Puține țări își distrug natura cu atâta furie ca România. Zamostea, una dintre ultimele păduri virgine de luncă ale Europei, este pe cale să fie distrusă de drujbele trimise chiar de cel care ar fi trebuit să facă orice pentru a o proteja: Ministerul Mediului! România deține încă o comoară inestimabilă, natură pură, care a dispărut de mult din țările dezvolate. Însă din ce în ce mai multe arii protejate de legile țării, de directivele europene, de hotărâri judecătorești, sunt transformate în dezastre ecologice… din pix, prin ordonanțe de urgență și derogări date de Guvern.
„Nu mai există nicăieri în Europa o astfel de pădure de luncă cvasivirgină”
– De ce este așa de importantă pădurea Zamostea din județul Botoșani?
– Este de necrezut că avem așa o comoară în România! Când am ajuns pentru prima oară acolo, mi-am zis că nu se poate să mai existe o astfel de pădure! Știm că luncile aproape că au dispărut din România. Păduri cvasivirgine mai avem doar în zone montane inaccesibile, dar în luncă e ceva fabulos. Nu mai există nicăieri în Europa așa un habitat cu stare de conservare atât de bună. Dacă o distrugem, afectăm integritatea întregii rețele „Natura 2000”. Dacă se va construi barajul de la Vârful Câmpului, se vor pierde și pădurea, și cursurile de apă, un măcel total. În România, nici măcar celebra pădure Letea nu se poate compara cu Zamostea. E un paradis imposibil de descris și pentru nimic în lume nu ar trebui să-l pierdem. Cu atât mai puțin pentru ceva insignifiant, precum o captare de apă inutilă. Sunt stejari seculari, papucul-doamnei – o orhidee superbă, un covor de lalea pestriță, specii protejate. Deja chiar și fără baraj, pădurea are de suferit de pe urma unor activități ilegale. Unul dintre atuurile pădurii este faptul că este străbătută de la un capăt la celălat de un râu, care-i dă umiditatea necesară. Au tăiat un curs nou prin pădure, săpat în 2010, și au deviat cursul râului, fără niciun act. Apoi, desigur, în cârdășie cu Apele Române, toată mafia balastierelor s-a concentrat acolo, în ideea de a profita înainte de distrugere. Chiar în coasta pădurii se află o balastieră gigantică, un peisaj apocaliptic, sinistru, cât vezi cu ochii e o rană deschisă, au ras totul. Pădurea se află în pericol chiar și fără baraj. Acum avem legea reconstrucției naturii, fonduri europene, strategia europeană de biodiversitate, am putea să refacem natura în zonele valoroase. În schimb, noi o distrugem complet.
La Cluj cum se poate, iar la Botoșani, nu?
– Care este pretextul pentru defrișarea pădurii Zamostea?
– Ei susțin că trebuie să facă acel baraj pentru că au nevoie de o sursă de apă pentru Dorohoi și pentru industria acelui oraș. Dar în primul rând, apa se poate lua din râu fără să-l distrugi, cum avem aici, lângă Cluj, la Florești, sursa de apă a orașului veche de un secol. Niciun baraj, nicio distrugere, se trage apa spre oraș, e un sistem banal. Ar putea rezolva la fel și aici, fără să se atingă de pădure, fără să deranjeze râul, dar nu le convine, pentru că la baraje se fură cel mai mult. Sunt găuri negre, nimeni nu poate cuantifica. În al doilea rând, industria locală a Dorohoiului nu mai există de mult, e în colaps total. Dacă chiar ar fi nevoie, ar avea alte două baraje în aval. În plus, terminarea noului baraj mai implică aproximativ 24 de milioane de euro!
Ce face acest proiect și mai grav ca alte cazuri este faptul că aici s-a lucrat ilegal chiar de la început. Avizele sunt date la sfârșitul anilor ’80. În legea protecției mediului din acei ani se interziceau categoric astfel de lucrări în rezervații sau în vecinătatea lor. Pădurea Zamostea este rezervație din anii ’70. Acum ce facem, trecem în legalitate niște vechi infracțiuni? Șantierul a început prin ’88, apoi o vreme s-a oprit, s-a reluat, mai mult s-a furat decât s-a construit, iar acum vor să obțină un acord de mediu. Până acum, s-a lucrat strict ilegal, fără vreun acord de mediu, invocând niște autorizații din anii ’80, documente de muzeu. Fac barajul pe Siret și pentru lacul de acumulare vor să defrișeze cea mai valoroasă parte a pădurii. Fără ea, nu va mai fi pădure de luncă. Râul dispare complet, se schimbă tot habitatul, totul va fi distrus. Pădurea trebuie să rămână întreagă.
