– Mineralele și oligoelementele fac parte din grupul micronutrienților, fără de care numeroase procese din organismul nostru n-ar fi posibile. Articolul de față vă prezintă cele mai importante substanțe din această categorie, indicându-vă totodată în ce situații este utilă administrarea de suplimente nutriționale –
Alimentele pe care le consumăm astăzi nu mai sunt la fel cu cele de pe vremea bunicilor noștri. Puțini dintre noi mai au posibilitatea să mănânce legume proaspete, cultivate în grădina proprie. Acum, ele se recoltează înainte de a ajunge la maturitate, sunt transportate pe distanțe lungi și ținute mult timp în depozite, înainte de a fi puse la dispoziția cumpărătorilor, iar animalele a căror carne ajunge, într-o formă sau alta, în farfuria noastră, primesc o hrană dezechilibrată, complet diferită de furajele tradiționale. Din toate aceste cauze, legumele, fructele și bucata de carne din meniul zilnic nu ne mai furnizează cantitatea de minerale pe care ar fi trebuit s-o conțină. Pe de altă parte, necesarul organismului nostru crește din pricina stresului, a fumatului, precum și a unor afecțiuni, astfel încât nu mai poate fi satisfăcut doar din ceea ce mâncăm. Având în vedere limitările impuse de dieta lor, și vegetarienii au nevoie de o suplimentare periodică a micronutrienților. Transformările fiziologice petrecute în cele nouă luni de graviditate, efortul depus la antrenamentele sportive, bolile, vârsta înaintată sau alimentația nesănătoasă pot provoca, de asemenea, carențe în aprovizionarea corpului cu minerale și oligoelemente. Dezechilibre ale balanței de micronutrienți se întâlnesc adesea și la numeroasele persoane care iau zi de zi anumite medicamente, de exemplu diuretice, antiacide, statine sau preparate prescrise în tratamentul diabetului zaharat. Atenție însă! Suplimentele nutriționale trebuie administrate doar acolo unde există realmente un deficit de substanțe, și cu măsură, pentru a evita pericolul supradozării. Când le cumpărați, citiți cu atenție informațiile referitoare la ingrediente inscripționate pe ambalajele produselor și pe sticlele de sucuri, deoarece în cursul procesării, multe sunt îmbogățite cu anumiți nutrienți. Se recomandă prudență mai ales la oamenii cu probleme renale.
Principalele minerale de care avem nevoie
CALCIU

Surse – Alimentele cele mai bogate în calciu sunt laptele, lactatele, broccoli, varza, țelina, spanacul, prazul și fasolea albă.
Beneficii – Pe lângă rolul său de componentă a țesutului osos, calciul aduce o contribuție importantă și la coagularea sângelui. El asigură creșterea unor dinți sănătoși la copii și tineri, reglează excitabilitatea musculaturii, reduce intensitatea reacțiilor alergice, normalizează secrețiile hormonale și contracțiile miocardului.
Deficit – Un aport insuficient de calciu poate genera: cefaalee și dureri musculare, totodată făcând să crească excitabilitatea mușchilor. Intervin contracturi la musculatura din zona feței, la mâini, precum și colici cauzate de spasmele intestinului, ale canalului biliar sau ureterelor. În plus, pot apărea anxietatea, senzația de greață, ca și furnicăturile sau amorțeala. Într-o primă fază, înainte de a fi depistată, carența produce frecvent osteoporoză, modificări patologice ale danturii, stări de oboseală și apatie.
Supradozaj – Consecințe: formarea de calculi renali și o asimilare mai dificilă a fierului. În situația unui consum masiv de lapte, s-au descoperit calcifieri la nivelul plămânilor, rinichilor și al hipodermului (țesutul subcutan).
Necesar crescut – Poate fi provocat de un consum mare de cafea, sarcină și alăptare, vârsta înaintată, dezvoltarea unor tumori, alimentația vegană, administrarea unor medicamente (de pildă cortizon, laxative, hormoni tiroidieni, antiepileptice sau preparate ce reduc secreția de acid gastric).
