– Conform site-ului „Politico”, europarlamentarii din comisia pentru Covid-19 din Parlamentul European, vor să o cheme la explicații pe șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, pentru a clarifica rolul său în negocierea contractului de 1,8 miliarde de euro pentru vaccinuri, în apogeul crizei pandemice. Se mai poate sustrage von der Leyen de la aceste audieri? Ce suspiciuni planează asupra șefei Comisiei Europene?
– Practic, este posibil ca Ursula von der Leyen să nu ajungă niciodată în fața comitetului COVID 19. Pentru ca inițiativa să fie posibilă, e nevoie de acordul președintei Parlamentului European, Roberta Metsola, care poate da curs solicitării sau nu. Ambele fac parte din PPE, iar doamna Metsola este acum copleșită de scandalul, mult mai grav, de corupție pentru care există deja o anchetă penală în curs, privind mituirea mai multor europarlamentari socialiști, pentru promovarea intereselor Qatarului și Marocului. Totodată, războiul din Ucraina și urgențele economice ale UE pot fi invocate ca priorități mai arzătoare decât negocierea contractului cu „Pfizer” și „BioNTech”, în care doamna von der Leyen s-a implicat direct, după cum ea însăși a mărturisit, pentru că Astra Zeneca, celălalt furnizor de vaccinuri, nu își putea onora angajamentele față de UE. Este, într-adevăr, o problemă că doamna von der Leyen nu mai găsește SMS-urile schimbate cu Directorul General al Pfizer, de altfel un contract de asemenea complexitate nu se negociază prin SMS. Și chiar își imaginează cineva că președinta CE ar negocia pe SMS o presupusă mită sau alte avantaje în schimbul unei achiziții supradimensionate? Amintim că nici un guvern nu a contestat contractul cu Pfizer/BioNTech la vremea respectivă, ci l-au apreciat, căci rezolva o criză reală. Vigilența li s-a trezit unora ulterior, când s-au pomenit cu multe doze inutile de vaccin. Problema reală poate fi, mai degrabă, ancheta deschisă anul trecut de Biroul Procurorului European, asupra negocierii contractului, care însă nu o numește pe Ursula von der Leyen printre cei vizați. După încheierea anchetei, vom vedea dacă suspiciunile de corupție la adresa președintei CE sunt întemeiate sau nu.
– Casa Regală britanică se află, de câteva zile, în atenția opiniei publice mondiale, după lansarea, cu mare succes de public, a autobiografiei Prințului Harry, fiul cel mic al Regelui Charles al III-lea. Care sunt reacțiile societății britanice, după dezvăluirile din volumul „Rezerva”? În ce măsură poate fi afectată monarhia? E posibilă o reconciliere între Prințul Harry și Prințul William, înaintea încoronării tatălui lor, din luna mai, sau e de așteptat ca „războiul” dezvăluirilor să continue?
– Primele sondaje de opinie indică o dezaprobare masivă a ducelui de Sussex în Marea Britanie, țara pe care a părăsit-o pentru a se stabili în America. Este adevărat că tinerii, înclinați în mod natural spre contestarea autorității parentale, par favorabili prințului și soției sale, în mai mare măsură decât restul societății. Înalți ofițeri ai respectatei armate britanice l-au criticat dur pe Harry pentru afirmațiile referitoare la executarea cu sânge rece a celor 25 de talibani, iar presa de mare tiraj îi este, și ea, defavorabilă, acuzându-l că este, nu doar manipulat de soția sa, Meghan, ci și ipocrit: deși se plânge de atacurile presei tabloide, el însuși folosește procedee specifice tabloidelor. Evident, includerea unor amănunte de tipul pierderii virginității în spatele unui pub, sau al degerăturilor suferite în zona organelor genitale în timpul unei ascensiuni montane sunt menite doar să sporească vânzările, pentru a facilita diseminarea mesajului demolator la adresa familiei regale, pe care susține că o iubește… La fel proceda și mama sa, Diana, care acuza intruziunea presei în viața ei, dar făcea tot ce putea pentru a-i atrage atenția. Evident, prințul Harry vrea să submineze monarhia, transformând-o într-un serial ieftin. Sondajele arată, însă, că atât Regele Charles III cât și fiul său cel mare, Prințul de Wales, și soția sa, Kate, au pierdut doar procente infime de popularitate. La rândul lor, experții constituționali amintesc că monarhia nu a pierdut sprijinul majorității populației nici chiar în timpul crizei care a dus la divorțul lui Charles de Diana. Deocamdată, contează mai mult ce fac Regele Charles și Prințul de Wales pentru Marea Britanie, decât frustrările unui prinț obsedat de banii obținuți exclusiv din bălăcăreala familiei regale la televiziunile americane. Cu privire la participarea ducilor de Sussex la încoronarea Regelui Charles III, circulă doar știri „pe surse” și speculații. Să ne întrebăm, însă, dacă familia regală are vreun interes, în recuperarea unor personaje care au trădat-o și care au o agendă proprie, fundamental diferită de misiunea publică asumată de Casa de Windsor.
