Doctorii cu patru labe

– De ce ne ajută animalele să ne păstrăm sănătatea? –

Studii medicale recente au dovedit că inima noastră bate mai bine când strân­gem la piept o pisică și că oasele noastre nu mai ajung la spital dacă ieșim regulat la plimbare cu un câine. Și sufletul are de câștigat! Animalele alungă singurătatea, îi învață pe copii să fie responsabili și le oferă vârstnicilor un rost. În timpul pandemiei, animalele de companie au fost un reazem important pentru 81% dintre res­pondenții care au participat la un sondaj realizat de Organizația Mondială a Sănătății.

Împreună, de când e lumea

De ce ne priesc atât de mult animalele? Răs­punsul psihologilor es­te clar:

„Oamenii tânjesc instinctiv după conexiunea cu natura și contactul cu animalele. Ele fac parte intimă din evo­luția lor”. Ter­menul tehnic care de­scrie acest fenomen se nu­meș­te biofilie. Ea ex­plică de ce suntem bucuroși să vedem mieii zburdând primă­vara prin iarbă sau să mângâiem pisica, în timp ce ni se îm­ple­ticește printre pi­cioare, torcând. În ace­lași timp, majo­rita­tea spe­ciilor de animale ne activează instinc­tele pă­rintești: blana moa­le, ochii mari, ro­tunzi și umezi, gestu­rile lor de alint, ne sti­mulează com­por­ta­mentul afec­tiv, ase­mă­nător celui existent în ca­drul le­găturii de tip pă­rinte-copil.    O do­vadă în acest sens este și faptul că li se dau nu­me de alint la care ele răspund „ome­nește”. În zilele noastre, câinii și pisicile au adesea statutul de membri ai familiei, cu drepturi de­pline. Dacă animalul nos­tru se îmbolnăvește sau moa­re, asta ne poate afec­ta emoțional mai mult decât dacă ar fi vorba des­pre o rudă. Potrivit unui studiu realizat în Anglia, aproape 50% dintre proprietarii de animale de companie recunosc deschis că pentru ei câinele și pisica sunt „înlocuitori de copii”. Oare nu este nesă­nătoasă această umanizare? „Atâta timp cât animalele au parte de o îngrijire adec­vată speciei căreia îi aparțin,    nu este o pro­ble­mă”, afirmă specialiștii. În schimb, ei privesc cu ochi critici situațiile în care pa­trupedele sunt prezentate pe rețelele sociale ca niște vedete. Există chiar și ani­male care au propriile conturi cu mii de urmăritori, și stăpânii lor trebuie să furnizeze în mod constant clipuri noi pentru TikTok și Instagram. Actualmente, sunt în desfă­șurare cercetări menite să determine în ce situații astfel de videoclipuri le creează animalelor sufe­rință.