Interacțiuni posibile – Calciul interacționează cu antibioticele, vitamina D, fierul și cu medicamentele care tratează diferite boli de inimă.
MAGNEZIU

Surse – Acest mineral se găsește în majoritatea alimentelor, atât în cele de origine animală, cât și în cele vegetale. Legumele sunt în general bogate în magneziu, dar ponderea lui poate scădea, în urma utilizării excesive a îngrășămintelor. Dacă luați suplimente, ar fi de dorit să le preferați pe cele cu citrat sau orotat de magneziu, fiindcă aceste săruri se metabolizează mai ușor și mai repede.
Beneficii – Magneziul participă la activarea unui mare număr de enzime, dar și la transmiterea impulsurilor nervoase, necesare pentru a comanda mișcările de pompare executate de inimă, ca și la atenuarea stresului, reglarea hormonală a metabolismului și reconstrucția matricei osoase, afectate de osteoporoză.
Deficit – Carența de magneziu poate provoca spasme, în special la picioare, contracții bruște și involuntare ale mușchilor, hiperexcitabilitate nervoasă, tahicardie, stări de nervozitate, migrene, dureri menstruale, furnicături în membre.
Supradozaj – Riscă să declanșeze diareea.
Necesar crescut – Este determinat de administrarea pilulei anticoncepționale, diabet, diaree, vomă, intoxicație cu aluminiu, transpirații abundente, activități sportive de performanță, stres, tratamente cu cortizon, laxative, chimioterapie, tulburări de somn, sindromul premenstrual.
Interacțiuni posibile – Antibiotice, somnifere, diuretice, antidepresive, preparatul Allopurinol (prescris ca tratament pentru gută).
FIER

Surse – Hemoglobina, pigmentul roșu al sângelui, se compune din grupe de atomi legate între ele printr-un atom de fier. Prin urmare, mineralul poate fi procurat preponderent din alimentele de origine animală. Îl găsim în procente apreciabile în carnea de vită, ficat (mai ales în cel de gâscă, porc și vițel), piept de pui, fructe de mare și pește gras (primul loc în clasament fiind ocupat de macrou și sardine), gălbenuș de ou. Dar nu trebuie să uităm nici de sursele vegetale, chiar dacă acestea sunt mai puțin generoase decât cele enumerate anterior. Putem aminti aici orezul brun, ovăzul, germenii de grâu, fasolea uscată, lintea, năutul, sfecla roșie (în anemie se recomandă cure prelungite cu suc de sfeclă), cartofii, broccoli, spanacul, pepenele verde, nucile caju, semințele de dovleac, fistic și susan. În fine, ultima, dar nicidecum cea din urmă, delicioasa ciocolată amăruie.
Beneficii – Fierul este un element esențial în aprovizionarea cu oxigen a celulelor, sinteza unor enzime și producerea energiei necesare organismului.
Deficit – Se manifestă prin lipsa poftei de mâncare, tulburări de creștere la copii, oboseală, stări de epuizare, rezistență scăzută la efort, dificultăți de învățare, senzație de amețeală, apariția unor fisuri la colțurile gurii (ragade).
Supradozaj – Administrat pe o perioadă îndelungată, acest mineral poate cauza intoxicații cronice. De aceea ar fi bine să verificați regulat nivelul fierului în sânge, prin analize de laborator, pentru a stabili dacă este sau nu oportun să luați suplimentul în continuare.
Necesar crescut – Poate apărea în urma donării de sânge, a gravidității, a unor procese de creștere, hemoragii, inflamații cronice, a administrării abuzive de antibiotice, analgezice sau antiacide, a respectării stricte a unei diete vegane, a consumului exagerat de cafea, ceai sau băuturi dulci.
Interacțiuni posibile – Nu luați suplimentul pentru compensarea carenței de fier, în același timp cu unul care conține săruri de zinc, magneziu, calciu sau cu lapte, cafea ori ceai. Se pot produce și alte interacțiuni, eventual cu anumite medicamente. Cel mai indicat ar fi să discutați aceste probleme cu medicul dvs. de familie, farmacistul sau terapeutul.
