TIA ȘERBĂNESCU – „Occidentul începe să dea semne de nervozitate față de războiul din Ucraina”

Analiza politică a lunii IULIE

„Din când în când, sistemul face igienizări”

– Startul de mandat al premierului Marcel Ciolacu a co­in­cis cu scandalul „Azilelor groazei”, ca­re s-a lăsat cu două demisii din rândul miniș­trilor PSD, una dintre ele răsunătoare: Gabriela Firea, virtual candidat la Primăria Generală a Ca­pi­talei. Să fie la mijloc o răfuială politică internă?

– Întotdeauna când apar asemenea dezvăluiri, cu un scandal care se prelungește și e preluat de toa­tă media, e un semn că avem de-a face cu o „operațiune specială”. Când e vorba de o anchetă jurnalistică independentă, ea durează o zi, două, e preluată de un post care empatizează ori cu autorul, ori cu subiectul, apoi se stinge și, de regulă, nu are urmări. Când dezvăluirea explodează pe plan națio­nal – „rușine națională”, cum i-a zis președintele Klaus Iohannis – e semnul unei operațiuni mai am­ple, prin care sistemul face, din când în când, ase­me­nea igienizări. Să fim serioși, situațiile respec­ti­ve durează de ani de zile: n-a început chinuirea bătrânilor în azile anul ăsta, nici anul trecut, asta se întâmplă dintotdeauna. Azilul din Voluntari a primit rolul principal pentru că acolo găseai legături care duceau la două personaje binecunoscute, cu mari pretenții de carieră și cu aere de mari credincioși: Gabriela Firea și soțul ei, Florentin Pandele, primar de 23 de ani în Voluntari. Chiar dacă e o „operațiu­ne specială”, și mai mult ca sigur că așa e, e bine că se fac asemenea dezvăluiri. De dorit ar fi să fie mai multe, pentru că nu există domeniu în care să nu găsești un sistem mafiot bine pus la punct. De ce au fost așa de luați prin surprindere și premierul Marcel Ciolacu, care a zis nu era pregătit să vadă atâta dezumanizare, și președintele Klaus Iohannis, nu-mi dau seama. Doar dacă n-au vrut să știe n-au știut! De Florentin Pandele nu mai vorbesc: ești primar de 23 de ani și zici că nu știi ce se întâmplă la tine în oraș? Ce păzești acolo, dacă nu știi ce știa tot Voluntariul? Era suficient să treacă o dată cineva pe strada aceea, ca să vadă în ce hal sunt tratați oamenii din azil. Nu puteau să facă, din când în când, niște vizite neanunțate, în asemenea instituții? Să vadă și ei pe viu cum e țara, că una e să citești într-un raport că bătrânii sunt maltratați și alta e să-i vezi scheletici, plini de vânătăi, de-abia respirând. Să vadă și ei cam cum e viața dincolo de inaugurări, de tăieri de panglici și de festivități cu covor roșu. Iohannis a zis: „Vinovați sunt cei care au știut și nu au făcut nimic”. Dar și el ar fi trebuit să știe. Vino­vați sunt și cei care ar trebui să știe și au preferat să ignore tema. Eu cred că toți știau. Nu știa minis­trul Sănătății, Alexandru Rafila, care a primit și el rapoarte și le-a dat mai departe, exact la cine nu tre­buia? N-avea medici în centrul ăla? Medicii aceia nu au sesizat în ce hal sunt pacienții, onoarea lor profesională nu a tresărit când au văzut ce se întâm­plă acolo? De ministrul Muncii, Marius Budăi, care avea toate unitățile de control în subordine, ce să mai zicem? Prin urmare, nu numai că s-au compor­tat într-un mod inadmisibil, rușinos pentru condiția umană, dar mai și mint, cu o nerușinare care te scâr­bește. Vii și îmi spui că n-ai știut? Asta e „Ro­mâ­nia educată” a lui Iohannis, că tocmai s-a lăudat cu ea de ziceai că s-a adoptat Constituția Româ­niei?! Așa arată „România educată”, cu medici im­pli­cați, primari, funcționari înalți, miniștri, secre­tari de stat, agenții de control care nu mișcă un de­get pentru cei năpăstuiți?

