• Creștinismul a pătruns în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Dar deși credința este aceeași, ritualurile legate de ea seamănă cu un carnaval •
CHINA
Botez în masă
Prin multe părți ale Chinei, Paștele este sărbătorit ca un fel de An Nou chinezesc mai mic. Bisericile sunt împodobite cu așa-numitele chunlian, decoruri tradiționale de culoare roșie, pe care sunt scrise urări de noroc și de prosperitate. La mare preț sunt și ouăle de Paște, care sunt uneori vândute sau dăruite în fața clădirilor care slujesc ca biserici. Pentru multă lume, și în special pentru cei mici, cel mai important și distractiv obicei este decorarea și mâncatul ouălor în Duminica Paștelui. Potrivit site-ului Chinahighlights.com, unele ouă sunt decorate cu chipul lui Isus, care are însă trăsături specific chinezești. Ouăle de Paște au o semnificație deosebită, mai ales în provincia Heilongjiang, unde se consideră că ele simbolizează renașterea. În vreme ce unii chinezi celebrează Învierea cu discreție sau chiar în secret, rămânând acasă, unde se roagă în sânul familiei, alții participă de Paște la slujbă. Cu acest prilej, se botează în bisericile catolice mii de adulți. De altfel, numărul catolicilor din China a crescut atât de spectaculos în ultimele decenii, încât se spune că religia creștină are cea mai rapidă creștere din acest stat comunist. Din nefericire, statisticile precise lipsesc, dar se crede că numărul creștinilor a ajuns în prezent să depășească 10 milioane. Iar potrivit revistei „The Diplomat”, rândurile catolicilor se îngroașă vertiginos, mai ales de Paște, existând ani în care se botează cu acest prilej chiar și peste 20.000 de chinezi.
INDIA
Între cupa amară a Paștelui și găluștele umplute cu dragoste
În India, o țară renumită pentru diversitatea ei culturală și religioasă, trăiesc circa 28 de milioane de creștini, aceștia aflându-se ca pondere pe locul al treilea, după hinduși și musulmani. Paștele este sărbătorit cu fervoare de către comunitățile creștine precum cele din statele Kerala și Goa. În Kerala, unde se crede că religia creștină a pătruns încă din anul 52 d.H., fiind introdusă aici de Apostolul Toma, se prepară de Florii un fel de găluște numite Kozhukatta, despre care se spune că sunt umplute cu dragoste, pentru că mijlocul lor e făcut din miez ras și îndulcit de nucă de cocos. Tot în Kerala, creștinii obișnuiesc să bea în Vinerea Mare o băutură amară, numită kaipuneeru, făcută din oțet și din sucul obținut din frunzele unui arbust. Băutura e menită să le amintească credincioșilor de aceea pe care i-au dat-o lui Isus soldații, înainte să-l urce pe Cruce. Și tot în Vinerea Mare, în loc să fie trase clopotele, sunt folosite un fel de moriști zornăitoare, din lemn, numite maramani, și care au menirea de a aminti de clopotul din lemn, folosit de evrei pentru a-i lua în derâdere pe cei pedepsiți prin crucificare.
În micul stat Goa, care este cel mai bogat din India și se poate lăuda cu unele dintre cele mai frumoase plaje din lume, Paștele reprezintă un amestec unic, al unor tradiții locale, cu anumite tradiții creștine împrumutate din Portugalia. Cu o zi înainte de Paște, creștinii din Goa pornesc într-o procesiune, purtând o efigie a lui Iuda, confecționată din paie și haine vechi și „împănată”, uneori chiar și cu câteva artificii. La finalul procesiunii, efigiei i se dă foc, gest care simbolizează pedepsirea lui Iuda. Duminica Paștelui este marcată de o tradiție unică, numită „Fonna Kacheri”. În bisericile din Goa sunt organizate concerte ale unor muzicieni renumiți, care cântă atât muzică indiană, cât și muzică clasică occidentală. Ouăle sunt pictate tot în Duminica Paștelui, iar creștinii le schimbă apoi între ei, oferindu-le rudelor și prietenilor în semn de dragoste și respect.
