Analiza politică a lunii noiembrie
„Promisiuni fantastice, niciodată îndeplinite”
– În fiecare campanie electorală au loc declarații politice spectaculoase, promisiuni de miracole și dezvăluiri senzaționale. Puteți face o sinteză a ce poate fi crezut și ce nu?
– Să spunem mai întâi că a fost o campanie atipică, din cauza condițiilor de pandemie. Este pentru prima dată când n-am mai avut parte de celebrele mitinguri electorale, concerte și tot tacâmul de evenimente electorale, într-o campanie pentru Parlament. Totul s-a desfășurat în presă, pe televizor, la radio și pe internet. Evident, asta n-a Împiedicat partidele să-și prezinte programele electorale, respectiv promisiunile, care s-au înscris în stilul celor cunoscute din toate ciclurile de alegeri de până acum. Cred că orice alegător poate face un top al promisiunilor electorale fantastice, niciodată îndeplinite. În acest top se plasează, de pildă, miile de kilometri de autostradă, care se mută dintr-un program în altul, de la un partid la altul, de la o rundă de alegeri la alta: Comarnic – Brașov, Pitești – Sibiu, Iași – București sau Tg. Mureș… Și, bineînțeles, nu pot lipsi, dintre cele mai vehiculate promisiuni, nici cea privind creșterea de salarii și de pensii – uneori depășind posibilitățile oricărui buget, darămite ale unui buget afectat de criza sanitară prelungită și de criza economică. De asemenea, s-a promis reformarea totală a sistemului medical, construirea și dotarea a șapte spitale regionale și a nenumărate alte spitale locale… Și câte altele! De prisos să insistăm. Cât despre dezvăluiri, cele mai multe și mai grave au fost făcute de fostul deputat PSD Cristian Rizea, condamnat penal și arestat, în cele din urmă, după ce o vreme s-a ascuns la Chișinău. A apucat însă să spună multe și să publice și o carte, în care dezvăluie jocurile subterane din politica și economia românească, făcute de grupări mafiote. Privatizări frauduloase, retrocedări ilegale necuvenite, pe baza unor acte false, preluări abuzive ale unor industrii întregi, numiri politice dictate de serviciile secrete, care s-au amestecat inclusiv în nașterea unor partide… Sunt lucruri pe care fie le bănuiam, fie le știam parțial, dar acum apar cu nume, date, fapte precise, care confirmă cele mai negre scenarii. Bineînțeles că cele mai multe personaje din istorisirile lui Rizea aparțin PSD, că el cunoaște bine partidul și încrengăturile din el și din jurul lui. Din aceste dezvăluiri au ieșit foarte prost Victor Ponta, Liviu Dragnea, Vasile Dâncu și alții, toți amestecați, până la simbioză, cu serviciile secrete și cu jocurile oculte, soldate cu averi uriașe. Analiști politici celebri au fost deconspirați ca agenți acoperiți ai serviciilor secrete, unii fiind informatori ai Securității de dinainte de 1989 și acomodându-se perfect la noile instituții democratice. Dezvăluirile lui Rizea au fost confirmate, în mare măsură, de Traian Băsescu, care știe multe ca fost președinte al României. Să vedem dacă vor avea și urmări. Pentru moment, DNA pare că s-a autosesizat. Sperăm să nu fi prins din nou viață numai pe perioada electorală.
„Transferuri penibile și declarații nefericite”
– În alte campanii electorale se declanșau adevărate concursuri de treburi casnice, în care se întreceau diverși candidați, dornici de „umanizare”! Ați remarcat și anul acesta performeri ai populismului cu croșeta sau mopul în mână, ori această campanie a fost ternă?
– E mai greu și pentru politicieni, după atâtea „ediții”, să mai producă surprize și spectacole nemaivăzute. Au intrat într-o oarecare rutină. Dar mai găsim câte un candidat care să iasă în evidență prin ceva, măcar printr-un transfer spectaculos sau penibil. Așa avem, bunăoară, candidați aruncați de PSD ca fiind epuizați, precum Cătălin Rădulescu – „Mitralierăî, Liviu Pleșoianu, Șerban Nicolae și Cătălin Ivan, care și-au găsit locuri fruntașe pe listele PER. Nu se știe prea bine ce-au sperat aceștia, poate își imaginează că vor fi spălați și reabilitați la curățătoria ecologică, și mai prind un loc în Parlament – ceea ce pare cu totul imposibil. O altă figură amuzantă este Ilan Laufer, care a fost și ministru într-un guvern PSD, și-a făcut apoi un partid, cu care a eșuat în alegerile locale, iar acum candidează pe listele „Pro România” și împarte calendare ortodoxe cu sigla acestuia, pretinzând că apără Biserica Ortodoxă de abuzurile guvernului. N-ar fi de mirare acest gest, dacă Laufer n-ar fi făcut caz, mai înainte, de originile sale evreiești, acuzându-l pe președintele Klaus Iohannis de antisemitism, pentru că n-a vrut să-l numească într-un post de ministru. Acum a devenit deodată mai ortodox decât ortodocșii.
