Recapitulări necesare: Pancreasul, diabetul și alimentația

Prof. univ. dr. ROMAN MORAR: „Alimentația la români miroase a genocid”

„Boala are mai mulți tați, dar o singură mamă – mâncarea!”

– Pancreasul urcă vertiginos în topul organelor producătoare de moarte, făcând adevărate ra­vagii: pancreatite, diabet, cancere pancreatice. Care este principala cauză de îmbolnăvire a pan­creasului?

– Fără nici un dubiu, toate pro­blemele de sănătate ale omului mo­dern sunt determinate de alimen­taţie! Chinezul are o vorbă: „Boala are mai mulţi taţi, dar o singură mamă – mâncarea!”. Alimentaţia noastră s-a chimizat în asemenea mă­ sură, încât a devenit agresivă pentru organism, în loc să-i ofere nutrienţii de care are nevoie. Ali­mentele sunt pline de coloranţi, conservanţi, arome, amelioratori de gust – mii şi mii de substanţe chimice, pe care organismul le in­geră zilnic, fără ca măcar să le recunoască. Omul o face pe Dumnezeu, din lăcomie pen­­ tru profit. Pâinea are amelio­ratori, corectori, sub­stanţe care o fac pufoasă şi proaspătă, coloranţi etc. Laptele se pasteurizează şi se conservă, ca să fie valabil un an de zile… Avem organisme vegetale modificate genetic, pentru produc­ţii re­ cord. Consumăm indirect, fără să ştim ce băgăm în gură, ana­ bo­ lizante, hormoni, proteine sintetice şi somnifere din hrana animalelor, care ajung la maturitate şi la greu­tatea optimă, pentru profit, în nu­mai două-trei săptă­mâni!… Înghi­ţim toa­te aceste „otră­vuri”, care ajung în ficat, pancreas şi rinichi. Aceste trei organe trebuie să pre­­lu­cre­ze această    „ne­bu­nie alimen­ta­ră” pe care o consu­măm! Ali­mentaţia la ro­mâni miroase a ge­no­cid! Dacă nu ne trezim, dacă nu luăm mă­suri să schim­băm din te­melii regimul ali­mentar, să scoa­tem aces­te substan­ţe chimice care ne ma­cină sănătatea, vom asista la o mortalitate din ce în ce mai cres­cută în rândul popu­laţiei, cau­zată de bolile cronice deter­minate de alimentaţia haotică.

„Copiii fac diabet la fel ca adulții. Ori ne trezim, ori murim cu toții”

Cel mai mare dezastru alimen­tar, din nefericire, este întâlnit la copii! Su­ curi, dulciuri, hrană con­servată, fast-food – toate chimi­zate, făcute din sub­ stanţe arti­fi­ciale… Dacă motorul maşinii mer­ge cu benzină, nu putem să tur­năm în re­ zer­ vor lapte, suc de fructe sau apă de izvor, că nu mai func­ţio­nează! La fel este şi cu orga­­ nismul uman: a fost creat să func­ţioneze cu roadele pământului, nu cu substanţe chimice de laborator! În aceste condiţii, are rost să ne mai întrebăm de ce ne îmbol­ nă­ vim? Eu cred că nu! Cum să faci maioneză fără ouă, salam fără carne, con­ ser­ ve de ciuperci fără ciuperci (iar exemplele pot continua), iar toate astea să le dai semenilor tăi să le mănânce şi nimeni să nu se sesi­zeze, nimeni să nu ia nici o mă­sură? Este inad­ mi­ sibil! Ori ne tre­ zim, ori murim cu toţii! Alternative nu există!

În urmă cu 50 de ani, nu existau cazuri de cancere la copii! Mergeţi acum, să vedeţi câte cazuri sunt! Vă veţi îngrozi să vedeţi că stau, săracii, şi câte doi într-un pat, să aflaţi de la me­ ­ dici că se nasc copii cu cancer! Nu mai vorbesc de ca­zurile de diabet întâlnite la copii, care au o frec­venţă aproape la fel de crescută ca şi la adulţi! A­cum, din cauza lipsei de in­for­ma­re, părinţii îşi hră­nesc micuţii cu tot felul de pros­tii. Am văzut mă­mici care le cum­ părau îngheţată co­piilor şi se amuzau teri­ bil când ve­ deau că au limba co­lorată în albastru sau ver­de… Dar acele femei nu ştiau că ficatul, pancrea­sul şi rinichii mi­cuţilor trebuie să lupte cu acea cu­loare şi că tocmai au făcut primul pas spre îmbol­năvire! La fel de pe­ri­cu­ loasă este şi margarina! Tre­buie să se ştie că margarina nu este un aliment! Este plastic, ambalat în… plastic!

