Pielea noastră are calitățile unei saltele ultraperformante: este moale și elastică. Se întinde atât cât e necesar pe abdomenul unei femei însărcinate, pentru ca apoi să revină la dimensiunea inițială. Funcționează ca înveliș exterior al corpului și, totodată, ca scut de apărare: ne protejează împotriva frigului, a căldurii excesive, a radiațiilor solare, a intemperiilor, a poluării, dar și a microorganismelor și alergenilor. Sesizează atingerile, percepe temperatura și presiunea, ridică o barieră de netrecut în calea pierderii umidității din organism și sintetizează vitamina D, esențială pentru sănătatea oaselor. Adăpostește rădăcinile firelor de păr și ale unghiilor, produce sebum, transpirație, substanțe mirositoare și absoarbe oxigen din aer, deci respiră. Realizează toate acestea, deși pe unele porțiuni grosimea ei nu depășește 0,1 milimetri, în schimb, totalizează o suprafață de aproximativ 2 metri pătrați, fiind așadar cel mai mare organ din corpul nostru.
Structura pielii este reprezentată schematic în imaginea de mai jos. După cum se poate observa, ea se compune din trei straturi. Cel superior, care se reînnoiește complet la intervale de 28 de zile, este epiderma, învelișul ce filtrează influențele exterioare și conține melanocite, celulele care pigmentează pielea și o protejează contra radiațiilor UVB. Pe palierul intermediar, numit dermă, se găsesc fibre de colagen, țesut conjunctiv, vase de sânge și canale limfatice, terminații nervoase, glande sebacee și sudoripare, foliculi de păr. În hipoderm, stratul profund, pielea înmagazinează apă și grăsimi. Țesutul adipos servește ca tampon antișoc și totodată ca izolator termic pentru organele interne și mușchi.
În conflict cu soarele
– Cinci insolații pot duce la cancer –
Soarele ne dăruiește căldură din belșug, lumina lui întărește oasele și totodată îndepărtează pericolul depresiei și al demenței. Însă o expunere imprudentă la radiațiile ultraviolete modifică ADN-ul celulelor cutanate, slăbește mecanismele de autoapărare și regenerare ale pielii și, în consecință, face să crească riscul de a dezvolta ulterior o afecțiune dermatologică malignă. Cinci insolații suferite în anii copilăriei și ai adolescenței sunt suficiente pentru a tripla riscul de melanom malign. Din cauza pigmentării reduse, pielea delicată a copilului este lipsită de apărare în fața acțiunii razelor UVB.
În timp, efectul ultravioletelor slăbește sistemul imunitar. favorizând instalarea unor patologii ca herpesul, rozaceea și petele de bătrânețe. Tot radiațiile UVB sunt responsabile pentru apariția radicalilor liberi, care dau naștere stresului oxidativ, declanșând astfel un proces de îmbătrânire prematură. Radicalii liberi, acești compuși chimici secundari, extrem de reactivi, determină enzimele să descompună mai rapid fibrele de colagen și elastină, ceea ce duce la slăbirea țesutului conjunctiv. Drept urmare, pielea își pierde elasticitatea și formează riduri. Aceasta nu înseamnă însă că ar trebui să renunțăm cu totul la băile de soare, ci doar că este necesar să ne protejăm și să ne îngrijim mai atent. Iată aici câteva sugestii.
Arsurile de soare
Le-ați căpătat în urma unei expuneri prea îndelungi și neprotejate la radiațiile UVB. Nu este recomandabil să le tratați imediat, ci mai întâi răcoriți puțin zona afectată cu un duș călduț sau o compresă. Odihniți-vă cam un sfert de oră și abia apoi aplicați o cataplasmă cu brânză de vaci sau ungeți pielea cu iaurt. Aloe vera, Arnica și Gălbenelele au, de asemenea, un efect calmant. Dacă s-au format bășici, nu utilizați creme sau uleiuri, fiindcă leziunile riscă să se infecteze. În cazul când pielea este numai roșie și iritată, o puteți calma și hidrata cu o pastă de castraveți ori de cartofi cruzi, dați prin blender și întinși într-un strat uniform pe locul în suferință. Gelurile și alifiile cu cortizon vor atenua senzația de mâncărime.
Alergia solară
Se manifestă pe față, decolteu, brațe și picioare, primăvara sau la începutul verii, când pielea se reîntâlnește cu soarele, după pauza impusă de lunile reci ale toamnei și iernii. Ca prevenție, puteți utiliza un produs cosmetic cu factor de protecție solară ridicat: SPF 30 sau 40. În rest, feriți-vă de soare până vă asigurați că reactivitatea pielii s-a redus.
Petele pigmentare
Sub influența luminii solare, se produce un dezechilibru de concentrație a melatoninei. Pigmentul natural al pielii se acumulează în anumite puncte, iar aceasta duce la apariția unor pete maronii. Dacă vă deranjează estetic, ele pot fi înlăturate fie prin tratament cu laser, fie cu ajutorul microdermabraziunii, o metodă de exfoliere a pielii în profunzime. Este de preferat să le preveniți. Pentru aceasta, purtați vara o îmbrăcăminte lejeră, de bumbac, și acoperiți-vă decolteul cu o eșarfă. Nu ieșiți niciodată la soare fără o cremă cu factor de protecție corespunzător.
