Români care au reușit
De pe mesele îmbelșugate ale românilor, de Crăciun, sunt nelipsite jumările. Gustoase și crocante, importante surse de colagen (ca să nu uităm și de beneficiile pentru sănătate!), jumările nu sunt atât de simplu de făcut, cum ar putea părea la o primă vedere. Un ciocolatier român s-a gândit să le utilizeze într-un mod inedit și ciudat, pentru a-și atrage clienții. Fazakas Szilard a creat ciocolata cu jumări, ca să reușească să-și vândă marfa și în magazinele de carmangerie, pe rafturile cărora, ciocolata nu și-ar prea fi găsit locul. Mai gustoasă decât celebra ciocolată Dubai, aflată la mare modă, ciocolata cu jumări „Krausz” e autentic românească și, deși oarecum recent lansată pe piață, se bucură deja de succes.
Mai bine la țară
Când a terminat facultatea de științe economice la Cluj, Fazakas Szilard a decis să rămână în orașul studenției și să-și deschidă o afacere. Asociat cu unchiul său, a deschis trei gelaterii și un laborator de înghețată, afacere care a mers nesperat de bine. „În copilărie, lucrasem cu unchiul și bunicii la făcut de kürtőskalács, așa că au avut încredere în mine și le-am cerut bani cu împrumut, ca să deschid gelateriile din Cluj. Am avut noroc, și atât de bine au mers, încât împrumutul luat în Martie, am reușit să-l returnez în luna Mai!”, își amintește Szilard. Aproape opt ani afacerea a funcționat, și ar fi funcționat și în continuare, dacă Clujul n-ar fi fost un oraș atât de scump. În plus, lui Szilard i se făcuse dor de casă și de munți. „Câștigam bine, dar nu mai aveam timp de nimic. Orașul era prea aglomerat. Deși vedeam blocul unde locuiam, îmi trebuiau mai mult de 40 de minute până să ajung la fiul meu și atunci mi-am dat seama că nu asta e ceea ce vreau. În plus, un apartament de doar 40 mp ar fi costat în Cluj 100.000 de euro, ceea ce mi s-a părut inadmisibil de mult. Am renunțat la gelaterie și m-am întors acasă, la Miercurea Ciuc, și cred că a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o”. O vreme, a mai făcut înghețată în Cluj, pentru că avea contracte în derulare. „Plecam la ora 4 din Harghita, la ora 9 eram în Cluj, livram comenzile, iar seara, la 11, eram înapoi acasă. Făceam asta de două-trei ori pe săptămână. Din fericire, s-a ivit cineva interesat de gelaterii și așa am încheiat povestea mea din Cluj”.
Cât timp a avut gelateria, Szilard a avut ocazia să participe la numeroase expoziții și târguri naționale și internaționale de profil. În Italia, la cel mai mare târg de înghețată din lume, a înțeles că amatorii de dulciuri se orientau, încet, spre ciocolata artizanală și, cum în România, la acea vreme, nu prea erau astfel de producători, a decis să fie el printre primii. S-a mutat cu familia în satul Sântimbru, de lângă Miercurea-Ciuc, într-o casă pe care o moștenise de la străbunica sa. Ciocolateria a deschis-o în toamna lui 2018. A fost greu, la început, până a găsit furnizori de materie primă de calitate, iar prin programul „Start-up Nation” a achiziționat utilaje. „Mi-am propus de la început să nu fac rabat la calitatea produselor noastre. Am avut încredere că vom crește, dar nu voiam să fac greșeala majorității: cu cât cresc vânzările, calitatea scade”.
În 2019, au trecut și printr-un mic faliment, pentru că lumea nu știa de existența ciocolatei Krausz, dar după pandemie, lucrurile au început cu adevărat să crească, mai ales că le-a venit ideea de a permite turiștilor să viziteze atelierul în care se produce ciocolata, desigur, contra cost.
O poveste desenată
Înghețata artizanală se vinde bine în orașe mari, dar cu ciocolata e altă poveste. „Am avut noroc, încă înainte de a avea atelierul de ciocolată, să batem palma cu un partener care avea un lanț de 19 magazine în țară, în zona Transilvaniei. Apoi, după ce am deschis afacerea, am participat la târguri peste tot în țară, ca oamenii să ne cunoască produsele, să afle de noi. Se poate trăi și așa, dar nu mai ai timp de familie, ești plecat în fiecare week-end și nu e bine”. A căutat o rețea de magazine, unde produsele Krausz să aibă o reprezentare constantă, iar el să aibă mai mult timp de stat cu familia. Așa a ajuns să-și vândă marfa în brutării, băcănii, magazine de produse artizanale, ba chiar și în florării și librării. Și, desigur, pe site-ul firmei, krausz.ro.