INDONEZIA
Pelerinaje și rugăciuni colective
Și unele comunitățile creștine din Indonezia, țară majoritar musulmană, respectă de Paște o serie de tradiții mai puțin obișnuite. Una dintre ele, despre care se crede că e moștenită de la misionarii portughezi care au introdus-o aici în 1962 este „Kure”, un termen care derivă din latinescul „currere” („a alerga”). Ritualul debutează în seara zilei de miercuri, din Săptămâna Patimilor, când casele catolicilor rămân cufundate în întuneric, până când din biserică se aude strigătul „Afară cu Satana”. După aceea, toate luminile sunt aprinse drept simbol al alungării demonilor și al purificării de păcate a inimilor credincioșilor. A doua zi dimineața, în Joia Mare, credincioșii curăță crucile și statuile care-i reprezintă pe Isus și pe Fecioara Maria, iar seara pornesc ca pelerini de la o casă la alta, pentru a se ruga împreună cu gazdele și a medita la Patimile lui Hristos. În final, participanților la acest ritual unic le sunt împărțite bani, fructe, legume și alte asemenea daruri.
O altă tradiție deosebită de Paște în Indonezia este ritualul „Memento mori” (în limba latină „Amintește-ți că vei muri”) al creștinilor din provincia Kalimantan. Introdus în secolul al 19-lea de coloniștii olandezi, el se desfășoară chiar în noaptea Învierii. Membrii familiilor se reunesc la locurile de veci ale celor dragi, aduc flori la morminte și aprind lumânări. În zorii zilei, biserica amenajează un cort, în care pelerinii continuă apoi sărbătorirea Paștelui.
În orașul indonezian Larantuka, creștinii respectă de-a lungul Săptămânii Patimilor (numită Semanta Santa) o serie întreagă de ritualuri. În Miercurea Mare, credincioșii se adună în biserici pentru a se ruga, iar în Joia Mare spală o statuie a Maicii Domnului, pe care o îmbracă apoi într-un veșmânt din catifea neagră, mov sau albastră, care are rolul de a simboliza doliul. Apoi ei aștern candele de-a lungul drumului lung de nu mai puțin de șapte kilometri, pe care urmează să-l parcurgă în timpul procesiunii organizate a doua zi. Apogeul ritualului se produce în Vinerea Mare, când o statuie înfățișându-l pe Isus este purtată în procesiune și așezată, apoi, lângă cea care o înfățișează Maica Domnului.
ETIOPIA
Postul Paștelui durează 55 de zile
Etiopia este singura țară ortodoxă din Africa și, potrivit estimărilor, Biserica Ortodoxă de aici numără 45.000.000 de credincioși. Paștele, numit în Etiopia „Fasika” este precedat de o perioadă marcată de post și de diferite ritualuri care durează 55 de zile. Pe măsură ce se apropie momentul Învierii, postul devine mai aspru, iar credincioșii devin treptat tot mai sleiți de puteri. Turiștii povestesc că li s-a întâmplat, adesea, să vadă oameni ațipind la slujbă în biserici – și asta, nu din vreo lipsă de respect ci, pur și simplu, din cauza faptului că își epuizasează orice rezervă de energie. În Joia Mare, unii credincioși iau o ultimă cină, în amintirea „Cinei de Taină”, iar apoi nu mai mănâncă și nu mai beau nimic până în Duminica Paștelui. În Vinerea Mare, ei se îmbracă în veșmintele lor albe, tradiționale, și se îndreaptă către biserici, unde preoții cântă ore întregi, în sunetul ritmic al tobelor și al altor instrumente locale. Unii creștini se plimbă de la o biserică la alta și se închină în fiecare, de un anumit număr de ori, în funcție de numărul promisiunilor făcute lui Dumnezeu, în speranța că El va răspunde prin împlinirea rugăciunilor. În Sâmbăta Paștelui, credincioșii obișnuiesc să facă mătănii până când devin atât de obosiți încât, pur și simplu, rămân întinși pe pământ. La 12.00 noaptea, este ucis ritualic un pui, iar după câteva ore, enoriașii se întorc la casele lor, unde pun, în sfârșit, capăt îndelungatului post. Ei sacrifică în Duminica Paștelui un miel, coc pâine Doro, făcută cu miere și lapte, beau cafea și iau masa alături de prieteni și de familie, savurând o băutură alcoolică tradițională pe bază de miere, care poartă numele „tej”.
