Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

LIVIU ROMANESCU (directorul festivalului „Ideo Ideis”): „În România, totul se întâmplă la centru. Nimeni nu vrea să facă ceva în orașele de provincie”

Alexandria, în sărbătoare

Teatrul inspiră, motivează și leagă prie­te­nii. O dovedește, de peste 16 ani, Ideo Ideis, festivalul creat la Alexandria, de o mână de tineri hotărâți să aducă teatrul în orașul lor. Între 15 și 21 August, mica așezare din Câmpia Dunării va găzdui 150 de liceeni selectați din mai multe orașe ale țării, ateliere de teatru, expoziții și picturi pe ziduri, întâlniri cu artiști și profesioniști ai domeniului, petreceri, proiecții de film și spec­tacole de teatru. Șapte zile intense și molipsitoare, despre care directorul festivalului, Liviu Roma­nes­cu, e gata să ne povestească mai mult.

Acasă, în cinematograf

– În doar câteva zile, festivalul din Alexandria își va deschide porțile. Nu e greu de dus un ase­menea eveniment în miezul verii, la câmpie?

– Festivalul a fost gândit să ocupe exact acest final de vacanță al elevilor, înainte ca ei să înceapă din nou școala. O baie de căldură în amiaza mare nu e chiar o bucurie la Alexandria, dar ajutăm mult cu apă și umbră. Noroc că teatrul e o artă care se prac­tică mai mult la interior.

– Anul acesta ați ajuns la ediția cu numărul 17. Sunteți aproape de un majorat.

– Așa e și ne bucurăm că sunt multe lucruri care s-au așezat în matcă în acest răstimp. Încă din primii ani, festivalul s-a lovit de o mare provocare, de fap­tul că nu a avut un loc stabil, o casă a lui. La început se desfășura în Casa de Cultură. După incendiul de la Colectiv, însă, când normele ISU au devenit mai dure, Casa de Cultură a devenit neutilizabilă și a intrat în renovări. O vreme, am ținut festivalul într-o sală polivalentă, unde construiam totul de la zero. Acum, putem spune că avem în sfârșit un „acasă”, într-un fost cinematograf care s-a renovat și care a devenit și o foarte bună sală de spectacole. În tot timpul ăsta însă, deși provocările cu care ne-am con­fruntat au fost mari, am avut sprijinul comuni­tății, care a găsit mereu cele mai bune și mai efi­cien­te soluții pentru noi.

– Ați pus pe picioare un festival de teatru într-un oraș fără teatru. Nu e un act prea curajos?

– Festivalul de la Alexandria s-a născut în urma unor experiențe pe care cei din trupele de teatru de tineret le-au avut în anumite festivaluri din țară, unde au funcționat tot felul de aranjamente de culise și parti-pris-uri. Trupa din Alexandria a decis atunci să facă un festival cu premii acordate pe bu­ne. Pe vremea aceea, locuiam la Iași și făceam eu însumi parte dintr-o trupă de teatru. De-a lungul anilor însă, ne-am dat seama că festivalul „Ideo Ideis” nu e despre premii, ci despre experiențele pe care le trăiești. Așa că am început să căutăm un alt mod de a răsplăti trupele participante, punând la cale mai multe ateliere dedicate lor, care urmăresc dez­voltarea trupei per ansamblu, dar și cursuri și ate­liere individuale, de scriere dramatică, film, fo­to­­grafie, muzică, machiaj, dans și tehnologii vir­tuale, unde fiecare se duce separat. Miza lor e ca, atunci când trupa se reunește, tinerii să se reîntoarcă în ea cu unelte și viziuni noi. Cât despre faptul că am pornit la drum într-un oraș fără teatru, cred că as­ta ar trebui să fie o motivație și o inspirație și pentru alții din alte orașe. România suferă de aceas­tă dinamică a centrului. Totul se întâmplă la centru, nimeni nu are motivație să facă ce­va în cartiere mărginașe sau în orașe de provincie. Dar se pot face lucruri absolut extraordinare și în locuri aparent lip­site de resurse. Ele se găsesc până la urmă, trebuie doar descoperite și capacitate. Noi suntem într-un continuu demers de atras sprijin și susținere din alte părți, dar trebuie să mărturisim că ajutorul cel mai mare vine din partea administrației locale, care a avut încredere în noi și a înțeles importanța acestui festival pentru comunitatea orașului.

