– Auzim, deseori, refrenul sceptic: „La noi nu mai funcționează nimic, au distrus fabricile și uzinele lui Ceaușescu și nu au mai pus nimic în loc”. Este adevărat că unele dintre marile platforme industriale, înființate înainte de 1989, au dispărut, iar pe terenul rămas gol au fost construite cartiere de locuințe și magazine mari. Industria românească, însă, după reculul înregistrat în anii de după revoluție, și-a revenit, încet-încet, și performează, în anumite sectoare –
Tramvaiul „Imperio”
„Du-mă acasă, măi tramvai/ Du-mă acasă, ce mai stai?”, cânta, pe vremuri, faimosul Gică Petrescu. Pe atunci, bucureștenii nu prea aveau mașini mici, iar cei care le aveau nu puteau circula când voiau ei, fie că erau restricționați de autoritățile comuniste (într-o duminică, mașinile cu numere „cu soț”, în altă duminică, mașinile cu numere „fără soț”), fie că nu aveau benzină sau bani pentru benzină. Se înghesuia lumea în autobuze, în troleibuze și, firește, în tramvaie, un mijloc de transport pe care orășenii îl foloseau dinainte de regimul comunist. După mai bine de zece ani de la revoluția din decembrie 1989, tot mai mulți români au avut șansa să-și cumpere autoturisme personale noi și, cu timpul, dacă punem la socoteală și mașinile second hand, parcul auto național a ajuns la un nivel de neimaginat în comunism. Acest fapt nu a dus, din fericire, la dispariția mijloacelor de transport în comun, dar nici investiții majore în repararea sau cumpărarea altora noi nu au prea fost făcute. În ultimii ani, însă, datorită unor programe concepute la Bruxelles, autoritățile naționale și cele municipale trebuie să investească bani mulți (sume considerabile provin chiar din bugetul european) pentru modernizarea și înnoirea transportului public. Motivul? Reducerea poluării în marile orașe. Autoritățile așteaptă ca tot mai mulți locuitori să lase în garaj mașina personală și să folosească troleibuzele, autobuzele și tramvaiele moderne, care nu emit noxe în aer, fiind funcționale cu electricitate. Bun, dar de unde să cumpere primăriile marilor orașe tramvaie? Bat la porțile fabricilor din afara țării sau construim și noi, în România, tramvaie? Da, fabricăm tramvaie la Arad! Compania se numește Astra Vagoane Călători. Fabrica are o istorie veche, fiind înființată în 1891, pe vremea Imperiului Austro-Ungar, de antreprenorul austriac Johann Weitzer, sub denumirea de Fabrica de Vagoane și Motoare Johann Weitzer S.A. După Primul Război Mondial și după Marea Unire, întreprinderea a fost rebotezată Astra Arad. În timpul comunismului, a fost naționalizată și redenumită Uzina de Vagoane Arad: vagoanele metroului bucureștean au fost fabricate aici. După revoluție, în anul 2000, uzina a fost privatizată. Acționari sunt: o firmă românească, Tristar SRL, cu 63,13%, un om de afaceri arădean, Valer Blidar, cu 32,75%, și alți acționari, cu 4,09%. Anul trecut, compania a raportat un profit de 41.610.000 de lei, potrivit dailybusiness.ro. Vedeți, acționarii sunt români, nu vorbim despre investitori din afara țării. Intrați pe site-ul companiei (avcactive.ro), să vedeți ce construiesc arădenii, în fabrica lor. Eu vă mai spun doar atât: tramvaiele lor moderne, cu un design plăcut, circulă acum pe șinele Bucureștiului!