În caz de intoleranță la fier – Deseori se întâmplă ca preparatele pe bază de fier să nu fie bine tolerate, astfel încât administrarea lor provoacă efecte secundare extrem de neplăcute: senzație de greață, vărsături, constipație sau diaree. În asemenea situații, sunt preferate suplimentele lichide, cu o compoziție mai complexă, care asociază fierul cu alte minerale, sau fierul homeopatic, care se asimilează ușor. Acționând sinergic, ingredientele acestui tip de produse nu declanșează reacții gastrointestinale. Pe piața românească se găsesc, de pildă, fiolele buvabile Ferrobine Max, achiziționate de la producătorul spaniol Marnys. Ele conțin o formă de fier cu biodisponibilitate superioară, alături de zinc, vitaminele B1, B2, B9, B12 și extract de cireșe. O formulă mai amplă propune Liquid iron (creat de Swedish Nutra), la care fierul este combinat cu vitamina C, vitaminele complexului B, extracte de aloe vera, turmeric, afine, acai și cu flavonoide din citrice. Firma franceză Boiron e prezentă în farmacii cu preparatul homeopatic Ferrum Metalic CH3, extrem de eficient. Dacă analizele repetate după trei săptămâni de cură nu indică totuși o îmbunătățire a sideremiei (adică a concentrației de fier seric), prin urmare carența persistă la același nivel, se poate presupune că există o tulburare de distribuție a mineralului în organism. Un remediu util în această situație poate fi sarea Schüssler nr. 3: Ferum phosphoricum (fosfat de fier). Administrarea fosfatului de fier influențează decisiv transportul fierului către țesuturi și producerea de energie la nivel celular.
ZINC

Surse – Cantități însemnate de zinc se găsesc în ficatul de vițel, carnea roșie (porc și vită), fructele de mare (stridii, homar, creveți), ouă, lactate, leguminoase (fasole, linte, năut), în ciupercile shiitake și cereale (mai ales în orezul brun, ovăz, quinoa, amarant), însă numai în cele integrale, fiindcă micronutrientul nu se află în miezul boabelor, ci în stratul exterior. Fructele și legumele nu ne asigură un aport semnificativ de zinc (cu o singură excepție: cartofii). În schimb, mineralul ne este oferit din abundență de nucile caju (o porție de numai 30 grame acoperă, deja, 15% din doza necesară pentru o zi), migdale, alune de pădure, semințele de pin, cânepă, dovleac, susan și in. Iar 100 grame de ciocolată neagră conțin 30% din doza zilnică recomandată.
Beneficii – Zincul face parte din compoziția chimică a enzimelor, contribuie la buna funcționare a sistemului imunitar, reglează producția de insulină, ca și pe cea a hormonilor de creștere.
Deficit – O carență de zinc poate provoca dezechilibre în metabolismul lipidelor și carbohidraților, tulburări de creștere la copii, slăbirea imunității, apariția ulcerațiilor de gambă, cicatrizarea lentă a rănilor, diaree cronică, pierderea parțială a mirosului și gustului, orbire nocturnă (dificultatea de a vedea în întuneric), uscarea pielii, acnee, eczeme, dermatită seboreică, rărirea părului, stări depresive. La persoanele cu probleme de dinamică sexuală, la alergici, la pacienții cu diabet, psoriazis sau boli maligne, se constată de multe ori un nivel nesatisfăcător de zinc.
Supradozaj – În condiții de administrare prelungită, mineralul poate deveni toxic. De aceea, concentrația lui în sânge ar trebui controlată periodic prin analize de laborator.
Necesar crescut – Este depistat adesea la sportivii de performanță, femeile gravide și cele care alăptează. Poate apărea și ca o consecință a chimio– sau radioterapiei, a tratamentelor cu cortizon, statine, diuretice, antiacide sau a utilizării pilulei contraceptive.
