Analiza politică a lunii MAI
„Marele ajutor pe zi înseamnă doi covrigi”
– Trăim vremuri cât se poate de complicate: am avut parte de pandemie, avem războiul de la graniță din Ucraina și, mai nou, cuvântul de pe buzele tuturor este inflația. Guvernul a anunțat deja un pachet de măsuri sociale. Cum ne prinde acest moment critic?

– Era previzibil că se va ajunge aici. Semnele crizei economice erau vizibile, inflația începuse să se simtă, evident că războiul din Ucraina a agravat toate aceste fenomene. Nici un război nu îmbunătățește nimic, dimpotrivă, potențează fenomenele negative. Inflația e în creștere și nu sunt semne că ar putea apărea o scădere, câtă vreme războiul continuă. Ba, se prea poate ca inflația să ajungă spre 20%, după cum estima Banca Națională. Creșterile de prețuri se văd cu ochiul liber. Mai apar și speculanții, care, dacă tot se măresc prețurile, de ce să nu mărească și ei? Apar și aceste efecte vicioase, astfel încât e din ce în ce mai greu pentru o parte a populației să se descurce cu veniturile pe care le are. Mai ales că noi nu suntem printre țările cu cele mai mari venituri… S-au anunțat deja niște pachete de măsuri: acele vouchere, de 250 de lei la 2 luni pentru alimente de bază, destinate celor mai vulnerabili, cei 700 de lei, dați o singură dată, pentru alte categorii, bani din care se pot cumpăra lemne pentru iarnă sau se pot plăti din facturi, căci și acestea au crescut. Îți vine să râzi când zici că marele ajutor înseamnă 4 lei pe zi, adică doi covrigi, dar și pentru aceste ajutoare există discuții, căci nu prea sunt banii respectivi. Nu știu cum se face că la noi nu sunt bani pentru ajutoare, nu sunt bani pentru mărirea pensiilor sau pentru alocații, dar sunt bani pentru tot felul de alte cheltuieli. Se fac tot felul de investiții aiurea, dacă vezi ce cumpără Camera Deputaților sau ministerele, rămâi uluit! Premierul Nicolae Ciucă promite că se vor face economii de la buget de 10%. Între timp, în câteva zile, în ministere s-au făcut sute de angajări. Degeaba tai 10% după 1 iunie, dacă tocmai ai mărit bugetul de salarii cu 20%! Suntem amenințați de deficitul bugetar, avem un barem strict de alocări pentru pensii, ușor nu va fi. Ne întoarcem la vechile obiceiuri: cârpim pentru moment, dar la anul ce facem?
Din păcate, nu avem și, probabil, nici nu vom avea prea curând, niște politicieni care, în colaborare cu specialiști de primă mână, să gândească niște planuri pe mai mulți ani, care să fie urmate cu consecvență și care să ofere o minimă stabilitate, astfel încât marile șocuri să poată fi amortizate, cu cât mai puține pierderi. Asta a fost selecția la noi: tot felul de experți promovați pe pile, ba la o comisie, ba la un institut sau comitet, și care își dau cu părerea, ba mai scot pe gură tot felul de gogomănii. În România, azi, dacă ai dosar la Securitate, dacă ai doctorat la SRI și dacă mai ai și un proces de corupție, ești valabil pentru politică. Avem în Parlament 56 de aleși care au avut condamnări definitive! În loc ca asta să îi împiedice să candideze în funcții publice, dimpotrivă, un astfel de CV pare un factor de promovare. Dacă mai ai și un plagiat, ești chiar o minune! Prefectul Capitalei e Toni Greblă: nu au găsit pe nimeni în afară de Toni Greblă, pe care l-au pus prin toate sinecurile, a fost și judecător la Curtea Constituțională, a fost și parlamentar, acum e prefect! Înseamnă că au făcut așa o contra-selecție, că nu mai au nici ei pe cine să aleagă. Oricum, nu va ști nimeni că a fost prefectul Capitalei, după cum nu va ști nimeni că Nicușor Dan a fost cândva primarul Capitalei… Nu ne rămâne decât să sperăm că ne va salva ceva, cum suntem noi mai norocoși. Poate nu o fi dracul atât de negru, poate criza alimentară nu ne va atinge așa de tare, că, de bine, de rău, noi avem resurse. Dar un lucru e sigur: nu avem clasa politică și clasă de specialiști capabile să gestioneze șocuri de genul acesta. Ai noștri se descurcau greu și când era liniște și pace!
