Români care au reușit
Cu trenul, de la Vatra Dornei spre Mediaș, unde e casa mea, drumul e lung tare. Vremea rece, de toamnă târzie, cerul înnorat trag o perdea plumburie peste peisajele ce se-ntind dincolo de fereastra trenului: Obcinele Bucovinei, zona Ilvelor și Valea Someșului, apoi dealurile golașe și molcome dintre Cluj-Napoca și Mediaș. Mai mult de poftă decât de foame, scot sandvișurile cumpărate de dimineață din Șaru Dornei. Tot la ele mi-a stat gândul, dar am așteptat să se răcească pâinea din care-au fost făcute, că abia ce-o scosese din cuptor bucătăreasa, la ora plecării mele spre gară. Le-am cumpărat de la restaurantul Pensiunii Karmina, unde-am fost și cazată. Cei care o administrează, familia Buzilă, sunt, fără îndoială, un alt exemplu de români care au reușit.
Un zâmbet multiplicat
Pentru un sejur sau pentru o vacanță în orice zonă a țării, e greu să găsești locul potrivit, doar căutând pe internet. Fotografiile sunt de obicei atractive, dar rar găsești la fața locului exact ceea ce-ai văzut. Recenziile turiștilor pot fi de folos, dar nu întotdeauna, iar multe site-uri nici nu au această rubrică. În zona comunei Panaci, către care mă poartă pașii, există, ce-i drept, câteva pensiuni frumoase, dar sunt destinate unor grupuri mari de turiști, și nu unui jurnalist singuratic, ca mine. Sun un prieten (ce bine-i când îi avem)! Îmi recomandă Pensiunea Karmina, din Șaru Dornei. Merg și sunt întâmpinată cu un zâmbet multiplicat: al domnișoarei de la recepție și al celor trei doamne Buzilă, mamă și fiice, a căror identitate aveam s-o aflu a doua zi.
„Pensiunea și tot ceea ce vedeți aici a fost ideea tatei, viziunea lui. Întotdeauna a gândit lucrurile cu un pas înainte și, chiar dacă unii l-au mai privit cu neîncredere, nimic nu l-a abătut de la drumul pe care și l-a propus. Din păcate, tata s-a stins anul trecut, dar mama și noi, cele două fete, încercăm să-i ducem visul mai departe”, povestește Carmen, cea mai mare dintre fiicele familiei Buzilă. Gheorghe, tatăl, a lucrat mare parte din viață în domeniul comerțului, ba ca magazioner sau șef de cantină la minele din zonă, ba, după 1994, ca proprietar de gater. „Cu gaterul a făcut bani frumoși, iar pe terenul unde e acum pensiunea a fost, cândva, o livadă. Tot ce vedeți a fost făcut de părinții mei. Și mama a lucrat în comerț, a fost șefă de cantină la mină, apoi, după Revoluție, am avut deschis acasă un magazin și un mic local. Mama le gătea muncitorilor de la gater. Din treaba asta i-a și venit tatei ideea de a face un local ceva mai mare, dar și spații de cazare. Așa s-a născut pensiunea”.
La un pas de faliment
Cei doi soți Buzilă, Gheorghe și Dorica, au pornit afacerea în 2007. Și, pentru că-și câștigaseră renumele datorită bucatelor alese pe care le serveau, lucrurile au mers ca unse. Oamenii făceau din timp rezervări pentru petreceri, pentru nunți sau botezuri. După doi ani, proprietarii au fost nevoiți să-și extindă spațiul, devenind campioni zonali la organizarea de cununii.
Din păcate, priceperea într-ale comerțului nu a fost suficientă pentru familia Buzilă, ca să-și gestioneze, și din punct de vedere contabil, afacerea. Accesarea unor credite bancare neavantajoase și nepriceperea celui care se ocupa de contabilitate au dus firma aproape la faliment. Cu studii și mastere în Economie și Drept, Carmen, fiica cea mare, a răscumpărat totul cu sacrificii imense, apoi a decis să renunțe la jobul din bancă și să se întoarcă acasă, să preia frâiele afacerii, alături de sora sa, Dorina.