Bacăul „la înălțime”
Haideți să ne deplasăm acum în estul țării, la Bacău. Acolo se află fabrica românească Aerostar S.A. Grup Industrial Aeronautic, înființată în 1953, sub denumirea de Uzina de Reparații Avioane. Înainte de 1989, activitatea industrială era orientată spre aviația militară, dar după revoluție, când fabrica a fost redenumită Aerostar (1991), producția a fost direcționată și spre aviația civilă. Aici sunt reparate și modernizate avioane militare și sunt construite avioane civile ușoare. În plus, compania produce și diferite echipamente necesare pentru buna funcționare a avioanelor militare și civile. De menționat că aici este asigurată mentenanța pentru avioanele militare de proveniență americană F16. Totodată, compania este furnizor de piese şi echipamente pentru Airbus şi asigură întreținerea pentru Boeing 737, seriile 200-900, Airbus 320 și Airbus 220. Sigur, pentru a onora comenzile, firma a trecut printr-un proces de modernizare și tehnologizare. În 2010, un avion sport ușor produs de Aerostar Bacău a primit certificare să fie vândut pe piața americană. Recent, în august 2023, firma a semnat cu Forțele Aeriene Române un contract de 36.000.000 de lei pentru reparații capitale la avioanele de antrenament IAK-52, proiectate de sovietici și fabricate de români, între 1977-1998, chiar aici, la Bacău. Vedeți, o fabrică românească înființată în 1953 este activă și are clienți importanți. Acționariatul este tot românesc: firma Iarom S.A. din București, acționar majoritar cu peste 70% din acțiuni, Societatea de Investiții Financiare (S.I.F.) Moldova, peste 11% din acțiuni, restul acțiunilor fiind deținute de alți investitori, printre care și persoane fizice. Profitul anunțat de firma din Bacău a fost, anul trecut, de peste 90.000.000 de lei. Iată, România este „la înălțime” în domeniul aeronautic.
UiPath, „perla coroanei”
Doi antreprenori români, Daniel Dines și Marius Tîrcă, au înființat, în 2005, o firmă cu sediul într-un apartament din București, ca să producă soluții digitale. Mai exact, să conceapă niște programe de calculator care să preia muncile repetitive ale angajaților, activități desfășurate tot în mediul on line. În limbaj tehnic: „robotic process automation”/RPA. Daniel lucrase înainte pentru Microsoft, iar Marius era încă student la Politehnică. Doi tineri români angajați pe drumul plin de obstacole al antreprenoriatului. La început, firma s-a numit DeskOver, iar în 2015, a căpătat numele actual de UiPath. Nu mai intru în amănunte: compania născută în România a ajuns acum doi ani la o valoare de piață de, țineți-vă bine, aproape 40.000.000.000 de dolari! (potrivit startupcafe.ro.) Sigur, firma nu mai este acum pur românească, s-a transformat în multinațională, dar analiștii economici români obișnuiesc să o ia în considerare când concep topurile firmelor de la noi, fiind un fel de perlă a coroanei antreprenoriatului autohton. Mai sunt multe exemple de companii românești de succes, mai mult sau mai puțin vizibile. Mi-ar trebui un spațiu editorial mult mai larg, ca să le prezint sumar. Sigur, peisajul economic actual este unul pestriț, în piață sunt prezenți numeroși investitori din afara țării, fie ei europeni sau din alte regiuni ale planetei. Acest lucru este unul benefic pentru sănătatea economiei noastre. Investițiile înseamnă taxe și impozite pentru bugetul public, locuri de muncă, circulație a persoanelor și bunurilor. Multinaționalele au un rol important în dezvoltarea economiei unui stat. Totodată, să nu ignorăm că avem antreprenori români pur sânge, care mențin și dezvoltă afaceri importante. Nu, terenul nu a rămas gol. Dacă nu mă credeți, vă invit să aruncăm un ochi pe statistici. Anul trecut, valoarea mărfurilor exportate de România a ajuns la 96.710.000.000 de dolari, informează Statista, o platformă on line germană, specializată în colectarea și vizualizarea datelor. Este cea mai mare valoare din ultimii 12 ani. Suma aceasta arată clar că avem producție în țară, inclusiv producție industrială. Sigur, producția industrială înregistrează creșteri și scăderi procentuale, de la o lună la alta, de la un an la altul, în funcție de situația din piață. Asta se întâmplă în toate economiile lumii, chiar și în cele mai puternice. De la o scădere a producției industriale cu, să zic, 5%, până la teza propagandistică „am distrus totul, nu mai avem nimic” este, însă, o cale lungă. Este, pur și simplu, o cale a minciunii. Adevărul este acesta: chiar dacă unele fabrici au dispărut, industria din România este activă, pe noile baze ale economiei de piață. Noi, românii, ne dovedim a fi și industriași pricepuți. Fabricăm tramvaie, avioane, concepem soluții digitale, în stil mare. Numai cine e neinformat sau rău intenționat neagă această realitate românească.