Interacțiuni posibile – Absorbția zincului poate fi îngreunată de administrarea anumitor antibiotice, de prezența masivă în organism a calciului, fierului sau cuprului, dar și de acțiunea nicotinei, ca și de consumul abuziv de alcool.
SILICIU

Surse – Pulberea de diatomită, extractul de bambus (ex. Bamboo Extract – „Swanson”, Siliciu organic – „Belle&Bio”), extractul de coada-calului (ex. Siliciu vegetal – „Freeways”, Siliciu organic G5 Siliplant – „Silicium Espana Laboratorios”). Conțin mult siliciu și alimentele bogate în fibre: cerealele integrale, tărâțele, semințele de floarea-soarelui, algele, broccoli, sparanghelul, anghinarea, legumele frunzoase verzi (kale, varza chinezească, salata verde, pătrunjelul, rucola, andivele, untișorul, frunzele de sfeclă roșie). Apa, berea și cafeaua pot furniza aproximativ 55% din doza zilnică.
Beneficii – Susține asimilarea calciului și stimulează formarea fibrelor de colagen, ajută sistemul imunitar și menține elasticitatea vaselor de sânge. Constituie o componentă a numeroaselor structuri care conferă stabilitate corpului, cum sunt oasele, mușchii, țesutul conjunctiv, cartilajele articulare, tendoanele. Întărește părul și unghiile, asigură fermitatea pielii. Elimină aluminiul din organism.
Deficit – Nivelul scăzut de siliciu slăbește țesutul conjunctiv, împuținează colagenul existent în piele, tendoane și cartilaje, face ca unghiile să devină friabile, accentuează tendința de a dezvolta ateroscleroză. Poate provoca îmbătrânirea pielii, apariția celulitei și a vergeturilor.
Necesar crescut – Se constată în osteoporoză, boala Crohn, colită ulceroasă, diaree cronică, tulburări de absorbție. Și înaintarea în vârstă poate scădea capacitatea organismului de a valorifica siliciul preluat din surse alimentare. Se recomandă ca suplimentele să fie administrate împreună cu sarea Schüssler nr.11: Acid silicic.
Interacțiuni posibile – Nu se cunosc.
SELENIU

Surse – Nuci (îndeosebi nucile braziliene), pește și fructe de mare (somon, sardine, ton, halibut, creveți, crabi, stridii), carne de pui, porc, vacă și organe, produse lactate, drojdie inactivă, orez brun, tărâțe de grâu, semințe de floarea-soarelui, usturoi, ceapă, praz.
Beneficii – Seleniul deține un important rol antioxidant, antiinfecțios și antitumoral. Crește rezistența la stres și protejează sistemul cardiovascular, are o influență pozitivă asupra imunității, participând la sinteza anticorpilor, activează hormonii tiroidieni și aduce o contribuție esențială la reînnoirea celulară.
Deficit – Animalele și plantele crescute pe soluri sărace în seleniu prezintă, la rândul lor, niveluri scăzute ale acestui oligoelement. Odată ajunse în hrana noastră, ele nu sunt în măsură să ne asigure aportul corespunzător de micronutrienți. Același lucru se întâmplă și cu alimentele supuse unei prelucrări industriale intense. Carența poate provoca disfuncții tiroidiene, fragilizarea sistemului imunitar, probleme de fertilitate, oboseală cronică, slăbiciune musculară, dureri articulare, dar și scăderea capacităților cognitive, anxietate și stări depresive.
Necesar crescut – Avem nevoie de o cantitate mai mare de seleniu, în condițiile încărcării organismului cu metale grele, ale consumului excesiv de alcool și nicotină, tratamentului antitumoral chimic sau radiologic, ca și în situația când corpul are de luptat cu o boală gravă (pancreatită acută, reumatism, cancer).
Supradozaj – Printre consecințele selenozei (intoxicație cronică cu seleniu) se numără: insuficiența hepatică, senzația de greață, neuropatia, dermatita, căderea părului, deteriorarea unghiilor (care devin casante).
Interacțiuni posibile – Nu luați niciodată seleniu împreună cu vitamina C, zinc sau crom.