În cazul „Azilelor groazei”, avem de-a face cu lanțul mafiot clasic, pe care îl găsim în orice dome­niu pe care îl luăm la puricat. Sunt filiere întregi, cum erau și la retrocedările de case… E bine că se scutură sistemul din când în când, numai că după aceea nu se întâmplă nimic. Își dau unii demisia, că n-au încotro, mai cad niște capete pe la niște direc­ții, se mai schimbă oamenii, de ce să fie numai verii altuia și nu și verișorii mei, de ce să fie numai sora lui Firea și să nu fie și sora mea, și așa mai departe. După care, lucrurile stagnează, până trece zarva televiziunilor și situația continuă în același stil. Pan­dele spumega la un post de televiziune, spu­nând că el, ca ofițer (s-a și deconspirat, cum ar veni) știa că se pregătește o asemenea operațiune, pen­tru a fi stopată Gabriela Firea din cursa pentru Primăria Capitalei, dar nu știa exact de unde o să vină. Însă ororile există, oricât s-ar văicări Firea și Pan­de­le că sunt victimele unei lucrături. Victimele sunt acolo: sunt cei care au murit, cei care sunt vai de capul lor, care stau să-și dea duhul.

„PSD nu pare dispus să o «spele» pe Firea”

– Cum se întrevede destinul politic al Gabrielei Firea după acest scandal și după demisia de la Ministerul Familiei?

– Ce e interesant în asemenea cazuri e că toți cei care ajung să plătească încep și denunță sistemul. Dar denunță întotdeauna după ce sistemul le taie nasul. Vezi cazul Traian Băsescu, vezi Adrian Năs­tase, vezi Elena Udrea, vezi Victor Ponta. Cât îi ține în funcție, îi răsfață, îi servește cu toate posturile și îi îmbogățește, e în ordine, sistemul e bun, e stat de drept. Când pică ei, e stat mafiot! Or, ei știau prea bine cum e jocul și că, la un moment dat, o mai pă­țești, dacă nu știi să te oprești. În ce privește cariera politică a lui Firea, toată lumea a zis că e o demisie care îi pune capac. Nu e sigur, pentru că la noi s-au întâmplat de toate pentru toți. Ai fi zis că și Cristian Popescu Piedone în veci de veci nu o să mai scoată nasul la suprafață, că e terminat pe vecie! Și uite ce răsturnare de situație: fapta din Dosarul „Colectiv” nu există! A semnat și el tot o acreditare, și n-a mai verificat ce se întâmplă. La început, când a ieșit din închisoare, era spășit, o dădea cu Dumnezeu, cu ier­tarea. I-a trecut foarte repede și acum e pe cai mari. Și-a reluat funcția, și-a reluat atribuțiile, posibil să candideze chiar la Primăria Generală, că nu-l oprește nimic, în niciun caz bunul simț. Sunt cariere care se termină, altele o pornesc iar la drum. Unii revin, alții nu. Depinde cam ce socoteli are sistemul cu ei. Dacian Cioloș, de exemplu, că și el avea ambiții mari, a primit cadou niște partide la cheie, mititele, cum s-au găsit. Le-a prăpădit și n-a făcut nimic. Condiția esențială e să te sprijine sistemul, dar tre­bu­ie să fii și tu capabil, dacă ai un partid, să faci ceva cu el. Dacă nu poți nimic, oricât te-ar ține și sis­­temul ăla în brațe, tot cazi grămadă. Nu se poate ști ce se va întâmpla cu Firea. Mai nor­mal ar fi să presupunem că nu are cum să mai revină, cel puțin nu acum, la următoarele alegeri, pentru că PSD nu pa­re dispus să o spele, să o pieptene. Rămâne de vă­zut și dacă Justiția va merge mai departe pe firul cazului, să vedem exact ce se întâmpla cu banii pe care îi jecmăneau cei de acolo. Sunt sume mari de bani, sunt apartamente dispă­ru­te, conturi, averi. Nu știm care e interesul sis­te­mu­lui în acest caz: doar să agite un pic apele, ca să scape de anumite per­soa­ne, să facă o demonstrație și gata, sau să meargă până la capăt. Teamă mi-e că nu vor merge până la capătul capătului.

– Una dintre marile probleme cu care se con­fruntă noul premier Marcel Ciolacu este gaura de la buget, pe care acum nu o mai contestă nimeni. Dimpotrivă, se discută despre niște măsuri fiscale. Să ne așteptăm la măriri de taxe?

