ROMÂNI CARE AU REUȘIT
De cum vara se apropie și temperaturile cresc, pe străzile și în parcurile orașelor își fac apariția micile chioșcuri de înghețată. Din păcate, oferta este sub așteptări: ce se servește drept înghețată e adesea un mix de lapte praf și arome sintetice, ceva fad la gust și periculos pentru sănătate. Există, însă, și semne bune. Au apărut și în România câțiva producători (vreo trei) de înghețată adevărată, la fel ca aceea pe care o mâncam (cei mai bătrâni dintre noi) în anii copilăriei, preparată din ingrediente naturale și proaspete, și (țineți-vă bine!) făcută manual. Unul dintre „creatorii” de vârf este Adrian Mengheș, din București. În cazul său, „Butoiul cu înghețată”, numele firmei, nu e doar o metaforă utilizată în scop comercial, ci o realitate cât se poate de… gustoasă. La fel ca și povestea unei afaceri îndrăznețe și a familiei care trudește în spatele ei.
Secretele lui Nea Ion
Două butoaie mari, aproape cât un stat de om, atrag imediat atenția la târgurile cu produse tradiționale, organizate în Capitală. Pe frontispiciul standului stă scris Butoiul cu înghețată. Îmbrăcat în costum popular din zona Olteniei, Adrian Mengheș le zâmbește vesel tuturor, în timp ce scoate dinlăuntrul pântecos al butoaielor preparatul dulce și răcoros. Adrian e din Balș, județul Olt, dar afacerea sa cu înghețată l-a transformat, de 11 ani, în bucureștean. De profesie e inginer auto și, la început, nu știa absolut nimic despre înghețată, dar, din clipa în care și-a pus în minte să facă din ea o afacere, s-a pus pe învățat. Inițial, a colaborat cu o cofetăreasă bătrână, care lucrase la două restaurante bucureștene celebre – „Intercontinental” și „Capșa”, după care a încercat să fure meserie de la niște albanezi care făceau înghețată de casă la Slatina, apoi a fost la Botoșani și împrejurul Bucureștiului, dar nimeni n-a vrut să trădeze secretele preparării înghețatei de casă, ca pe vremea bunicii, când ea se punea în cornete și o mâncai cu ochii, înainte s-o guști: proaspătă, parfumată, irezistibilă. Totuși, ceva a aflat: că, undeva, în județul Vâlcea, mai trăiește un bătrân, renumit pentru înghețata pe care o făcea fără aparate sofisticate și cu gust de fructe atunci culese din grădină. „Îl chema Ion și știam doar din ce localitate este, nici o altă o informație de contact. Am sunat la primărie, am mințit, spunând că sunt de la o televiziune cunoscută, și așa am dat de dânsul. Avea 84 de ani. I-am spus care ne e rugămintea și l-am invitat acasă la noi. A zis că vine, doar să-l așteptăm nițel, să-și rânduiască animalele. Și-a pus totul în mașină, putinica, lingura specială și recipientul de metal, și a venit în București. Întâi m-a pus să fac singur înghețata, să vadă ce învățasem, apoi m-a școlit ca pe un învățăcel, mi-a explicat fiecare etapă a preparării, ca să înțeleg mai ușor. În doar trei zile, mi-a pus în mâini meseria sa de-o viață”, povestește Adrian. „Am reinterpretat rețetele vechi, folosind doar ingrediente naturale, originale: frișcă, ciocolată de cea mai bună calitate, batoane de vanilie, fructe proaspete”.
La început, Adrian vindea înghețată dintr-o mașinuță cumpărată din străinătate, cu care, alături de câțiva membri ai familiei, a străbătut toate cartierele Bucureștiului. Așa a avut contact direct cu clienții și asta l-a ajutat să afle ce anume își doresc. La un moment dat, cererea a crescut și erau necesare vase mai mari de înghețată. Așa a apărut butoiul cu înghețată, gândit ca recipient în care se poate depozita, transporta și comercializa înghețată în cantități mari. Creat de Adrian și de tatăl său, butoiul cu înghețată e deja înregistrat ca marcă proprie la OSIM, brevet valabil pe întreaga Europă, iar cei doi și-ar dori să-l poată vinde și altor producători, fiind un utilaj cu un aspect atrăgător. Aceste butoaie – pline, evident, cu înghețată produsă de familia Mengheș – pot fi găsite în toate băcăniile din București.