Mângâierea, relaxarea și fericirea

Domeniul de cercetare care studiază interac­țiunea dintre oameni și animalele domestice se nu­mește antrozoologie. În cadrul ei, oamenii de știin­ță studiază modul în care apropierea de ani­male ne influențează sănătatea. Influența vinde­cătoare a necuvântătoarelor poate fi acum de­monstrată pe diverse paliere. Unul dintre ele ține de zona psiho­logică. Când ne aflăm în preaj­ma animalelor de com­panie, sunt eli­be­rate oxitocina, su­pranumită „hormonul iubirii”, și dopamina, supranumită „hor­mo­nul fericirii”. Acest amestec de hor­moni reduce stresul, ne face mai relaxați și inhibă centrul fricii din creier. El este de ase­menea important pen­tru întă­rirea le­gă­turilor sociale. Nu­meroase stu­dii arată totodată că pre­zența unui ani­mal le provoa­că oa­menilor scă­derea tensiunii arte­riale și a ritmului car­diac. Con­cen­trația de cor­tizol, hormonul stre­­sului, sca­de deja după doar câteva minute în care am mângâiat blana pi­sicii sau spinarea câi­nelui. „Vedem în prac­tica de zi cu zi cum contactul din­tre pisici, câini și pacienții cu pro­ble­me psihologice sau tulburări de anxie­tate îi ajută pe aceș­tia din urmă să-și regleze emoțiile”, afirmă specialiștii britanici, o nație ma­re iubitoare de câini. (Pe locul unu la pisici sunt nemții.). „Prezența animalelor și atingerea din timpul mângâierii le dau puterea de a face față problemelor. Proprietarii de câini se confruntă cu un risc mai scăzut e a dezvolta de­pre­sie, anxietate sau stări de însingurare. Ei sunt mai fericiți, mai sociabili, mai relaxați și au senti­mentul că dețin controlul asupra vieții lor”. În plus, par să ducă și o viață fizică mai sănătoasă, atunci când au alături un câine, arată același studiu britanic. Au șanse sem­nificativ mai mari să facă mișcare 150 de minute pe săptămână, așa cum re­comandă Orga­nizația Mondială a Sănătății (OMS). Mișcarea le întărește sistemul cardiovas­cular, îi protejează împotriva infarctului, a acci­dentului vas­cular ce­rebral, diabetului, a demenței și can­ce­rului. De plim­bările zilnice la aer curat be­ne­ficiază, în ace­lași timp, oasele, mușchii și sistemul imu­nitar. 71% dintre respondenții unui sondaj au spus că se simt mai în formă, din punct de vedere fi­zic, de când au un câine, iar 72%, cred că nu ar fi la fel de activi în absența însoțitorului lor patruped.

Animalele, copiii și bătrânii

Oamenii de știință declară în unanimitate că animalele de companie sunt… fenomenal de im­portante pentru dezvoltarea copiilor. Ele le îmbu­nătățesc încrederea în sine și abilitățile sociale, îi pun în mișcare și îi protejează împotriva senti­men­tului de singurătate și excludere. Din ce în ce mai multe școli occidentale folosesc astăzi necu­vântătoarele pe post de personal didactic auxiliar: câini special instruiți duc la mai multă motivație și concentrare în timpul orelor. Ei ajută, de ase­menea, la integrarea tuturor copiilor, la dezvol­tarea sentimentului de apartenență și la reducerea tensiunilor în cadrul unei clase. Chiar și atunci când lucrează cu tineri agresivi, drogați sau traumatizați, câinii folosiți în terapie sunt    deschi­zători de drumuri: „Animalele nu judecă, îl ac­ceptă pe fiecare exact așa cum e”, explică spe­cialiștii. Dar animalele le înfrumusețează viața și persoanelor în vârstă, chiar și atunci când este vorba despre pacienți care suferă de demență, pentru că, mângâindu-i, aceștia își satisfac nevoia de atingere și tandrețe. În același timp, animalele stimulează contactul social interuman și previn însingurarea. Un studiu a demonstrat că asta se întâmplă până și cu ajutorul perușilor: rezidenții unui azil de bătrâni care au primit timp de opt săptămâni un papagal au simțit în această perioa­dă că doresc mai mult să comunice, au parte de mai multă bucurie și au avut nevoie de mai puține analgezice. La sfârșitul studiului, toți participanții și-au dorit neapărat să-și păstreze prietenul îna­ripat.   

Așadar, nu contează neapărat cu ce ​​animal ne împărțim casa. Cel mai important lucru este să existe o conexiune emoțională și un contact fizic prilejuit de momentele în care îl mângâiem sau îl lu­ăm în brațe. Într-un top al țărilor iubitoare de animale, în frunte se află Germania, unde astăzi exis­tă mai multe animale de companie decât ori­când: în 2022, fiecare a doua gospodărie adă­postea cel puțin câte un animal. Printre cele mai populare sunt pisicile (27 de milioane), câinii (18,6 milioane), animalele mici (8,9 milioane) și păsările (6,7 milioane).    În ce privește proporția de­ținătorilor de animale de companie, în frunte se află persoanele de peste 60 de ani. Probabil că ei văd lucrurile ca scriitorul american Mark Twain: „Animalele sunt cei mai buni prieteni. Ele nu pun întrebări și nu critică”.