– De unde vă procurați materia primă?
– Începem să ne aprovizionăm pe principiul „bean-to-bar”, de la boabă la tabletă. Cumpărăm cacao din Venezuela, cele mai bune soiuri de cacao găsindu-se în America de Sud, dar cumpărăm și ciocolată crudă, inclusiv din Belgia și Spania. Cremele pentru ciocolatele umplute le cumpărăm de la o firmă din Sibiu, iar fructele liofilizate de la o firmă din zona noastră. Jumările le luăm de la o firmă căreia îi suntem clienți fideli de ani de zile, tot din zona Transilvaniei, la fel și laptele praf, căci laptele românesc e cel mai bun din Europa. Pe cât posibil, încercăm să cumpărăm materie primă din țară, încât ciocolata Krausz să rămână un produs românesc. Din păcate, industria ciocolatei a primit recent câteva lovituri, căci prețul s-a triplat, la nivel mondial, de la o lună la alta. Rafturile magazinelor nu vor mai fi pline de ciocolată, iar asta, poate, ne va învăța să alegem calitatea.
– Nu ați încercat să vindeți ciocolata în hypermarketuri?
– E o provocare foarte mare, pentru că lumea nu știe ce înseamnă ciocolată artizanală și, într-un lanț alimentar, trebuie să concurăm cu ciocolata industrială. Un astfel de producător a oferit unui lanț de magazine, recent, câte 10.000 de euro cash, pentru fiecare magazin, ca doar produsele lor să fie pe raft. E evident că nu avem cum să concurăm cu așa ceva.
– E mare echipa cu care lucrați?
– În atelier, lucrez eu și o colegă. Când e nevoie, ne mai ajută și bunica, la asamblatul cutiuțelor de carton, iar la ghidajul în atelier, când vin turiștii, se implică și copiii mei, care au aproape zece ani, băiatul, și șase ani, fetița. Sunt tare mândru de echipa mea, în care îi includ și pe cei care au realizat designul ambalajului. Asta e cea mai mare provocare, că oamenii cumpără întâi cu ochii; după ce gustă, nu mai e nici o îndoială că au ales bine. Băieții au desenat povestea noastră pe ambalaj. Ni s-a recomandat s-o scriem, dar cum avem clienți de mai multe etnii, am preferat să desenăm, să fie mai simplu pentru toată lumea.
„Tanti Dulce”
– De unde ideea ciocolatei cu jumări?
– În 2022, am vrut să intrăm cu produsele noastre într-un lanț de magazine de mezeluri, dar cei de acolo ne refuzau constant, pe motiv să nu s-ar potrivi cu specificul magazinului. Eram clienți vechi ai acelor magazine, astfel încât știam că sunt și alții deschiși să încerce o ciocolată bună. Așa mi-a venit ideea să combin produsele noastre cu ale lor și, după șase luni, au acceptat provocarea de a vinde ciocolata noastră cu jumări.
Știam că e reușită combinația de dulce cu sărat, am făcut o probă în atelier și gustul semăna cu cel de caramel sărat. În plus, ca să echilibrăm cumva grăsimea jumărilor, am adăugat în compoziție și portocale confiate. Jumările pe care le folosim le luăm exact din acel magazin, au ceva aparte, sunt crocante, au și carne în ele și sunt sărate cu o sare specială. Oamenilor le place ciocolata cu jumări și ne bucurăm că trebuie să reînnoim frecvent stocul.
– De unde vine numele ciocolatei dumneavoastră? De unde Krausz?
– E și alegerea numelui o mare provocare, atunci când vrei să scoți pe piață un produs. Krausz e numele de familie al străbunicii mele, de la care am moștenit casa, Krausz Ilona, care provenea dintr-o familie de sași din Făgăraș. Prin curtea casei noastre curge un râu, înainte de naționalizare, străbunicii aveau moară de apă, deci făină era din belșug. Străbunica făcea mereu prăjituri pentru copii, așa că i se spunea Tanti Dulce.
– Se spune că starea de bine poate fi indusă și de o bucățică de ciocolată. Care sunt bucuriile și tristețile celui care o prepară?
– Aș contabiliza la bucurii stilul de viață liber, de care poți beneficia fiind antreprenor, fiind propriul tău șef. Lumea a început să aprecieze lucrurile făcute în România, avem vizitatori de peste tot și primim felicitări și îmbrățișări că facem ceva nou în țară. Tristeți? Nimeni nu m-a mai întrebat asta până acum! Trist e că românii au mai multă încredere în produsele din Occident. România e o țară mare, consumul e bun, dar dacă vrem produse de calitate, le căutăm în primul rând pe cele străine și nu pe cele produse la noi. Asta e o foarte mare problemă în România, nu doar în ceea ce privește ciocolata.
Romanian