– Ce spun localnicii din apropierea pădurii?
– Profitând de restricțiile pandemiei, Agenția pentru Protecția Mediului a mimat în August 2020, așa cum face și acum, o dezbatere publică, la care s-au întâlnit reprezentanții autoritățiilor între ei. Localnicii din cele două sate, Zamostea și Vârfu Câmpului, nu au știut de dezbatere. Am vorbit cu ei când am fost acolo, nu le vine să creadă că li se va tăia pădurea, sunt foarte supărați. Culmea e că avem un senator din Zamostea, sunt curios cum consideră dânsul că își reprezintă electoratul. Încă un paradox. Ministerul susține că proiectul ar fi benefic din punct de vedere al gospodăririi apelor, dar în realitate este exact invers. Prin evaporarea de pe lacurile de acumulare se pierd 20% din ape. Avem secete mari în estul țării, și noi facem 10 baraje pe Siret, de unde se va pierde enorm de multă apă. Nu mai vorbim de riscuri. Va fi un baraj din pământ, cu excepția zonei centrale, foarte îngustă. Poate ceda oricând, creând un dezastru. S-a întâmplat de curând, în Statele Unite, cu un astfel de baraj. E o zonă cu viituri din ce în ce mai puternice, nu știu cum va rezista un astfel de baraj din pământ, cu lucrări făcute în dorul lelii de câteva zeci de ani.
„Apele Române” – un sistem uriaș de deturnare a fondurilor
– Asistăm la un fenomen criminal, de decimare a unor zone de importanță naturală uriașă, prin ordonanțe de urgență ce nu țin cont de impactul ecologic dezastruos, nici de legi…
– Din păcate, a devenit, într-adevăr, un fenomen. În niciun caz scopul unei ordonanțe de urgență nu ar trebui să fie acela de a ajuta un proiect să încalce legislația de mediu a țării sau convenția de la Aarhus, privind participarea publică. OUG-urile nu pot fi atacate în contencios administrativ și probabil de aceea au ales această medotă, pentru a împiedica posibilitatea de a avea acces la justiție. Avem OUG 175 din 2022, care scutește de la evaluarea de mediu, nu mai puțin de 9 proiecte hidroenergetice, care au un impact ecologic devastator asupra râurilor și ariilor protejate. Se promovează încă două baraje pe Siret, acolo unde există deja 7 baraje. Asta înseamnă distrugerea celui mai mare râu românesc ca debit. Au mai scăpat doar câteva sectoare cu curgere liberă, în care, cât de cât, găsim ecosisteme funcționale. La sfârșitul anului trecut, în plin scandal de după alegeri, s-a strecurat OUG 144, care susține un nou baraj pe Siret. S-a exclus orice formă de dezbatere, cei care aveau de făcut observații trebuiau să le trimită – nu la Ministerul Mediului, ci la titularul proiectului, Apele Române! E noaptea minții! În realitate, ministerul este subordonat instituției Apele Române, care este un stat în stat, cu un buget colosal, care ajunge la firmele satelit, deținute de cine trebuie. Apele Române este un sistem uriaș de deturnare a fondurilor publice. Apele sunt doar un pretext. Avem o rezoluție a Parlamentului European, din decembrie 2020, cu paragrafe ce vizau direct Apele Române, instituție care se finanțează din distrugerea râurilor, evaluează singură impactul ecologic, își aprobă singură proiectul. E un conflict total de interese.
„Natura pe care o mai avem este principalul nostru avantaj competitiv față de celelalte țări”
– Țările europene dezvoltate fac eforturi uriașe de conservare și regenerare a naturii, în timp ce România și-o distruge frenetic…
– Noi avem mult mai multă natură curată ca în țările în care totul s-a distrus, prin industrializare intensivă. Ni se pare frumos ce e în Alpi, dar pădurile de acolo sunt niște resturi. În zeci de ani de reconstrucții ecologice, n-au reușit să-și pună la punct niște păduri compacte. Un biolog francez mi-a spus că nu mai există nici măcar o pădure naturală-n Franța. Noi avem încă multe zone cu păduri virgine, deși sunt vânate susținut. Natura pe care-o mai avem este principalul nostru avantaj competitiv față de celelate țări. Așa încât conservarea ei ar trebui să fie prioritate națională. Ar trebui să se emită ordonanțe de urgență pentru protejarea, nu pentru distrugerea naturii. Situația în Ministerul Mediului e din ce în ce mai gravă, a devenit principalul promotor al distrugerii.