AFRICA DE SUD
O masă pentru toate religiile
Creștinismul a pătruns în Africa de Sud odată cu primii coloniști europeni și s-a impus treptat drept religie majoritară. În Duminica Paștelui, creștinii din Africa de Sud se îmbracă în alb și se duc la biserică, unde principalele slujbe au loc între orele 15.00 și 18.00. Dat fiind că Duminica Paștelui este considerată o zi a noilor începuturi, mulți dintre ei se folosesc de acest prilej pentru a-și boteza copiii. După încheierea slujbei, enoriașii nu pleacă însă la casele lor, ci își suflecă mânecile și încep, muncind cot la cot, pregătirile pentru masa de Paște. Iar invitați la festin nu sunt în exclusivitate creștini: oricine sosește la masă este primit cu brațele deschise, indiferent de religie. Printre mâncărurile servite în această zi se numără orezul, mielul, puiul și niște chifle dulci și condimentate (de exemplu cu scorțișoară), care sunt numite, „hot cross” („cruce fierbinte”) pentru că se servesc calde și au desenate deasupra o cruce. Tot în Duminica Paștelui, sud-africanii pornesc (spre deliciul copiilor) la vânătoare de ouă, o activitate mult mai populară decât e pe la noi. În unele localități, evenimentele zilei sunt completate cu parade de Paște, în cadrul cărora se ascultă muzică live și se dansează. Mulți sud-africani aleg, de asemenea, să-și petreacă Duminica Paștelui la plajă, unde se relaxează alături de prieteni și de familie. O altă tradiție larg răspândită este aceea de a face cadouri de Paște. Printre beneficiari nu se numără numai copiii, rudele și prietenii apropiați, ci și persoanele care o duc ceva mai greu din punct de vedere financiar. Conform obiceiului, sud-africanii mai înstăriți le oferă acestora de Paște pachete care pot conține, de pildă, pe lângă ciocolata destinată copiilor, haine, încălțăminte și multe alte asemenea lucruri care le sunt necesare.
Deși majoritatea sud-africanilor sunt creștini, statul nu oferă zile libere de Paște. Însă întrucât mulți obișnuiau să-și ia pe cont propriu liber de la serviciu în Lunea Paștelui, pentru a și-o putea petrece în tihnă, alături de cei dragi, în 1995 s-a decis, în cele din urmă, să se instituie „Ziua Familiei”, astfel încât sud-africanii să se poată bucura de weekendul prelungit, fără a-și mai face vreo grijă privitoare la șefi.
COLUMBIA
Ospăț cu iguane
Pentru columbieni, Săptămâna Patimilor are o importanță deosebită. Profesorii și elevii primesc în toată această perioadă vacanță, iar ceilalți columbieni se bucură în Joia și în Vinerea Mare de o mini-vacanță, de care profită pentru a merge la biserică și a se ruga sau pentru a pleca în concediu. În aceste zile, se organizează în Columbia un mare număr de procesiuni. Între orele opt și unsprezece seara se desfășoară, de exemplu, în orașul Popayan, de joi până sâmbătă, cinci procesiuni de doi kilometri, pe care oamenii le parcurg purtând candele aprinse. Iar în orașul Mompox au loc, în Joia și în Vinerea Mare, procesiuni în timpul cărora participanții pășesc într-un mod complet neobișnuit, făcând câte doi pași înainte și unul înapoi. Însă lista ciudățeniilor nu se oprește aici. După cum relatează revista „The Bogota News”, Săptămâna Patimilor este marcată în Columbia de numeroase superstiții. Potrivit uneia dintre ele, oamenii nu trebuie să facă baie în Săptămâna Patimilor, nici în râuri, nici în mare și nici măcar în vreo piscină, pentru că, în caz contrar, riscă să se transforme în pești. Nici cățăratul copiilor în copaci nu este recomandat în Săptămâna Patimilor, deoarece există