Români care au reușit
E început de Octombrie. Cele mai multe fructe autohtone s-au mutat, deja, de pe tarabele din piețe, pe rafturile din cămări, sub formă de dulcețuri, gemuri sau siropuri, numai bune de îndulcit zilele lungi ale iernii ce stă să vină. Neculese au rămas prunele, vedetele populare ale fructelor românești. Mamele le-ar vrea în plăcintă, pruncii, în găluști tăvălite prin pesmet auriu, iar tata, ca mai toți bărbații, le-ar prefera în varianta lor lichidă – țuica, negreșit cu mărgele, specificul național al românilor. Doar bunicii, acolo unde mai sunt, vorbesc despre desertul copilăriei lor, magiunul de prune. De la o zonă a țării la alta, acestei fierturi din prune, fără niciun adaos de zahăr, i se spune: magiun, silvoiță, lictar, povidlă, dovadă a gloriei sale de altădată. Ce se vinde azi prin magazinele noastre e un surogat de magiun. Cu o singură excepție fericită: Magiunul din prune Topoloveni, primul produs românesc recunoscut la nivel european, cu certificarea „Indicație Geografică Protejată”, distincție acordată pentru unicitate, autenticitate și tradiție, în 2011.
Un morman de fiare vechi
Bibiana Stanciulov este de profesie sociolog, timp de trei ani a fost jurnalist la Radio România, iar din 1993 este directorul general al Sonimpex Serv Com, din Topoloveni, județul Argeș, firma care produce Magiunul de prune Topoloveni.
– Cum a început, pentru dumneavoastră, povestea magiunului de Topoloveni, devenit vedetă internațională?
– Viața mea s-a schimbat dramatic în 1986, când soțul meu a murit, iar Diana, fata mea, avea doar opt ani. Am demisionat în 1993 de la Radio România, pentru că decisesem deja să deschid un SRL, în ideea de a-mi fi propriul șef. Am avut câteva eșecuri în zona privată, iar unul dintre ele a fost cauzat de colaborarea cu fabrica din Topoloveni. Conducerea acesteia m-a înșelat cu un contract de cumpărare, ceea ce m-a făcut să le promit și lor, și mie, că, dacă se va vinde vreodată fabrica, eu o voi cumpăra. În 2001, un lichidator judiciar a scos la licitație secția de magiun, deshidratate și alcool a fabricii, pe care am cumpărat-o. Era un morman de fiare vechi, într-o stare avansată de degradare, cu nimic funcțional. Am luat-o de la zero. Am apelat la cei din fosta conducere a secției, aflați în șomaj, și, cu un împrumut bancar, am reușit să punem fabrica în stare de funcționare. Era toamnă, iar primul produs a fost magiunul din prune, care mi-a amintit de copilărie și am intuit că va fi apreciat de consumatori. Timp de aproape opt ani, 90 la sută din producția de magiun am exportat-o în Austria şi Germania, în butoaie de 250 de kilograme. Dar pentru că îl cumpărau la preţ de materie primă de la noi, austriecii îl revindeau la borcan, cu etichetă de-a lor şi un adaos de zahăr peste măsură, la un preț de cinci ori mai mare decât cel pe care ni-l plăteau nouă. M-am ambiţionat şi, de atunci înainte, am vândut magiunul de prune numai la borcan, cu etichetă românească.
După o vreme, am decis să extindem paleta de produse și așa au apărut câteva sortimente de zacuscă, tocanele de legume, produsele din roșii, sarmale de post, marmelade și altele. Magiunul din struguri, specific Olteniei mele dragi, și alte câteva dulcețuri, le-am brevetat de la început ca invenție, deoarece, la producerea lor, decisesem să înlocuim siropul din zahăr cu suc natural de mere. Specificul produselor noastre este faptul că nu folosim zahăr adăugat și niciun fel de aditivi.
– De unde provin fructele și legumele pe care le folosiți în produsele de Topoloveni?
– Toate ingredientele provin din România, în cea mai mare parte din sudul țării, zona în care ne desfășurăm activitatea.
Prune cu stele Michelin
• Cel mai bun produs de fructe din lume
Deși era nelipsit din gospodăriile românilor încă din vremuri de mult uitate, magiunul de prune a început să fie produs industrial abia în 1914, când a fost înființată fabrica de magiun de la Topoloveni, prima de acest gen din țară. Cunoscută sub denumirea de „Cooperativa din Topoloveni”, aici se producea magiun din prune și din alte fructe. Este meritul deosebit al inginerului Maximilian Popovici că, la acea vreme, a mutat prunele din cazanele și tuciurile tradiționale în care se fierbeau, în vase industriale bain-marie. Acestea au pereți dubli, prin care circulă abur tehnologic, la o temperatură controlată, pentru a nu se distruge în timpul prelucrării vitaminele, mineralele și fitonutrienții prunelor.