O afacere de familie
Adrian Mengheș, părinții săi și cele două surori, cu toții lucrează la Butoiul cu înghețată și se întrețin financiar din beneficiul pe care îl produce firma. Din când în când, se mai implică și cei doi cumnați. „Eu mă ocup de contracte, de imagine, de materia primă și participările la evenimente. Surorile se ocupă de producția propriu-zisă, mama, la fel, iar tata se ocupă de logistică, repară și curăță mașinile, frigiderele, cumnații sunt cu livrările. Avem și trei fete angajate. Trăim doar din asta, nu avem altă sursă de venit, doar soția mea e salariată în altă parte. Pentru clienții fideli, facem, la comandă, și torturi de înghețată, dar și prăjituri de casă cu înghețată, în cantități mici, de sărbători”, precizează Adrian Mengheș.
Cu toate că sunt pe piață de mai bine de zece ani, familia Mengheș nu dispune de un spațiu propriu – o cofetărie sau o gelaterie – unde să-și expună și să-și vândă înghețata, pentru că asta ar fi implicat costuri suplimentare și ar fi fost ceva obișnuit. „Am avut un succes formidabil la primele târguri din București, poate și pentru că făceam demonstrații cum se prepara înghețata în trecut. Era ceva nemaiîntâlnit, nemaipomenit, nimeni din România nu mai face azi așa. Întâmplarea a făcut să fie prezenți la un eveniment și niște reprezentanți ai Comisiei Europene și ai Ministerului Afacerilor Externe, astfel că ne-am bucurat de o promovare gratuită și am fost invitați ulterior să reprezentăm România la evenimente și festivaluri, în țară și în străinătate. A dat Dumnezeu să întâlnim oameni de calitate și aceștia ne-au devenit clienți fideli, aducând după ei tot alți și alți clienți”, spune bucuros Adrian.
La expozițiile internaționale au cunoscut oameni cărora înghețata familiei Mengheș le amintea de propria copilărie. „Am fost la niște evenimente în Italia, șapte-opt ani consecutiv, iar cei de acolo ne-au spus că în zona Napoli înghețata se făcea exact cum o facem noi. Din poveștile lor am înțeles ce anume înseamnă un gelatier adevărat, iar asta nu ține doar de o profesie pentru care te-ai pregătit într-o școală, ci mai ales de pasiune, de respectul pentru munca ta și pentru client”. Iar asta se vede în primul rând în ingredientele folosite: lapte, frișcă, ouă, fructe proaspete, care, cu toate, devin mai apoi înghețata gustoasă, proaspăt scoasă din… butoi.
În toți anii activității lor, cei din familia Mengheș nu au apelat niciodată la fonduri europene sau credite bancare mari. „Investiția inițială a fost 7000 euro, micile noastre economii, și un ajutor nerambursabil de la socri. Uneori, mai apelăm la câte un credit de nevoi personale, ca să ieșim din iarnă. Au fost și momente când ne-ar fi prins bine câte un credit mai consistent, dar, ba nu îndeplineam toate condițiile, ba te miri ce nu aveam, iar prietenii ne-au sfătuit să nu ne încurcăm cu băncile. Ușor n-a fost, dar să știți că, în pandemie, m-am simțit un om liber, neavând credite și rate de achitat. Suntem o familie obișnuită, nu avem case și mașini scumpe, nu ne-am întins niciodată mai mult decât ne-a fost plapuma și am vrut mereu să avem, cum se zice, oala acoperită”.
Colivă și puțin muștar
Tocmai pentru că și-a propus încă de la început să producă altceva decât toți ceilalți, Adrian nu ezită să experimenteze sortimente noi de înghețată, ori de câte ori este invitat la un eveniment. Nu le-a ieșit întotdeauna, dar asta nu-i descurajează. „Nu ne iese mereu tot ce încercăm, dar și când ne iese! Am creat și câteva așa-numite «înghețate gourmet», care merg foarte bine în restaurante, mai ales în cele de cinci stele: de cartofi mov, de morcov, de colivă, de usturoi, de muștar, de coniac și altele. Până și supa-cremă de roșii, cu busuioc, am transformat-o în înghețată, după ce i-am adăugat tarhon și cimbrișor; e un sortiment foarte căutat, care se pretează la un restaurant special. La fel, am făcut înghețată de ardei, de ardei iute, de sfeclă roșie, de porumb copt, de dovleac copt”.
Prețul unei cupe de la Butoiul cu înghețată este ușor mai mare decât al înghețatelor produse la nivel industrial, pline de coloranți și chimicale. Uneori, oamenii se răzvrătesc, prea grăbiți să afle câtă manoperă este, de fapt, inclusă în acel preț, la fel și calitatea ingredientelor.
Ca o curiozitate, așa, mai de final, aflu că în Butoiul cu înghețată gheața rămâne netopită timp de 24 de ore, la fel ca și înghețata. Vara să vină, că familia Mengheș, în frunte cu Adrian, e pregătită să ne ofere o înghețată ca pe vremea bunicii: și gustoasă din cale-afară, și antidot garantat contra arșiței verii.
Pentru comenzi, vizitați butoiulcuinghetata.ro