Interesant este faptul că putem analiza valoarea alimen­telor prin interme­ diul animăluţelor de casă. Un prieten are un porcuşor de Guineea şi a observat că nici nu vrea să se atingă de morcovii cum­păraţi din supermarket! Îmi poves­ tea că mirosea morcovii şi se uita cu ochi mari la el, de parcă ar fi vrut să-i spu­ nă: „Ce ai cu mine, de ce-mi dai să mănânc aşa ce­va?”. Când i-a dat mor­ covi proas­peţi, scoşi din pământ, din curtea lui, i-a ronţăit imediat! Încercaţi valoarea alimentelor cu pisicile – animale foarte inteligente şi pre­tenţioase: nu se vor atin­ ge de salamuri sau de crenwurşti decât dacă sunt „rupte” de foame!

„Omule! Fă-ți timp pentru sănătate!”

– Ce se întâmplă cu pan­crea­sul, atunci când se îmbolnăveşte?

– Sănătatea omului este dată de vasele sanguine. Majoritatea boli­lor au la bază o cauză vasculară. Dacă ar fi să fac o comparaţie plas­tică, se întâmplă la fel ca în statele dezvoltate: dacă au drumuri bune şi autostrăzi, au şi o economie dez­ voltată. Dacă opreşti şoseaua care alimentează un oraş, îl distrugi! Oamenii (celulele) flămânzesc, iar economia (sănătatea organismului) moare!

Legumele, fructele şi zarzava­turile proaspete, colo­ rate şi aro­ mate, ajută la men­ ţi­ nerea sănătăţii vaselor sanguine – singurele căi prin care substanţele nutri­ tive pot ajunge până la ultima celulă a organismului. Toate organele tre­buie să fie bine vascularizate. În diabet, de exemplu, leziunile sunt localizate în creier, ochi, extre­mităţi, cord, ri­ nichi, organele sexu­ ale şi ficat – cele mai vascularizate zone din orga­ nism.

Din cauza proastei func­ ţionări a sistemului vascular, pan­ cre­ asul nu mai se­ cre­ tă nici sucuri digestive, nici insulină, nici glucagon, iar în­ tre­ gul orga­ nism este dat pes­te cap. Dacă pan­ cre­ a­ sul nu mai func­ ţio­nează corect, nu mai produce sufi­cientă insulină, nu mai meta­ bo­ lizează nici gluci­ dele, iar de aici în­ cepe dezastrul! De ase­menea, in­fla­­maţiile pan­ crea­ tice dau pan­ creatite acute sau cronice – boli foarte pericu­loase, de multe ori mortale! Nu mai vorbesc de can­cerul de pancreas – o formă de cancer pentru care nu există tra­ta­ment! Să ştiţi că pan­crea­sul este aşezat de Dumnezeu foar­te as­cuns, printre intestine, anu­­ me ca să nu umble oricine la el…

– Stresul, viaţa cotidiană din ce în ce mai agitată influ­enţează și ele buna funcţionare a pancreasului?

– Toate stările noastre sufleteşti se răsfrâng, într-un fel sau altul, asupra sănătăţii organismului. La fel cum râsul şi buna dispoziţie ne aduc bene­ficii în starea generală de sănătate, grijile, supărările şi neca­zurile (de parcă n-ar fi ori­ cum o povară a sufletului) ne aduc mari deservicii în buna funcţionare a or­ ga­ ­ nismului. În concluzie, nici pan­creasul nu poate fi ferit de această influ­ enţă negativă care ne macină sănătatea. De asemenea, am observat că oamenii nu mai au timp nici măcar pentru ei. Chiar şi când vin la mine, să-mi ceară ajutorul în diferite cazuri, nu au timp să asculte nici măcar in­di­ca­ţiile de tratament. Se uită la ceas, e evident că se gră­ besc undeva. Atunci, le spun: „Ascultă, omule! Pentru viaţa ta, cel mai impo­ r­ tant lucru este acum sănătatea. Aşa că fă-ţi timp!”.

„«Anti bios», în traducere directă, înseamnă «împotriva vieții» – astea sunt antibioticele!”

– Cantitățile uriașe de me­di­camente pe care le in­gerăm au și ele legătură cu bolile pancreasu­lui?

– Cert este că apelăm la prea multe medicamente „de ultimă ge­ne­raţie”, iar acestea au foarte multe efecte ad­ verse. Mă sperie fap­tul că folosim enorm de multe anti­ biotice. „Anti bios”, în tradu­cere directă, în­ seam­ nă „împotriva vieţii” – astea sunt anti­ bio­ ticele! Nu mai sunt cele de demult; acum sunt tot mai pu­ternice şi mai peri­ culoase. Orga­nismul unui om tratat cu anti­ bio­ tice este privat de o serie de hor­moni, de săruri mine­rale, vita­ mine, micromi­ nerale, enorm de multe substanţe care refac colonul. Anti­ bioticul omoară tot ce întâl­ neşte în cale: şi flora bac­ te­ riană nor­ mală (fiziologică), şi cea peri­cu­ loasă (pato­ logică). Celulele pe­re­telui intes­ tinal sunt şi ele afec­tate. Medicul recomandă cefalo­ spo­ rine pentru că, vezi Doamne, pacientul are roşu în gât! Nu mai ştie domnul doc­­ tor de albastru de metilen, de o gargară cu ceai de urzică sau alt­ceva simplu şi, la cinci zile, gli­cemia pa­cientului ajunge la 300-400 mg ‰ şi rămâne aşa timp de trei zile, suficient cât să-l bage în diabet şi să depindă apoi de insu­lină timp de 30 de ani! Iar asta se întâmplă pentru că nu vrem să înţe­legem că organismul uman reacţio­nează şi el cum poate, în faţa atâtor agresiuni externe. Se dere­ glea­ ză uneori, dar are puterea să-şi revină, în majoritatea cazu­rilor. Trebuie doar puţină răbdare şi să fie ajutat cu o alimentaţie de cruţare, cu odih­nă, cu somn sufi­cient, cu aer curat.