– Afacerea dumneavoastră s-a dezvoltat din surse proprii sau ați apelat și la fonduri europene?
– Prima finanțare a fost de la BCR, ulterior am accesat fonduri europene pentru modernizare, conform cerințelor UE, ca să obținem înregistrarea cu Indicație Geografică Protejată pentru magiun. După înregistrare, în 2011, UE ne-a sprijinit cu fonduri strict pentru promovare în afara Uniunii Europene. Astfel, am făcut cunoscut magiunul în toată lumea, ceea ce a condus la multiple premii internaționale, printre care Stele Michelin, Monde Selection, o Stea de Aur la Great Taste Awards 2015, cel mai bun produs de fructe din lume și cel mai bun gem, conform Taste Atlas, în ultimii trei ani, consecutiv. Magiunul de prune produs de Sonimpex Topoloveni este cel mai premiat produs tradiţional românesc, deţinător a patru distincţii ITQI (2010, 2011, 2013 și 2014).
– Stele Michelin?
– Da. ITQI Superior Taste Award reprezintă singura recunoaştere pentru gust şi calitate acordată de chefi cu stele Michelin. Juriul este format din peste 60 de chefi din 15 ţări diferite, reprezentanţi ai celor mai importante academii culinare din lume. Produsele sunt evaluate de fiecare chef în parte, care punctează pentru gust, miros, textură, consistență, aspect şi alte criterii.
Pe masa Casei Regale a României
– În 2014, figurați ca singurul producător din România fără zahăr și conservanți adăugați în produse. V-ați păstrat această calitate?
– Niciodată, în această fabrică, nu vom folosi zahăr adăugat sau conservanți, în niciun produs Topoloveni!
– Cât e de greu să produci curat într-o lume plină de fake-uri? Mai pun preț românii pe calitate, în detrimentul cantității, mai știu să mănânce sănătos?
– Este foarte dificil să păstrezi calitatea, în condițiile unui climat economic care permite concurența neloială. Avem doar 30 de angajați, producem cantitate mică, de calitate mare. În borcane, noi punem dulceața și magiunul manual, le turnăm cu cana, tocmai pentru a nu strivi fructele.
Consumatorii noștri sunt persoane care au conștientizat că este mai ieftin să mănânci de calitate, decât să dai banii pe medicamente și doctori. Magiunul de prune Topoloveni este bun pentru oricine, de la copii de şase luni la bolnavii de diabet, pentru că nu are zahăr. Ăsta e şi secretul: combinaţia câtorva soiuri de prune, cu cantitate de zaharuri naturale diferită.
– În care zone din țară sau din lume sunt cel mai bine apreciate produsele dumneavoastră, unde sunt vânzările cele mai mari?
– În România, produsele noastre sunt căutate mai ales în orașele mari, unde doamnele nu au timp pentru bucătărie. Avem două magazine proprii în București, dar și un magazin on-line, www.magiun-sonimpex.ro. În lume, am fost apreciați peste tot, dar, din păcate pentru noi și pentru renumele României, a apărut concurența neloială, cu produse la prețuri la fel de mici ca și calitatea lor. De aceea, am și decis ca toate produsele Topoloveni să aibă cifre pe etichetă, pentru a nu se confunda cu ale celor ce ne fac concurență neloială.
– Cum ați ajuns să fiți furnizori ai Casei Regale a României?
– Principele Radu ne-a vizitat, la un moment dat, la Topoloveni, și i-a plăcut foarte mult magiunul nostru de prune, pe care l-a dus cadou la Casa Regală. La un an de zile, după ce a fost analizat și verificat, însăși Majestatea Sa, regretatul Rege Mihai I al României, ne-a acordat această calitate, de Furnizor al Casei Regale, pe care o deținem încă și care ne onorează.
– Cum arată ziua de mâine pentru un antreprenor român?
– La nivelul firmei, mi-aș dori să putem achiziționa o centrală cu combustibil bio, în care să putem valorifica sâmburii fructelor din care facem dulcețurile. Facturile la gaz sunt foarte mari, iar o astfel de centrală ne-ar ajuta foarte mult.
Și mi-aș mai dori ca producătorii români să fie mai uniți, să ne reprezentăm țara la cel mai înalt nivel peste hotare. Avem nevoie de un brand de țară real, ca o dovadă a existenței noastre ca popor, în aceste limite geografice. Din punct de vedere economic, dacă nu ai brand de țară, nu ai identitate și te calcă în picioare oricine, când și cum vrea. Nu ai cum să fii român fără să iubești tradiția!
Romanian