Herpesul labial
Razele ultraviolete reactivează virusul care provoacă formarea unor vezicule pline cu lichid, grupate în proximitatea buzelor. Deși par neînsemnate, ele generează nu numai disconfort și dureri, ci, uneori, și o stare generală de slăbiciune, cefalee și inflamarea ganglionilor limfatici din zona gâtului. Deoarece herpesul labial tinde să recidiveze ori de câte ori sistemul imunitar dă semne de slăbiciune, este bine să luați măsuri de protecție suplimentare: obișnuiți-vă să purtați vara o pălărie de soare și ochelari cu lentile întunecate.
Pielea în impas
Neurodermita
Se mai numește și lichen simplex cronic. Apare mai frecvent la femei decât la bărbați și, de regulă, se declanșează la persoane cu vârste cuprinse între 30 și 50 de ani. Fără a fi propriu-zis o afecțiune gravă, reușește totuși să provoace multă suferință, deoarece se manifestă printr-o senzație chinuitoare de mâncărime, care obligă bolnavul să se scarpine, iar scărpinatul irită la rândul lui pielea, dând naștere astfel unui cerc vicios. Simptomele se limitează la o anumită zonă a corpului (de obicei la gât, încheietura mâinii, gleznă sau coapsă), unde pielea se inflamează și se înroșește, se descuamează și se îngroașă. Ca tratament, se folosesc creme cu cortizon pentru calmarea tegumentului, pansamente umede sau plasturi impregnați cu diverse soluții. Cauzele neurodermitei nu se cunosc cu exactitate, însă la aproape 40% dintre pacienți s-a descoperit o anomalie genetică. Principalii factori favorizanți sunt: iritarea continuă a pielii (întreținută eventual de o igienă exagerată, o îmbrăcăminte prea strâmtă, care se freacă de corp, înțepături de insecte etc.), de asemenea, stresul și anxietatea. Joacă un oarecare rol și sensibilitatea alergică, alimentația, chiar și condițiile de mediu.
Transpirația excesivă
Secreția glandelor sudoripare este indispensabilă, fiindcă servește la reglarea permanentă a temperaturii corpului. Însă unii oameni (și nu puțini) transpiră din cale afară, au palmele mereu umede și pete albicioase pe haine, la subsuori – ca să nu mai vorbim de mirosul neplăcut pe care îl degajă fără voia lor. Deodorantele blochează canalele glandelor sudoripare, dar numai temporar. Pentru obținerea unui efect de lungă durată, glandele sunt inactivate prin injecții cu botox sau, în cazuri extreme, se procedează la îndepărtarea lor printr-o intervenție chirurgicală.
Specialiștii sunt de părere că și transpirațiile abundente au la origine o anomalie genetică. Modificări anatomice nu există: glandele incriminate nu sunt nici mai multe la număr, nici mai voluminoase, ci doar mai „harnice”…
Acneea
Este o afecțiune dermatologică des întâlnită în special la băieți, în perioada pubertății. 95% dintre ei au mai ales pe față, însă uneori și pe umeri, piept sau spate, puncte albe (de grăsime), puncte negre (comedoane) și coșuri, mai superficiale ori mai profunde, care se pot transforma în noduli sau în chisturi. Fenomenul se explică prin creșterea secreției de testosteron la această vârstă. La femeile de 25-30 de ani, apariția acneei este determinată fie de dereglările ciclului menstrual, fie de tratamentele cu preparate care au în compoziție corticosteroizi sau litiu. Dintre adulții trecuți de 35 de ani, doar 3% se mai confruntă cu o formă sau alta de acnee (există nu mai puțin de șase tipuri distincte). În terapie se utilizează, de obicei, acidul retinoic și peroxidul de benzoil, dar și un antibiotic, atunci când leziunile cutanate se infectează.
Sebumul secretat în exces și celulele moarte astupă porii și pătrund la rădăcina firelor de păr, inflamând foliculii piloși. Nu este exclusă nici o predispoziție ereditară.
Cancerul cutanat
Cele mai frecvente forme ale cancerului de piele sunt carcinomul bazocelular (reprezintă 80% din cazuri) și carcinomul cu celule scuamoase. Ambele parcurg o evoluție lentă și, din fericire, nu produc metastaze. Tratamentul include excizia chirurgicală, radioterapia și imunoterapia. În schimb, melanomul malign, care își are punctul de plecare în melanocite (celulele pigmentare ale pielii), se dezvoltă mult mai agresiv și are tendința de a se răspândi în organism, atacând și alte organe în afară de tegumente. Se intervine operator, dar și cu chimio-, radio– și imunoterapie, iar pacienții sunt monitorizați ulterior pe termen lung.
Expunerea la radiațiile UVB afectează ADN-ul celulelor cutanate, producând efecte cumulative de-a lungul anilor. Printre factorii de risc se numără predispoziția ereditară, arsurile solare suferite în copilărie și pielea de culoare deschisă. Profilaxia optimă constă într-o protejare cât mai riguroasă a epidermei contra radiațiilor ultraviolete prin îmbrăcăminte adecvată și utilizarea cremelor cu factor de protecție înalt.