„Pancreasul are nevoie de sulf pentru a funcționa la parametrii maximi”

– Cum arată dieta ideală a diabeticului?

– Dieta alimentară este esen­ţială în afecţiunile pancreatice. În urma studii­ lor pe care le-am efec­tuat, am observat că pancreasul are nevoie de sulf, pentru a funcţiona la parametrii maximi. Unde găsim sulf natural? În varză, broccoli, co­ no­ pidă, gulii, sfeclă, ouă, migdale, hrean… Să nu uităm că părinţii noş­tri aveau un adevărat cult pentru varză… În stare crudă, varza con­ţine sulf organic, pe care organis­mul îl poate asimila di­rect. Dacă varza este fiartă, atunci conţine sulf anor­ ganic. Dar noi avem în colon nişte microorganisme care consu­mă sulful anorganic, îl fac or­ganic, şi prin reacţiile chimice din colon ne asigură sulful organic. Sul­ful nu se depozitează în orga­ nism; de aceea, trebuie administrat tot tim­pul! Ar trebui să mâncăm varză de cinci ori pe săptămână! Dar oare de câte ori pe an mai mâncăm noi varză, în con­ diţiile în care în unele oraşe s-a interzis vân­ zarea verzei murate în pieţe, pe motiv că mi­roase urât? Sau ce cantităţi din ali­mentele care conţin sulf mai con­ su­ ­ măm noi în mod frecvent? Câţi copii mai mănâncă aceste ali­men­te? Şi ne mai mirăm că fac diabet la vârste fragede? Ce mămică îi dă copi­ lului ei usturoi, cum ne dădea nouă mama, pe pâine pră­jită: „Mân­că, măi, să nu faci limbrici! Mâncă, pruncule, să fii sănătos, să nu faci gripă!”Din păcate, foarte mulţi medici nu înţeleg cât de important este regimul alimentar şi reco­man­dă o dietă total inadecvată. De exem­­plu, copiilor in­ternaţi în spi­tale li se dau parizer, crenwurşti şi pui de complex! Astea toate sunt alimente interzise bol­na­vului de orice boală. Puii aceştia de com­plex sunt adevărate himere biolo­gice! Mă mir că veterinarii pun ştam­pila pe etichetă, pentru bun de con­sum!

Mare atenţie când şi cât mân­caţi! Țăranul român a mâncat mereu sănătos, până acum vreo 20 de ani. El mânca bine dimineaţa, că pleca la hotar, unde lucra până seara, târziu. La prânz, mânca zeamă, car­ne, brân­ză, ouă şi legume din grădina lui, stropite numai de Dum­ nezeu, cea­pă, roşii, usturoi, ardei, castra­veţi… Bea şi un vin sau o ţuică, să prindă putere, apoi o lua de rând cu mun­ca. Venea acasă la ojină (amiază – n. r.), mânca pită cu slană şi ceapă (care nu măreşte co­ les­ terolul, cum greşit afirmă unii), mai trebăluia şi prin bătătură, la orătănii şi la animale, iar seara înmuia puţină mă­măligă în lapte proaspăt muls şi pica în pat de oboseală – nu de televizor, ca cei de astăzi… Dar ţăranul acela nu avea nici boli cronice şi nici burtă; avea trup de atlet de performanţă şi muşchi de fier… Fiindcă sunteţi acolo, la Bu­cu­reşti, chiar vă rog să propuneţi Guver­ nului să se cânte imnul „Deş­teaptă-te, române” la ora 10 sau 11, când se trezesc românii, nu dimi­neaţa la 5, că nu-l aude nimeni!

– Credeţi că pot fi prevenite afec­ţiunile pancreatice?

– Cu siguranţă – da, printr-o alimentaţie raţională în primul rând, dar mân­ când roadele pă­ mân­ tului, nu cele obţinute prin proce­sare chimică. Apoi, efor­tul fizic este absolut necesar pentru ca gli­ce­ mia să se menţină în limitele normale! Diabetul sau pan­creatita nu trebuie să ţin­ tuiască bol­navul la pat! Mân­ca­rea este energie şi energia tre­buie consu­ mată într-un fel sau altul!