– În majoritatea cazurilor, bolile genitale sunt provocate de factori externi, ca variațiile de temperatură și de umiditate, și de agenți infecțioși care declanșează inflamații și infecții –
Afecțiunile aparatului genital sunt prea puțin destăinuite de către persoanele în cauză și cu mare întârziere, dintr-un sentiment exagerat de pudoare. Evoluția lentă a acestor boli poate eroda starea fizică și psihică a pacientei, iar dacă boala avansează spre forme grave (chist ovarian, cancere), se ajunge în faza când tratamentele devin prea puțin eficiente.
Aceste afecțiuni pot beneficia de proprietățile terapeutice ale multor plante medicinale, completând, cu succes, tratamentele medicamentoase și regimul igieno-dietetic. Prin aceste acțiuni sunt ameliorate sau vindecate multe boli localizate la nivelul organelor genitale.
ANEXITA

Anexita (salpingo-ovarita) este o inflamație profundă, cu ascensiune până la nivelul ovarelor și al trompelor uterine, cu leziuni mai frecvente pe trompă. Boala afectează mai frecvent femeile tinere, active sexual, expuse la infecții bacteriene.
Statisticile mondiale arată că 25% dintre femei suferă de anexită, iar la 60% dintre acestea boala se agravează.
Cauzele anexitei
În principal, sunt de natură microbiană (gonococi, stafilococi, streptococi, colibacili), care acționează separat sau asociați. Infecțiile sunt transmisibile prin contact sexual neprotejat, fiind frecvente la femeile care au o viață sexuală dezordonată, cu multipli parteneri sexuali.
Anexita apare și la fetele care se expun schimbărilor bruște de temperatură, purtând fuste scurte în sezoanele reci, picioare goale, sau așezându-se pe pietre sau pe suprafețe reci de beton.
Folosirea tampoanelor intravaginale mărește riscul infecțiilor.
Simptomele bolii
Dureri ale abdomenului inferior și în regiunea șalelor, fiind mai acute în timpul menstruației, la contactul sexual și la eforturile de urinare și de scaun. În plus, apar secreții vaginale abundente (scurgere albă) sau pierderi de sânge prin vagin. La recidive frecvente, boala se poate croniciza, prin obturarea trompelor, dând dureri persistente în bazin, oboseală, tulburări menstruale grave și sterilitate.
Tratamente naturiste
INTERN
În tratarea anexitei s-au dovedit eficiente infuziile și decocturile din plante cu proprietăți antibacteriene și antiinflamatoare.
* Infuzie din Coada-șoricelului – 2 linguri la 250 ml apă clocotită. Se bea în cursul zilei.
* Infuzie din flori de Gălbenele – se beau 2 ceaiuri pe zi, cura începând cu o săptămână înainte de ciclul menstrual.
* Infuzie sau decoct din Coada-racului (Potentilla anserina) – preparată din 2 linguri la 500 ml apă clocotită. Se infuzează 15 minute și se bea întreaga cantitate în cursul zilei.
* Decoct din rădăcini de Cerențel (Geum urbanum) sau scoarță de stejar – preparat din 2 lingurițe de plantă la 250 ml apă rece. Se fierb 15 minute la foc mic, se infuzează acoperit 10 minute și se beau 2 ceaiuri pe zi.
EXTERN
* Spălături vaginale (zilnice sau la două zile) cu infuzie de Salvie – 10 g flori de Salvie la 1 litru apă clocotită.
* Spălături vaginale cu infuzie călduță din amestec de Gălbenele, Trifoi-roșu, Mușețel și Coada-șoricelului – foarte eficientă.
* Băi calde de șezut (timp de 10 minute) cu Gălbenele, Coada-calului și Coada-șoricelului.
* Masaj cu unguent de Gălbenele, aplicat pe jumătatea inferioară a abdomenului.
Apiterapie
* Ovule din propolis, folosite intravaginal, de 2 ori pe zi, dimineața și seara (cele preparate de d-l Andrei Liciu).
Regimul alimentar
Va fi bogat în fructe și legume proaspete, pentru aportul de vitamine și săruri minerale.
* Cură cu sucuri de fructe și crudități (timp de 5 zile pe lună).
* Cură cu boabe de ienupăr și suc de orz verde.
Regimul de viață
* Fără eforturi fizice mari.
