“Mr. Iron” – cereale proteice, fără cereale

În România, de ani buni încoace, “ronțăitul” a devenit un fel de sport național. Industria pro­duselor ce pot fi incluse în această cate­go­rie – sticksuri, snacksuri, chipsuri ș.a. – a cu­nos­cut, din păcate, un avânt mai ceva decât cel al pro­duselor de panificație, al “pâinii noastre cea de toa­te zilele”. Din fericire, sunt tot mai mulți antre­pre­nori români care caută să ofere alternative sănătoa­se acestui atât de prost și dăunător obicei al ronțăi­tu­­lui cotidian. În această categorie de produse se în­scriu și ce­rea­lele… fără cereale, creația a doi foar­te tineri antre­pre­nori români: Antonio Botea­nu și Joseph Mo­ghil­co. Produsele lor, comercia­li­zate sub bran­dul “Mr. Iron”, au cucerit deja piața de profil.

“Tinerețea este o șansă pentru succes, nu o premiză pentru eșec”

Joseph e cel care a făcut primul pas, atunci când, pe la 16 ani, a decis că-și poate folosi timpul liber și altfel decât să-l piardă. Ce-i drept avea un model în familie. Tatăl său produce, de peste 20 de ani, cereale și snacksuri sărate, iar ideea lui Joseph a fost ca, pornind de la aceste produse, să creeze o alternativă mai sănătoasă, cerealele proteice.

– Ce înseamnă cereale proteice?

– Chiar dacă folosim, generic, această denumi­re, produsele noastre nu conțin deloc cereale, ci un mix de ingrediente de înaltă calitate, legume și fruc­­te expandate, în formă de biluțe sau inelușe, ase­mănătoare așa-ziselor cereale binecunoscute deja pe piață. Nu folosim deloc zahăr, doar stevie și eritritol, și cel mai scump și sănătos ulei, cel de cocos. Am dorit să aducem pe piață ceva diferit și sănătos, nu ceva ieftin. Pe lângă aceste “cereale”, pro­ducem și batoane proteice, bomboane și înlo­cui­tori de chipsuri.

– După seceta comunistă, afacerile se află în România încă în faza experimentelor. Ce a fost cel mai greu?

– Am demarat afacerea când eu eram încă în liceu, Antonio mi s-a alăturat după trei luni și abia atunci am reușit să devenim cunoscuți, iar produ­se­le noastre să fie căutate. Niciunul dintre noi nu are o pregătire în domeniul administrării afacerilor, eu am 19 ani, Antonio 20. Am învățat pe parcurs, din greșeli, cu ajutorul celor care au avut încredere în noi. Am mai și pierdut, firesc, dar cel mai greu a fost și încă este să găsim oameni care să creadă în ceea ce facem și să privească tinerețea noastră ca pe o virtute, nu ca pe o premiză pentru eșec. În societatea în care trăim, cei mai mulți oameni vor să muncească strict pentru bani, mulți bani, și nu pentru propria dezvoltare, care nu este doar un proces de durată, ci și o aventură, un scop grandios și o misiune ce-ți va putea aduce satisfac­ții întreaga viață.

– Ați investit bani personali, sau din fonduri europene?

– Toți banii in­ves­tiți în afacere sunt ai noștri, personali, un­deva la 10.000 de euro împreună, bani munciți de fiecare în parte. Antonio s-a an­gajat încă de la 16 ani, iar eu am strâns bănuții din tranzacții pe Bursă, burse șco­la­re și alte activități. În cursul anului tre­cut, am participat la emi­siunea “Imperiul leilor” și am primit oferte de investiție din partea a patru din cei cinci antre­pre­nori din juriu.

“Vrem să ajungem pe piața internațională”

– Aveți piață de desfacere doar în România sau și în străinătate?

– Marea majoritate a vânzărilor le fa­cem, deocamdată, în România. Am trimis tiruri cu marfă și în afară, în Spania, Olan­da, Austria, Grecia, dar încă nu avem ni­mic stabil. De altfel, acesta e și unul dintre scopurile noastre, să ajungem cu produsele noastre pe piața internațională.

– E greu să scoți un produs curat într-o lume plină de fake-uri și înlocuitori?

