înconjurător, bilby îi este benefic. El sapă niște vizuini adânci și spiralate, care oferă refugiu unui număr de cel puțin 45 de specii diferite de animale. Și iată cum se face că, de Paște, mulți din­tre aus­tralieni le cum­pără copiilor, în loc de tradi­ționalii iepu­rași din ciocolată înveliți în sta­niol, niște sur­prize dulci similare, care-i înfățișează, însă, pe simpaticii bilby. Se speră că, în felul acesta, copiii vor învăța de timpuriu să îl apre­cieze pe marele iepure autoh­ton, în vederea protejării sale, atunci când vor crește. Astfel sărbătoarea de Paște devine, în îndepărtatul continent aus­tralian, și un bun prilej pentru edu­cație ecolo­gică.

GRECIA

Război cu oale de lut

Sfânta duminică a Paștilor se sărbătorește în­tr-un mod unic în insula Corfu, unde e respectată o străveche tradiție numită „botides”. Locuitorii arun­că de pe ferestrele și balcoanele caselor oale din lut, umplute cu apă, care se fac țăndări pe cal­darâm. Mii de oa­meni se adună din toate colțurile Greciei, dar și ale lumii, pentru a privi ciudatul spectacol. Lo­cui­torii insu­lei cred că respec­tarea acestei tra­di­ții aju­tă la alungarea spi­ritelor rele, iar spectatorii ri­dică câte unul dintre cioburile adunate pe jos și îl iau acasă cu ei, pentru a le aduce noroc. Cum și de ce se s-a năs­cut această bizară tra­di­ție nu poate nimeni spu­ne exact. Unii cred că ea a fost inspirată de vene­țieni, care au stă­pânit în Corfu, între seco­lele 14 și 18. Grecii ar fi adoptat obiceiul, mutând tradiția la Paște, cea mai de seamă săr­bătoare a calen­darului ortodox.   

UNGARIA

Stropitul fetelor

În folclorul maghiar, obiceiurile de Paște s-au împletit cu multe tradiții locale care cele­brea­ză sosirea primăverii. Una dintre ele este locsol­kodás, stropirea fetelor și femeilor, care este practicată atât la țară, cât și la oraș. Odini­oară, tine­rele se îmbrăcau a doua zi de Paște în port popular și o porneau pe străzile satului, unde băieții arun­cau pe ele găleți de apă – un ritual despre care se crede că datează încă din secolul al II-lea d.H., având menirea de a asigura ferti­litatea. Dar înce­pând din secolul 19, tinerele nu mai sfârșesc ude leoarcă, băie­ții mulțu­min­du-se să le stropească cu parfum. În schimbul aces­tui gest, fetele le oferă ouă vopsite, cozonac sau un păhărel de alcool. Dar pen­tru a-și câștiga dreptul la palincă, tinerii trebuie să recite o poe­zie scurtă și plină de haz. Obiceiul stro­pitului se practică și în Ar­deal, în Austria și Ger­mania.

CEHIA

Arderea lui Iuda

Un alt obicei practicat în decursul istoriei în multe dintre țările creștine, fie ele ortodoxe, ro­ma­no-catolice sau protestante, a fost așa-numita „Ar­dere a lui Iuda”, apostolul care l-a trădat pe Hristos. Potrivit datinii, o paiață înfățișându-l pe Iuda, rea­lizată cam după același tipic ca o sperietoare de ciori, fixată pe un schelet de lemn acoperit cu paie și îmbrăcat apoi în niște zdrențe, este supusă unor pedepse, iar după slujba Învierii Domnului i se dă foc. În unele sate din regiunea Pardubice din Ce­hia, obiceiul continuă să fie practicat și în zilele noastre, dar are o formă ușor diferită. Un adoles­cent e îm­brăcat într-o costumație făcută din snopi de fân legați de jur împrejurul lui și de care atârnă panglici colorate, iar în vârful capului îi pun un fel de pălărie extrem de înaltă și ascuțită. Tânărul care îl repre­zintă pe Iuda pornește apoi pe străzi, urmărit de un cârd de copii și localnici. Cineva din ceată trage un car mic de lemn, în timp ce adolescentul costumat recită un poem tradițional despre Iuda care arde în iad. În tot acest timp, localnicii pe care îi întâlnește în cale îi așează în car ouă, dulciuri și bani. La final, copiii îl conduc pe „Iuda” pe un deal din afara satului, îi dau jos costumul și îi dau foc, împărțin­du-și încântați lucrurile adunate în car. În cinstea acestui obicei popular, monetăria cehă a emis în 2015 chiar și o monedă din aur. Din câte se pare, stră­vechea tradiție datează din perioada precreștină, și face parte din ritualurile de primă­vară menite să alunge spiritele rele și să aducă binele pe pământ.