– Să ne așteptăm la improvizație. N-am văzut niciun plan clar, nimic coerent, nimic cu bătaie lun­gă. Încă nu s-au hotărât în niciun fel. Se și contrazic între ei: ministrul de Finanțe zice una, PNL zice al­ta, Ciolacu alta. Nu cred că ne așteaptă o soluție ca­re să ofere o perspectivă de redresare și care să func­ționeze pe termen lung. De când discută ei de gaura de la buget, cele 20 de miliarde s-au făcut 40!    Și ei tot discută, până or să ajungă la 60 de miliarde. Ceva va trebui să facă guvernul, pentru că ratează țin­ta de deficit bugetar. Și există riscul de blocare a unor fonduri europene. De bine ce ne lăudam că ce de bănet o să fie pe capul nostru, încet, încet, ra­tăm toate jaloanele și se blochează fonduri peste fonduri.

„Oricum o dai, cu Orban nu iese bine”

– Zilele trecute am avut parte de o vizită rară la București: premierul maghiar Viktor Orbán. Care a fost scopul vizitei și care sunt urmările ei?

– Se știe că Viktor Orbán, ca și președinta Un­ga­riei, Katalin Novak, evitau Bucureștiul și mer­geau direct în Ardeal, unde își țineau discursurile și făceau declarații din care reieșea că ar fi venit proprietarul să-și mai vadă proprietățile, unde stau niște chiriași. Cam ăsta era tonul. Acum, Ciolacu s-o fi gândit că dacă îl invită la București îl mai îm­blânzește un pic, iar Orbán se va simți ca un oas­pe­te, se va comporta civilizat. Orbán a și postat că e începutul unei prietenii frumoase. Vorba aceea: „Apără-mă, Doamne, de prieteni!”. Căci, după ace­ea, s-a dus glonț la Tușnad, și de cine a făcut băș­că­lie: chiar de Ciolacu! Că e al douăzecelea pre­mier, că asta e stabilitatea din România. Nu se face așa ceva! Chestie de țoapă, de neam prost. Prin ur­ma­re, s-a dovedit că oricum o dai, cu Orbán nu iese bine. Cu Orbán trebuie să fii ferm, dar nu nepo­li­ti­cos, nu grobian, cum e el uneori. S-a plâns că i s-a dat o listă de la Ministerul de Externe român cu ce să spună și cu ce să evite să spună. Păi, dacă nu știe să se poarte și trebuie să-i dea alții instrucțiuni, cine e de vină? „Dacă vine președintele României în Un­garia, noi nu-i dăm listă”. Nu aveți nevoie de lis­tă, că președintele României dacă vine în Ungaria știe ce să spună. Pe unde a ajuns n-a spus niciodată nimic care să jignească țările gazdă sau să provoace scandal.

– A avut loc recent un important summit NATO la Vilnius. Ucraina n-a primit ce spera. Sen­zația a fost că se simte o uzură în tabăra partenerilor ei…

– Într-adevăr, partenerii occidentali încep să dea semne de nervozitate. Dacă războiul se prelungește prea mult – și deja a intrat în prelungiri – există ris­cul să nu se termine așa cum ne-am dori. Iar din­co­lo de aceste semne de nervozitate, în tabăra occi­den­tală apar tot felul de mici capitulări în fața lui Putin. Se fac tot felul de mici compromisuri față de Putin. Să sperăm că marile puteri vor înceta cu con­ce­siile și compromisurile, pentru că le vom plăti cu toții foarte scump. E bine, totuși, că s-a reafirmat sprijinul pentru Ucraina, pentru cauza ei, care, în fond, e cauza noastră, a tuturor. Dacă pierde Ucrai­na războiul, pierde și democrația. Și riscul e că se îndreaptă lumea spre ordinea    mondială pe care o preconizează Putin. Și așa se plânge lumea că li­ber­­tatea individuală a dispărut, că suntem agresați, că suntem înregistrați, că suntem urmăriți, ceea ce e adevărat. Dar dacă câștigă mode­lul lui Putin sau modelul Chinei, atunci se duce și bruma de libertate pe care o mai avem, așa măsu­rată și drămuită cum e.