* Se impune păstrarea igienei locale, știind că metroanexitele avansează pe cale ascendentă, de la vulvă la vagin, ovare și trompe.
* Va fi evitat contactul cu WC-uri sau băi comune infectate.
Tratamente balneoclimaterice
Sunt indicate stațiunile Amara, Bazna, Sovata, Ocna Sibiului, Ocnele Mari, Techirghiol, Mangalia.
VAGINITA

Vaginita este o afecțiune inflamatoare a pereților vaginali, acută sau cronică. După natura factorilor infecțioși se disting: vaginită trichomoniazică, candidozică, herpetică.
Cauzele vaginitei
Boala este de origine micotică, microbiană și parazitară, fiind provocată prin infectarea cu germeni banali (gonococi), Trichomonas și câteva micoze (mai frecvent cu ciupercile Candida albicans și Oidium albicans). Mai poate influența carența în vitamina B, precum și iritațiile produse de haine strâmte, lipsa de igienă locală și folosirea de spray-uri deodorante.
Sarcina, diabetul, contraceptivele orale și folosirea unor antibiotice pot distruge și ele echilibrul normal al organismului, creând un mediu prielnic pentru dezvoltarea infecțiilor.
În funcție de localizare, există și vulvita (vulvo-vaginita), cu inflamarea vulvei la femei mature, chiar aflate la vârsta a treia, cu stări inflamatorii pe părțile externe ale organelor genitale. La fetițe există vulvo-vaginită ca urmare a contaminării cu Trichomonas vaginalis și Oxiurus vermicularis.
Simptomele vaginitei
Pacienta simte mâncărimi locale violente (prurit vaginal sau vulvar), usturimi, arsuri interne, dureri ale vaginului, intensificate la urinare și în timpul actului sexual. La infecția cu Trichomonas, secreția vaginală este spumoasă, aerată, de culoare galben-verzuie, uneori cu sânge. La infecția micotică, mai frecvent cu ciupercile Oidium albicans și Candida albicans, secreția vaginală este groasă, fiind însoțită de o senzație de mâncărime.
După menopauză este posibilă apariția vaginitei atrofice, ca urmare a subțierii și deshidratării mucoasei vaginale; boala poate da aderențe și o mare sensibilitate la infecții.
Vulvo-vaginita provocată de Trichomonas vaginalis este transmisă, în mod obișnuit, pe cale sexuală. Prezența parazitului nu este simțită la bărbați, dar la femei provoacă o scurgere vaginală abundentă, densă, colorată în verzui-gri sau albicios, cu miros neplăcut, prurit, usturime și disconfort la contactul sexual.
La vulvo-vaginita cu Chlamydia, secreția este galben-purulentă, însoțită de cistită, metroragie și dureri pelviene. Boala se transmite de la femei la bărbați și la nou-născuți. În vulvo-vaginita gonococică, secreția este abuundentă, galbenă, purulentă, însoțită de uretrită, disurie, prurit, febră, dureri intense, generatoare de sterilitate.
Tratamente naturiste
Cele mai frecvent utilizate sunt spălăturile vaginale și irigațiile cu infuzii și decocturi din anumite plante antiseptice și anti-inflamatoare.
INTERN
Sunt folosite mai frecvent frunzele de Stejar, Frasin, Pelin, Salvie, Urzică, florile de Gălbenele, Iasomie, Nalbă-mare, conurile de Hamei și rădăcinile de Răchitan.
EXTERN
Se fac spălături vaginale și badijonări cu aceleași plante.
Regim de viață
În perioada tratamentului este obligatorie abstinența sexuală la ambii parteneri, deoarece bărbatul, aparent sănătos, poate fi purtător de germeni, cu care ar reinfecta femeia. Pentru prevenirea vaginitei este necesară respectarea riguroasă a regulilor de igienă intimă a vieții sexuale.
Pentru prevenirea vaginitei se recomandă:
* După toaletă, ștergerea se va face dinspre față spre spate, pentru a evita transportul bacteriilor de la anus spre vagin.
* Se preferă tampoanele externe, față de cele intravaginale.
* Se va evita un regim alimentar prea bogat în zaharuri, care modifică aciditatea conținutului vaginal, favorizând dezvoltarea micozelor.
Prof. dr. CONSTANTIN MILICĂ