Tot la capitolul spectacol penibil se înscrie și gestul parlamentarilor PSD și ai USR de a demisiona din Parlament, sub motiv că așa renunță la pensiile speciale. Însă asta a fost numai o șmecherie menită a impresiona electoratul, după cum a explicat fostul președinte al Curții Constituționale, Augustin Zăgrean, pentru că pensia specială se acordă la cerere, și dacă n-o vrei, este de ajuns să nu o ceri. În plus, procedurile de constatare a demisiei durează și nu mai e timp de ele, căci, oricum, se schimbă componența Parlamentului prin alegeri. Pe de altă parte, dacă erau serioși, n-aveau decât să voteze legea pentru eliminarea pensiilor speciale pentru parlamentari, ceea ce n-au făcut. În fine, și premierul Ludovic Orban s-a făcut remarcat printr-o declarație nefericită. El a afirmat că e nevoie de o reformare a Curții Constituționale, inclusiv din perspectiva alegerii membrilor ei, pentru a o face obiectivă politic, ceea ce e imposibil, dar să zicem că sună rezonabil. Însă a adăugat că, în opinia lui, nici n-ar fi necesară Curtea Constituțională, iar atribuțiile sale ar putea fi exercitate de un departament al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Declarația a stârnit o oarecare zarvă, și pe bună dreptate, pentru că în UE, Curțile Constituționale sunt pur și simplu sfinte, sunt considerate stâlpul democrației, indiferent cum sunt desemnați judecătorii și ce jocuri fac. Cine se atinge de Curtea Constituțională riscă să fie acuzat de atac la statul de drept.
„USR va decide cine face guvernul”
– Ce vă spun sondajele de opinie, e posibil să avem surprize în aceste alegeri?
– Sondajele de opinie confirmă ierarhia stabilită de mai multe luni, PNL, PSD și USR ocupă în continuare podiumul. E adevărat că procentajele diferă ușor de la un sondaj la altul și de la un institut de sondare la altul, dar în limitele marjei de eroare, se pare că PNL și PSD sunt umăr la umăr. Diferența dintre ele, care era în favoarea PNL, a scăzut simțitor, ceea ce începe să le creeze emoții liberalilor. Suspansul rămâne și, ca de obicei, vom vedea la alegeri dacă sondajele se confirmă sau nu.
Fără îndoială că PNL s-a uzat mult mai repede în acest an de guvernare, plin de restricții, nemulțumiri, criză economică, probleme de sănătate publică majore…
Totuși ei încearcă să-și prezinte realizările, chiar și în aceste condiții. De pildă, că au făcut de trei ori mai mulți kilometri de autostradă decât PSD. PNL a inaugurat 90 de kilometri într-un an, iar PSD – 96 în trei ani. De asemenea, pe trimestrul trei a evitat recesiunea economică, ba chiar există și o ușoară creștere economică în acest trimestru. Ceea ce nu înseamnă că, per total, nu vom avea un deficit bugetar uriaș, dificil de ameliorat în anul următor, care se anunță destul de greu.
Rezultatul votului, mai ales pe fondul unui absenteism masiv, probabil că nu va fi majoritar pentru niciunul dintre partide, ceea ce va duce la negocieri crâncene între cele trei formațiuni care se vor clasa pe primele locuri: PNL, PSD și USR. Ultimul va decide cine face guvernul. Deocamdată, președintele Klaus Iohannis dă USR ca sigur partener al PNL. Dar nu e nimic sigur, pentru că între PNL și USR au existat disensiuni serioase în ultimul timp, fapt care i-a făcut pe liberali să declare că ar prefera să guverneze cu PMP, dacă intră în Parlament, și cu UDMR, care intră întotdeauna, pentru că are loc rezervat. Și se mai pare că și PSD a negociat cu USR, după cum s-a scurs în presă, „pe surse”.
Dar indiferent din ce partide va fi formată viitoarea alianță de guvernare, nu ne putem face prea multe iluzii, pentru că la noi alianțele au fost mereu cu probleme. Va fi deci o nouă majoritate în Parlament, dar rămâne de văzut dacă aceasta va reprezenta un pas înainte față de situația actuală.
TEODOR TESCANU