„Nu prea câștigi mărind taxele și impozitele. Dimpotrivă, crești evaziunea”
– A fost, recent, o întreagă discuție despre taxe și impozite. Ultima luare de poziție a fost a președintelui Klaus Iohannis, care a clarificat că nu se va schimba nimic anul acesta. Problema e clasată definitiv?
– Guvernul ne-a asigurat că anul acesta nu vor fi taxe noi, că nu se va schimba politica fiscală. De aici înțelegem că se vor schimba la anul. Dar la anul va fi și mai rău. Să nu mai vorbim că nu prea câștigi mărind taxele și impozitele. Dimpotrivă, crești evaziunea. Firmele pun salarii minime pe cartea de muncă sau plătesc la negru. Și așa, evaziunea e mare, nu au găsit metode să o reducă, probabil nici nu și-au propus. Marcel Ciolacu, șeful PSD, susține impozitarea progresivă, pe motiv că mai multe țări din Europa procedează la fel. Dar nu e vorba despre asta, ci despre ce i se potrivește mai bine unei țări la un anumit moment. Dacă nu te încurcă cota unică, las-o, nu o schimba! Președintele Iohannis a spus că se discută mai mult la TV, decât în coaliție. E adevărat, probabil că acolo, între ei, glumesc, oricum par hotărâți să guverneze împreună până la sfârșitul vieții, dar, ca să îi vadă electoratul că sunt vioi și activi, ies la televizor și fac agitație.
– Suntem aproape de jumătatea lui 2022, și guvernanții nu au încheiat încă acordul cu UE pentru programele operaționale 2021-2027, nici nu au tras bani din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Mai mulți miniștri se plâng că nu pot face față angajamentelor asumate prin PNRR…
– Da, suntem deja la jumătatea anului, și nu reușim să tragem bani prin PNRR. Între timp, guvernanții se laudă că avem 90 de miliarde de euro pentru investiții și modernizări. Unde sunt banii, că nu-i vedem? Când se mai inaugurează câte un pod, merg acolo toți, cu serbarea, de parcă au ridicat Piramida lui Keops sau Statuia lui Zeus din Olimp! Între timp, a trecut și celebrul Program de investiții „Anghel Saligny” prin Parlament. Măcar de-ar face ceva! Câte legi n-au trecut prin Parlament, iar de a doua zi au sfârșit într-un sertar? De 1 an de zile ne batem cu pumnul în piept, vorbind de zeci de miliarde de euro, și deocamdată nu se vede nimic.
„Suntem prizonierii USL-ului de pe vremuri”
– La recenta aniversare a PNL, președintele Klaus Iohannis a încercat să explice, discret, motivele alianței cu PSD, declarându-se mulțumit de noul guvern. Unii liberali visează să mai ia 30% din voturi, alte zvonuri îi dau pe liste comune cu PSD la viitoarele alegeri. Mai are PNL resorturi să rămână un partid de forță?
– Deocamdată, PNL mai ține doar de cota unică, ca să își justifice liberalismul. Ultimele sondaje arată că PSD s-a stabilizat la 35%, PNL e la 23%. AUR la l0%, s-a cam dezumflat, iar USR a scăzut la 9% și probabil va mai scădea. Cel mai probabil, PSD și PNL vor guverna împreună și după următoarele alegeri. Alte combinații nu mai sunt posibile, nici să vrea, că nu au cu cine. Dacă stau împreună, fac vreo 60% după redistribuiri, vor mai lua UDMR-ul, doar pentru impresie artistică, să vadă lumea ce frumos ne purtăm noi cu minoritățile. Pe liste comune nu vor merge, ar fi prea de tot. Vor candida separat și vor guverna împreună. La felul în care arată scena politică, nici nu ai cu cine să te mai aliezi. Practic, în contextul de azi, suntem prizonierii USL-ului de pe vremuri, doar că acum PNL și PSD stă fiecare la casa lui și se întâlnesc doar pentru lucruri plăcute. USR chiar s-a făcut de râs, a scăzut și încă o să mai scadă în sondaje. Dacian Cioloș a anunțat deja că își face alt partid. Președintele interimar al USR, Cătălin Drulă, visează la o platformă liberal-democrată, cu USR, PNL și UDMR. De pe ce planetă vine Drulă, care a fost și ministru – și nu un ministru rău! – ca să își închipuie să PNL și UDMR vor merge cu ei? De aici îți dai seama ce simț politic dereglat au liderii noștri.