– După experiența trecută și succesul prezent, care credeți că e greul cel mare în zona aceasta, a turismului?
– Cel mai greu e să găsești oameni cu care să poți forma nu doar o echipă, ci și o a doua familie. S-au perindat foarte mulți angajați, unii pentru că nu se prea pricepeau, alții renunțau din motive personale. Credeți-mă, am avut perioade în care nu știam de pe o zi pe alta cine va veni la lucru! Dar Dumnezeu ne-a trimis oamenii potriviți, exact când aveam mai mare nevoie de ei. Mai ușor, mai greu, am mers mai departe. Acum avem zece angajați și am ajuns la o oarecare stabilitate.
– Au fost și momente în care să vă doriți să renunțați?
– Au fost, cine nu are? Chiar ne-am mai gândit să închidem câte-o săptămână, două, în perioadele „moarte”, din ianuarie până la Paști, dar i-am fi dezamăgit foarte tare pe clienții casei, cei care sunt obișnuiți să vină zilnic să mănânce la noi. Și mai e ceva: simt că tata mă ajută, chiar l-am visat de câteva ori. Îmi spunea: „Tu du-te înainte, că eu te ajut!”. Încurajările mamei și implicarea surorii mele, toate astea îmi dau puterea să continui. Și zâmbetul unui client mulțumit, mai ales când văd că revine la noi.
Cea mai bună mâncare din zona Dornelor
– De ce le-aș recomanda prietenilor să vă aleagă drept gazde, când au drum în zonă?
– Pensiunea noastră este clasificată la trei stele, avem 48 de locuri de cazare, toate cu baie proprie. S-au construit, în ultimul timp, săli de evenimente mai moderne decât a noastră, dar oamenii tot la noi preferă să vină pentru meniu. În zona Dornelor, suntem renumiți pentru că avem cea mai bună mâncare. Și nu e laudă de sine, ci un adevăr pe care ni-l repetă cei care vin, iar și iar, ori de câte ori au drum în zonă. Avem și foarte mulți localnici care vin, fie la câte-o cină în familie, fie doar ca să mănânce la prânz. Am încercat să fim corecți în tot ceea ce facem și asta cred că se simte.
Câteva trofee frumos rânduite pe rafturile de la recepție atestă locurile fruntașe obținute la nivel județean de Pensiunea Karmina, în clasamentele din domeniu.
Cât despre mâncare, pot depune mărturie oricând: bucatele sunt cu adevărat minunate, iar prețurile nu-ți găuresc buzunarul. Dimineața, banala omletă, galbenă și pufoasă, îmbogățită cu puțin ardei roșu și câteva fire de ceapă verde, se lăfăie aburindă pe o farfurie în culori arămii, îmbiindu-te să mănânci. La prânz, după o porție generoasă de ciorbă bucovineană, nu mai e loc pentru nimic altceva. Cât despre mâncarea de hribi, cu două boțuri de mămăligă… Hmm, răsfăț în toată regula, dublat și de gramajul în creștere al fiecărei porții. „Ni s-a mai spus și asta, că porțiile sunt prea mari, dar noi vrem ca oamenii să fie mulțumiți și să se întoarcă cu drag la noi. În plus, zona noastră e atât de frumoasă, încât mereu îi îndemnăm pe oaspeți să facă drumeții, nu să se întindă în pat după fiecare masă copioasă”, spune zâmbind Carmen Buzilă. „Pot vizita cele două mânăstiri, Piatra Tăieturii și Catrinari, pot merge la crescătoria de cerbi de la Dârmoxa sau se pot plimba, pur și simplu, pe dealurile și prin pădurile din împrejurimi, bucurându-se de aerul curat și peisajele superbe de pe la noi”.
Am încălecat pe-o șa și v-am spus, preț de un sandviș gustos și-un drum cu trenul, încă o poveste de succes. Fie și numai pentru pita aceea de casă, și tot merită să vă faceți drum și dvs. spre Pensiunea Karmina, din Șaru Dornei. Sărbătorile sunt aproape; de ce n-ați alege splendida Bucovină, ca să le petreceți într-un rai românesc?
Foto: Arhiva personală a fam. Buzilă