temerea că micuții s-ar putea transforma în maimuțe sau în alte animale sălbatice. În această perioadă, oamenii trebuie să se abțină și de la a asculta muzică, mai ales dacă este vorba despre rock. De asemenea, columbienii evită în Săptămâna Patimilor să măture sau să bată cuie, deoarece cuiele duc cu gândul la crucificare, iar măturatul ar echivala cu pălmuirea lui Isus. O altă credință este cea conform căreia copiii născuți în Vinerea Mare vor fi urmăriți de ghinion. Sau cea potrivit căreia nu se cuvine ca oamenii să iasă din casă în Vinerea Mare, după ora 15.00, aceasta fiind ora morții lui Isus. Uluitoare, cel puțin în ochii noștri, sunt și unele dintre mâncărurile servite în mod tradițional în Columbia, în preajma sărbătorilor de Paște. Printre ele se numără, de pildă, iguanele, broaștele țestoase și omletele făcute din ouăle acestora, precum și Capibara, numit și porcul de apă, care este cea mai mare rozătoare din câte există. Mulți columbieni cred că toate acestea sunt animale mistice. Problema este însă alta: autoritățile au interzis prinderea lor, în sezonul de reproducere, care se suprapune cu Săptămâna Patimilor. Mulți columbieni continuă totuși să mănânce iguane și alte reptile în această perioadă, cu atât mai mult cu cât carnea lor reprezintă o alternativă la cea roșie, al cărei consum este interzis de Biserica Catolică, în Postul Paștelui. Cei care sunt prinși că mănâncă reptile trebuie să plătească pentru fiecare iguană o amendă care echivalează cu 5,50 de dolari, iar dacă un fermier este prins cu un coș întreg de iguane, el trebuie să le elibereze imediat înapoi, în natură, pentru a avea vreo șansă să scape nearestat. Însă în ciuda tuturor interdicțiilor, columbienii continuă să cumpere pe ascuns iguane în perioada sărbătorilor. În Săptămâna Patimilor, acestea sunt vândute pe piața neagră la prețuri cuprinse între 1,50 și 10 dolari pe bucată. Ele sunt gătite de obicei în combinație cu legume și orez sau sub forma supei numite „Pinol de Iguana”.
BERMUDE
Înălțatul de zmeie
Insulele Bermude, situate la aproximativ 1,035 km sud-est de Carolina de Nord, au fost descoperite în 1505, de exploratorul spaniol Juan de Bermúdez, dar au fost colonizate ulterior de britanici. Legenda spune că într-o zi, un profesor de-al locului le-a vorbit la școala de duminică elevilor săi, despre Înălțarea lui Isus. Pentru a-i ajuta să înțeleagă mai bine conceptul, i-a venit ideea de a-l ilustra construind un zmeu în formă de cruce, pe care l-a atașat de o sfoară și l-a înălțat la cer. Fără să știe, profesorul a dat astfel naștere unei tradiții locale extrem de îndrăgite, care a devenit tot mai populară în decursul secolului trecut și care continuă și astăzi. Zmeiele tradiționale sunt confecționate manual din hârtie colorată, lemn, metal și sfoară și sunt înălțate în Vinerea Mare. Ulterior, ele sunt dezmembrate și depozitate cu grijă, pentru a putea fi din nou înălțate de Paștele următor sau pentru ca unele dintre părțile lor componente să poată fi folosite la construirea unui zmeu nou. Fiecare încearcă să creeze un model cât mai original, astfel încât norocoșii care au șansa să asiste la înălțarea zmeielor din Vinerea Mare au parte de un adevărat spectacol de forme și de culori. O altă tradiție de Paște din Bermude, moștenită de la britanici, este cea ca femeile să-și cumpere, cu această ocazie, niște pălării simpatice, cu decorațiuni inspirate de simbolurile acestei sărbători creștine, între care se numără ouăle, iepurașii și florile.
Foto: GETTY IMAGES, SHUTTERSTOCK