– În ultimele săptămâni, s-au dat câteva soluții juridice în procese istorice, dacă nu prin importanță, cu siguranță prin durata lor: pe de o parte, procesul „Colectiv”, pe de altă parte procesul fostului primar al Capitalei, Sorin Oprescu. Nu vin prea târziu aceste verdicte, pentru ca actul de justiție să aibă efectul scontat?
– Și în justiție, ca și în viață, trebuie să faci lucrurile la timp. Fiecare lucru are momentul lui. Când întârzii prea mult, nu mai e același lucru. Dar despre ce vorbim, când avem Procesul Revoluției, care trenează de 30 de ani, și care nu va fi rezolvat niciodată?Procesul „Colectiv” chiar impunea o urgență. Societatea aștepta o soluție rapidă, fusese o dramă prea mare, prea șocantă, a fost un moment de mare emoție populară, un moment în care s-a schimbat guvernul, au apărut proteste uriașe, au apărut partide pe urma acelor proteste. Trebuia, ca justiție, să dai un răspuns rapid. După atâtea amânări, degeaba pedepsele sunt mari, serioase, impactul nu mai e același. Nu mai ai sentimentul că s-a făcut dreptate. În 7 ani, o parte din încrederea în actul de justiție s-a diluat.
„Maia Sandu e un lider autentic”
– În legătură cu finalizarea proceselor, am văzut, din nou, că fuga peste hotare, pentru a nu ispăși pedeapsa în România, a devenit o adevărată modă.
– Sunt deja mulți care au scăpat așa, și atunci și-au zis, și Elena Udrea, și Sorin Oprescu, că asta e o soluție. Ambii au cerut azil politic în Grecia. Ambii au candidat la președinția României. Cum e posibil să se dezică de țara la a cărei președinție au candidat? Cum să invoci cât de rea e justiția din România, când tu ai trăit bine-mersi ani de zile, ai proprietăți peste tot și bănet cât cuprinde? O nerușinare fără margini! Acum, există iar riscul ca alți urmăriți penal de primă mână să scape. Curtea Constituțională tocmai a dat o decizie prin care o lege care prevedea întreruperea prescrierii faptei, când apar noi probe în dosar, nu e constituțională; trebuie refăcut un articol de lege. Parlamentul trebuia, în 45 de zile, să corecteze legea, ca să nu scape infractorii. Ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, zice că a dat o ordonanță de urgență care face acea corectură cerută de acum patru ani. Să vedem cât de repede se face, dacă va fi recunoscută de Curte, dacă va avea efectul scontat sau dacă este doar un efect de imagine, ca să pară că a făcut și Predoiu ceva. Vom vedea, până una-alta, s-a mai deschis o portiță pentru infractori. Lupta anticorupție pare să fi devenit istorie la noi. În schimb, în Moldova, lucrurile stau altfel, președinta Maia Sandu, chiar s-a ținut de cuvânt când a declarat război corupției și a pornit vânătoarea de corupți. Și-a pregătit bine terenul, cu un discurs bun în Parlamentul European, aplaudat în picioare, apoi cu o vizită la Paris, un discurs la Universitatea Harvard, în Statele Unite. Știe să vorbească fără demagogie și fără clișee. Iată că fostul președinte pro-rus, Igor Dodon, a fost arestat pentru corupție și trădare. Să vedem ce va fi acolo, îmi e cam teamă pentru Maia Sandu, dar ea evoluează foarte bine, este un lider autentic. A trebuit să se întâmple nenorocirea din Ucraina, ca să vedem că există lideri unde nici nu ne gândeam. Maia Sandu a adus Basarabia în prim-planul atenției lumii.