– În mod concret, nimeni nu a mai creat până acum un produs asemănător, cel puțin pe piața eu­ro­peană, noi suntem primii. Cea mai mare încer­care a noastră este să ne luptăm cu giganți care fac produse nesănătoase, cu multe chimicale, însă foar­te ieftine. Va fi întotdeauna greu să educăm o pia­ță întreagă, iar în cazul României, încă mare parte din populație nu este informată temeinic în direcția sănătății și a importanței ingredientelor de calitate în alimentație. Deci, da, poate să fie ceva mai greu să produci alimente sănătoase, dar asta nu înseam­nă că este o luptă la care trebuie să renunți din start. Orice problemă are o soluție. Pentru noi, contează și dacă reușim să schimbăm în bine viața a 100.000 de persoane, până când vom avea posibilitatea să facem același lucru pentru, să zicem, zece milioane de persoane.

“Am fost acceptat la facultăți internaționale, în America și Spania”

– Demararea afacerii nu v-a îm­piedicat să vă ve­deți de școală?

– Antonio s-a alăturat afacerii când terminase de­ja liceul și a de­cis să se oprească, deo­camdată, cu stu­­dii­le. Eu eram încă la liceu și, deși mi s-au pus nenu­mă­rate bețe în roa­te, am fost binecu­vân­tat de înțele­ge­rea câ­torva profe­sori, în special a di­rigin­tei mele, Ro­xa­na Diaconu, pe care o îndrăgesc enorm, pentru că m-a susținut întot­dea­una. Am avut și un moment de răscruce, când a trebuit să decid dacă merg la facultate sau mă ocup de afacere. Mi-am promis că o să le fac pe ambele și am reușit. Am fost acceptat la facultăți inter­na­ționale, în America și Spania, devenind astfel un exemplu real că, prin disciplină și o bună organi­zare, le poți face pe toate. Deocam­dată, am reușit să obțin amânarea în­ce­perii cursurilor universitare și mă axez pe afacere.

“Românii sunt inventivi, dar își pun singuri piedici unii altora”

– Ați intrat de foar­te tineri în “jun­gla” eco­no­mi­ei românești. Ați avut momente în care v-ați dorit să renunțați?

– Nu ne-am gândit să renunțăm, dar am avut constant momente în care ne-am simțit copleșiți de oboseală, de tot felul de șicane și piedici, ba chiar și de batjocură. A fost suficient că ne-am avut unul pe celălalt și, fiind permanent conectați la visul nostru, am realizat că această experiență, cu bune și rele, ne va fi de folos la un moment dat. Noi doi știm că, și dacă vom cădea, vom cădea împreună, și apoi ne vom ridica. În România încă există, din păcate, un capitalism comunist, bazat pe relații, bani, înșelătorie, șpagă, dar peste toate e numai bunul Dumnezeu, care ne arată întotdeauna lumi­nița de la capătul tunelului și ne scoate în cale oameni buni, care ne sunt alături.

“România nu susține antreprenorii, nu are o conducere interesată să crească economia și să-i sprijine pe tineri pentru a-i determina să rămână în țară”

– Care vă sunt bucuriile și triste­ți­le, ca antre­prenori în România?

– Bucurie este că trăim într-o țară modernă, co­nec­tată la internet și la con­ceptul de co­menzi online. Așa am reu­șit să ac­ce­săm me­dii de spe­cialitate, de unde am preluat infor­mații impor­tan­te, și am reușit să ne livrăm produ­se­le pe piața inter­na­țională. Din pă­ca­te, sunt mai mul­te tristeți decât bu­curii. România nu susține antreprenorii, nu are o conducere interesată să crească economia și să-i sprijine pe tineri pentru a-i determina să rămână în țară. Nu se investește aproape deloc în educarea tinerilor spre antrepre­noriat și nici în start-up-uri pornite de la zero. Organele de control stau cu ochii pe tineri ca noi, ne copleșesc cu amenzi nejustificate. Știu ce vorbesc, am pățit-o și noi, ni s-au cerut sume mari de bani, pentru că am fost priviți ca niște tineri naivi, situația schimbându-se radical când am venit cu avocați bine pregătiți pentru astfel de împrejurări. La fel, oamenii din retail, din super­mar­ke­turi și majoritatea giganților din domeniu ne privesc ca pe niște tineri care merită exploatați, fără să li se ofere niciun fel de opor­tunități.

Românii sunt inventivi, dar se mișcă încet, își pun singuri piedici unii altora, de asta alte țări ne-au luat-o mult înainte. În mediul economic, cel pu­țin, legislația nu e stabilă, regulile se schimbă din mers și e greu să ții pasul. Dacă nu vii cu bani de acasă – mulți bani! –, nu ai nicio șansă. Singura șansă reală a acestei țări sunt oamenii, dar sunt puțini la conducere care să ne dorească binele cu adevărat.