„Un festival pentru trupe de teatru de liceu”

Dana Rogoz și trupa ”Praf de stele” (Constanța)

– Pe cine așteptați la „Ideo Ideis”? Pentru cine e de fapt acest festival?

– „Ideo Ideis” e un festival al comunităților, în care vin, an de an nouă trupe de teatru, una din Ale­xan­dria, celelalte opt din țară. Încercăm de fie­care dată să acoperim opt zone diferite din România, să aducem oameni din cât mai multe colțuri ale țării. E un festival de teatru tânăr. Îmi place mult formu­larea asta, pentru că nu știi dacă cel care joacă teatru e tânăr sau tânăr e cel care se află în sală. Trupele par­ticipante an de an sunt trupe de teatru de liceu, trupe de neprofesioniști. Cert e că e un festival cu spirit tânăr, care atrage deopotrivă adolescenți și adulți din rândul comunității locale, dar și regizori, actori și alți artiști care continuă să vină an de an din București sau din alte colțuri ale țării, fiindcă au fost, pur și simplu, seduși de curio­zitatea tinerilor, de atmosfera incredibilă care se leagă aici.

– Îi ajută pe liceeni joaca asta de-a teatrul? Ajung actori mai târziu?

– Îmi place să cred că scopul acestor ateliere nu e să transforme participantul într-un artist cu orice preț, ci să-i ajute pe cei aflați la vârsta atât de vulne­rabilă și de delicată a adolescenței să se înțeleagă mai bine pe ei înșiși. În 17 ani de când există acest festival, s-au desenat multe destine sub ochii mei. Am văzut și tineri care au mers mai departe pe calea artelor, care au urmat Regia sau Actoria. Dar am vă­zut și din cei care au lucrat mai târziu în business, în arhitectură, în IT, dar care au mărturisit ulterior că nu ar fi avut parcursul pe care îl au acum dacă nu ar fi jucat în adolescență teatru. Cred că teatrul te poate ajuta să dobândești anumite abilități, te învață să-ți susții mai bine un punct de vedere sau o cauză, să construiești un proiect, să gestionezi emo­ții, nu doar pe ale tale, ci și pe alte altora. Felul în ca­re argumentezi, felul în care te prezinți, chiar și felul în care te ridici și mergi mai departe după un eșec pot face diferența, la un moment dat, într-un co­lectiv de muncă. Asta își propune festivalul: să dea tinerilor aceste unelte cu care vor înțelege mai bine lumea și pe ei înșiși, își vor înțelege mai bine pro­priile războaie și cu care se vor descurca mai bi­ne în viață. Or, astea sunt lucruri pe care școala, din păcate, nu le prea poate oferi.

„Un loc din care pleci îndrăgostit”

Mihai Călin și trupa Art Attack (Sibiu)

– Ce pot face tinerii care își doresc să ajungă la Alexandria, deși nu fac parte dintr-o trupă de teatru invitată?

