– AfD (Alternativa pentru Germania), partid de extremă dreaptă, a urcat, de pe locul cinci, pe locul doi, în sondaje, depășind partidul social-democrat al cancelarului Scholz și partenerii săi de guvernare. În Franța, partidul de dreapta bate, și el, recordul audienței. Primul ministru al Italiei e de dreapta, și în Spania, „dreptiștii” ar putea prelua puterea. Cum explicați această revenire așa de puternică a dreptei în Europa și cum va arăta lumea, sub conducerea lor?
– Mai întâi, se cuvine să deosebim dreapta extremă de dreapta moderată, care pune accentul pe economia de piață și libertățile individuale și respinge accentele suveraniste, xenofobe și populiste ale extremiștilor de tipul AfD, Lega din Italia și VOX din Spania. Populiștii lui Marine Le Pen prosperă în Franța, tocmai pentru că partidul de centru-dreapta a fost absorbit de partidul președintelui Macron, lăsând un gol pe scena politică, iar în Spania, VOX a pierdut locuri în Parlament la recentele alegeri, iar Partidul Popular, de centru-dreapta, a câștigat, dar nu a obținut majoritatea. O coaliție cu VOX nu este certă, deci să fim prudenți cu generalizările. În Germania, ascensiunea AfD, a cărei bază electorală este în fostul RDG, se explică prin calitatea slabă a guvernării coaliției disfuncționale, conduse de Olaf Scholz. Premierul Italian, Giorgia Meloni, este însă mai euroatlantistă decât populiștii de stânga, din Partidul 5-Stele, pro-ruși și pro-chinezi. Ascensiunea populiștilor se datorează însă în mare măsură îndepărtării partidelor consacrate de agenda populației, prin incapacitatea de a rezolva problema migranților și a inflației, și prin prețul ridicat suportat de cetățeni pentru noile politici energetice, cărora li se adaugă teme progresiste, care nu sunt prioritare sau sunt considerate de-a dreptul periculoase, cum ar fi protecția animalelor de pradă (de ex. Legea germană de protecție a lupilor). O guvernare mai pragmatică și mai puțin ideologică ar fi stăvilit mai eficient ascensiunea populiștilor care, să nu uităm, sunt finanțați și susținuți de Moscova, cel puțin în Italia, Germania și Franța. Totuși, extremiștii sunt minoritari deocamdată și nu pot alcătui singuri un guvern. Să așteptăm, deci, rezultatul alegerilor europarlamentare și al alegerilor din SUA, de anul viitor, pentru a vedea dacă avem de a face cu o reacție de protest trecătoare sau cu o schimbare tectonică a arhitecturii politice europene.
– În luna septembrie, va avea loc la București o nouă reuniune a Summit-ului Inițiativei celor Trei Mări, sub patronajul președintelui Johannis. Ce scop are această inițiativă și ce avantaje prezintă pentru România?
– Inițiativa celor 3 mări (I3M) este o platformă politică informală, la nivel prezidențial, care are drept scop „creșterea convergenței și a coeziunii” între statele membre UE situate între mările Adriatică, Baltică și Neagră. Este vorba de 12 state din Europa Centrală și de Est, zonă cu mari probleme de infrastructură și economice, ceea ce explică și concentrarea I3M pe proiecte comune vizând infrastructura de transport, digitală și energetică, menite să reducă decalajul dintre nivelul de dezvoltare al diferitelor regiuni europene. Deși au avut loc mai multe summit-uri, rezultatele se lasă așteptate, iar constituirea unui fond comun de investiții pentru finanțarea marilor proiecte a mers lent. România este interesată de două proiecte de infrastructură: Via Carpathia, un traseu european conceput să lege Marea Baltică de Marea Neagră și Marea Egee, și Rail2Sea, care ar trebui să lege Gdansk de Constanța. În principiu, ar trebui ca România să urmărească adoptarea unor măsuri organizatorice de eficientizare a colaborării dintre statele membre, cum a și propus Institutul European, pentru accelerarea finalizării proiectelor. Totodată, se va încerca atragerea mai intensă a mediului de afaceri în aceste proiecte, prin organizarea unui forum al oamenilor de afaceri imediat după summit. Deși nu s-a constituit ca proiect geopolitic, ba a fost chiar contestat la un moment dat de unii membri, ca fiind o tentativă a Poloniei de a-și crea o zonă de influență, I3M este pe cale de a căpăta o dimensiune geopolitică, prin invitarea Ucrainei ca asociat. De altfel, în septembrie, la București vor participa la summit Ucraina, Republica Moldova și Georgia. Războiul din Ucraina a pus în evidență nu numai importanța asigurării securității zonei în fața agresiunii rusești, ci și a infrastructurii de transport pentru exportul cerealelor din Ucraina. Iată, deci, un bun prilej pentru România de a se afirma ca lider regional, dacă actuala sa conducere poate fi la înălțimea cerințelor.