GERMANIA

Roțile de foc din Lügde

În multe părți ale Europei se obișnuiește ca de Paște să fie aprin­se focuri mari, care simbolizează sfârșitul iernii și so­si­rea primă­verii, precum și vic­toria luminii în fața întune­ri­cului. Unele dintre cele mai impresionante astfel de focuri sunt aprinde la Lügde, un oraș german din landul Re­nania. Aici, sunt confecțio­nate, din stejar, roți mari um­plute cu paie. Ele pot cântări până la 300 de kilograme, la care se adaugă încă 120 de kilo­gra­me de paie. În du­mi­ni­ca Paştelui, șase ase­me­­nea roți aprinse sunt rosto­goli­te pe dealuri, de la o înăl­ți­me de peste 300 de metri. Eve­ni­men­tul es­te atât de spec­­ta­cu­los, în­cât a­tra­ge a­nual zeci de mii de cu­­rioși. Nu este de mira­re că tra­di­ția a fost in­clu­să, în decem­brie 2018, în pa­tri­mo­niul UNESCO.

FRANȚA

Omletă gigantică

În vreme ce alți creștini vopsesc, de Paș­te, ouă roșii, locuitorii orașului francez Haux preferă să facă o omletă uriașă, din nu mai pu­țin de 4.500 de ouă. Fiecare fa­milie parti­ci­pantă sparge ouăle di­mineața, iar apoi lo­cui­torii se întâlnesc în piața cen­trală a orașu­lui, unde ouăle sunt pregătite pentru masa de prânz și de seară, uriașa omletă putând hrăni, în total, cam 1.000 de oameni. Tradiția om­letei de Paște din Haux datează din vremu­rile în care Napoleon călătorea cu armata lui prin sudul țării. La un moment dat, împăratul a făcut popas în Haux și s-a ospătat cu om­letă. Atât de mult i-a plăcut lui Napoleon gustul ei, încât a ordonat ca locui­torii orașu­lui să adune laolaltă toate ouăle pe care le găseau prin gospodării și să facă o omletă gigantică cu care să-i poată îndestula și pe numeroșii sol­dați care îl însoțeau.

FINLANDA ȘI SUEDIA

Micuțele vrăjitoare   

În secolul al 17-lea, teama de vrăjitoare a con­dus în Suedia la ample persecuții și la multe pro­ce­se nedrepte, peste 200 de femei fiind torturate până la moarte. Pedeapsa cu moartea pentru vră­jitorie a fost abrogată abia în 1779. În toată aceas­tă perioadă, ne­bunia a continuat, mergând până acolo încât oame­nii își zideau ușile, pentru a le îm­­piedica pe presu­pusele vrăjitoare să urce pe mă­turi și să pătrundă în locuințe. Suedezii aveau de asemenea mare grijă, în preajma sărbătorii de Paște, ca toate uneltele pe care vrăjitoarele le-ar fi putut folosi în călă­torie să fie bine ascunse și ca ușile de la ham­bare să fie închise, astfel încât ele să nu le poată mulge sau călări animalele. Din această po­veste bizară, s-a năs­cut o tradiție care a prins nu doar în Sue­dia, ci și în Finlanda. De Paște, copiii obiș­nu­iesc să se costu­me­ze în vrăji­toa­re, cu fe­țe pictate, ro­chii lungi, șorțuri și băs­­mă­luțe le­gate pe cap, și pur­tând în mâini câte o crenguță de salcie împodobită cu pene mul­tico­lore. Micuțele vrăji­toare, înarmate uneori și cu o mă­tură sau un coș de răchită, merg din casă în casă, în Joia Mare, pentru a primi dul­ciuri. Prima atestare a acestui obicei datează din anul 1863.