­ – E o problemă delicată, pe care ne-am pus-o și noi. Dacă nu face parte dintr-o trupă, fiind minor, un tânăr nu se poate deplasa decât pe responsa­bili­tatea părinților lui. Dacă are însă un talent special, el poate fi integrat într-un program de participanți individuali, pe care l-am deschis recent, ca să dăm astfel posibilitatea de a fi prezenți și celor care fac teatru, dar nu sunt neapărat membri ai unei trupe. Dacă nu pot veni toți adolescenții la Alexandria, ne-am pus problema cum să facem să ajungem noi la ei. Așa că am gândit un produs nou, care se numește „Capsule”. „Capsulele” sunt o formă esențializată a festivalului, un fel de caravană educativă care călă­torește în diverse orașe, care conține anumite ate­liere. Anul acesta am ajuns cu ele la Roșiorii de Ve­de și la Bârlad. Anul viitor vrem să ajungem în mult mai multe orașe. Și, nu în ultimul rând, fiindcă efer­vescența festivalului e molipsitoare și ne-am dorit să o putem menține și după încheierea lui, de anul acesta, spiritul festivalului va fi prezent în oraș pe tot parcursul anului, prin Laboratorul Ideo Ideis, care va organiza lună de lună evenimente, spec­ta­cole și proiecții. E un program de educare alter­nativă pentru zona artelor, o ancoră pe care festi­valul o lasă în Alexandria și după încheierea lui.

– Pentru ce ar merita să vină un adolescent la „Ideo Ideis”?

Publicul ”Ideo Ideis”

– Cred că, în primul și în primul rând, pentru bucuria de a descoperi mulți alții ca ei, cu aceleași provocări, întrebări, nedumeriri și curiozități. Apoi, desigur, pentru toată latura asta educativă pe care festivalul o oferă prin atelierele propuse, care sunt mixul perfect între ce înseamnă o minte matură și un spirit ludic. Apoi, i-aș încuraja să vină și pentru a vedea că pot să facă la rândul lor lucruri similare în orașele din care vin. Festivalul poate fi un model replicabil. Să nu uităm că, deși s-a dezvoltat enorm, festivalul a fost inițial creat de niște adolescenți. Ar merita să vină și pentru că aici au parte nu doar de teatru, ci și de film, de muzică, de fotografie, de discuții, de experiențe, de dezbateri, pentru că aici întâlnesc actori și regizori cu care pot sta de vorbă nemijlocit. E un festival care unește oameni, care leagă prietenii, fie și pentru faptul că petrec atât timp împreună. Tinerii sunt cazați împreună, iau mi­cul dejun împreună, merg apoi la ateliere în tim­pul zilei, seara merg la spectacole sau la proiecții de filme, în Pădurea Vedea, superbul parc al Ale­xan­­driei. Iar apoi lucrurile se prelungesc până târ­ziu, în noapte, în camerele lor, pentru că timpul petrecut împreună e efervescent, iar ei nu se pot opri din povestit, din glumit, din schimbat impresii. E un mediu care te inspiră din toate punc­­tele de ve­dere, care vibrează a tine­rețe. Un loc din care pleci încărcat, lim­pe­zit, inspirat și, une­ori, chiar îndrăgos­tit. (râde)

Dia Radu

De la mamă, a moștenit visătoria, de la tată – spiritul critic și limba ascuțită. Plăcerea de-a scotoci în sufletul omului e însă a ei. S-ar fi făcut cu bucurie psihanalist, astrolog sau țesătoare, dacă dragostea de cărți n-ar fi împins-o spre Facultatea de Litere. De atunci, a trădat literatura pentru jurnalism și un viitor la catedră pentru plăcerea de-a fi pe teren. A lucrat ca documentarist cu presa occidentală (TF1, Radio France Culture, Le Monde), a publicat reportaje și cronici în revista „Esquire” și, de două decenii, este editor cultural la revista „Formula AS”. Între timp, le-a împăcat pe toate. Când nu se pierde cu ochii la ceru-nstelat și la legea morală, îi scormonește pe ceilalți cu întrebări și țese povești despre România de azi. Dia Radu este autoarea volumului în dialog „Lumea în Si Bemol, Dan Grigore de vorbă cu Dia Radu”, apărut în 2016, la Editura Polirom, și a volumului „Divanul Imaginar, Lumea românească în 18 interviuri”, apărut în 2017, la Editura Trei.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian