La târgul de agricultură din Arad

– După reașezarea agriculturii românești pe baze private și libe­ra­li­zarea comerțului, ca urmare a căderii regimului comunist, au fost în­ființate și au luat avânt marile târguri agricole. Mult evoluate față de târgurile tradiționale, au o anvergură mai mare și oferă o diver­si­tate de mărfuri fabricate peste mări și țări. Un exemplu este Agroma­lim, cel mai mare târg agricol din vestul țării, la care am fost și eu și-am simțit pulsul viu al agriculturii noastre –

Tehnică ultramodernă

România este a șaptea putere agricolă a Uniunii Europene. Nu ne putem compara cu Franța și Spa­nia, care au o suprafață agricolă mai mare decât a noastră, dar surclasăm numeroase alte state mem­bre: vreo 20. Suntem foarte buni în cultura cerea­le­lor, a rapiței și florii-soarelui, în creșterea ovi­ne­lor și a albinelor. Ocupând un astfel de nivel va­loric, este cumva firesc să avem târguri agricole mari, de anvergură interna­țio­nală. Unul dintre aces­tea este Agromalim, orga­ni­zat la începutul lunii sep­tembrie pe o platformă la marginea o­ra­șu­lui Arad: un pa­vilion i­mens, cu pro­duse tradi­țio­nale, în­con­jurat de standuri cu ma­­șini și echi­pa­mente agri­co­le. Pe una dintre la­turi sunt ridi­ca­te două cor­turi al­be, uriașe, sub ca­re se aud mu­gete și behăieli, ca într-un con­cert rustic: ani­ma­le de rasă, exemplare su­perbe, elita fer­melor de bovine și ovine din câteva județe ale țării. Intru, așa­dar, în târg, și sunt de-a drep­tul zăpăcit de numărul și diversitatea ma­șinilor, utilajelor și echi­pa­men­telor agricole. E deru­tant să vezi câtă tehni­că es­te fabricată și trimisă să acțio­­neze în mod auto­mat, fără inter­ven­ția omului, în lumea viului, pe câmp și în ferme de animale! Văd combine, trac­toa­re, re­morci, plu­­guri, grape, mașini de ferti­li­zat și câ­te și mai câte pie­se și com­po­nente, me­nite să ajute fermierul să obțină recolte mai bune. Aces­ta este sensul aces­tei bogății indus­triale: să-l spri­ji­ne pe fermier să îngri­jească plan­ta mai bine, în timp ce luptă cu seceta, cu buru­ie­nile și cu dău­nă­­to­rii. Sunt pre­zente zeci de firme, unele mărci fai­moa­se, altele cunos­cute de un public restrâns. Pro­du­sele lor au un parcurs global: o piesă fabricată în China, alta în Germania sau în Statele Unite. Re­zul­tatul: o mașină finită, gata să ia cu asalt tarlalele cultivate cu grâu sau cu porumb. Cât de departe suntem de lumea rurală, în care țăranul ara cu plu­gul tras de cal, ba chiar și de timpurile mai moder­ne, când arătura se făcea cu tractorul româ­nesc U650, fabricat la Bra­șov! Știu, mai în­tâlnești și azi, prin sate cu suprafețe de teren mici, săteni care ară cu calul sau cu trac­torul U650, dar în restul fermelor triumfă tractoa­re­le ultra­mo­derne, din import, pentru care fermierii se împru­mu­tă pe la bănci ca să le cum­pere. Lumea noastră agricolă s-a schim­bat, cel puțin din punct de vedere tehnic. Ți­nem și noi piciorul pe acce­lerație, ca să rămânem pe lista cu premianți.   

Mioriță laie, laie-bucălaie

Sub corturile mari, albe, în boxe metalice, stau și rumegă visătoare sau fac o gălăgie de ne­descris oi, vaci și capre de rasă. Niște frumuseți de animale, aduse din fermele din apropiere, dar și mai de departe, din Bihor sau Sibiu. Oile sunt, cele mai multe, din rasa Țurcană, rasa românească străveche, crescută din Carpați și până în câmpie, rezistentă la geruri și arșiță. Registrul de rasă este gestionat de Asociația „Păstorul” Crișana, con­du­să de Nicolae Cioranu, originar din Vaideeni, jud. Vâlcea, stabilit în Arad. Băieții lui sunt amân­doi cres­că­tori de oi, dar din ra­se di­fe­rite, din import: Cap Ne­gru Ger­man și Assaf, mai pro­duc­­tive și adap­tate zo­nei de șes. Au adus ani­male și alți oieri, unii cobo­râți, cu ani în ur­mă, din nord, din Munții Șureanu și așe­zați prin sa­tele Ba­na­tu­lui și Cri­șa­­nei. Din boxe răsar cape­tele al­be ale oilor de ra­să Bălă, ca­pe­te­le ne­gre ale oilor Bu­că­laie, ca­pe­tele cu botul și ochii ne­gri ale Oacheșei și cele ne­gre cu o dungă al­bă pe bot ale Brezei din Ța­ra Hațe­gu­lui. Sunt e­xem­­plare fru­moase, semn al bunei în­gri­jiri. La in­tra­rea în cort, iată-l și pe bra­vul oier Flo­rin Dra­gomir, din co­mu­na Vurpăr, jude­țul Sibiu. Flo­rin conduce Asociația Pro­du­că­to­rilor de Telemea de Sibiu, care reunește zece oieri, toți sibieni. Pro­dusul este înregistrat la Bru­xelles și are ori­gi­ne protejată. „Și ceilalți oieri pre­pară brânză bu­nă, dar noi ofe­rim garanția că tele­meaua noas­­tră este au­ten­tică: o facem din lapte muls de la oile noas­tre, pășunate numai în județul Sibiu. Am pri­mit drep­tul să vând și în afara țării, am tri­mis deja o su­tă de kilo­gra­me de tele­mea la un magazin din Ger­mania”, spune mândru păs­to­rul sibian. Vizi­ta­to­rii care intră sub cortul oilor musai vin să de­gus­te și câteva cu­bulețe de telemea, ca să des­co­pere gus­tul autentic al brânzei de oaie.

Burgeri românești

Sub cortul bovinelor, niște viței zbiară de parcă vine sfârșitul lumii. Nu se mai înțelege om cu om. Primesc imediat hrana necesară și li se ia maul. Cele mai multe bovine sunt din rasa Bălțata Româ­nească și au fost aduse de membrii Asociației Cres­că­torilor de Vaci „Bălțata Românească tip Sim­men­thal, cu sediul în Hărman, jud. Brașov, dar are, să spun așa, acoperire națională. Vacile, pur și simplu, strălucesc în lumina care se strecoară sub cort, așa de bine sunt îngrijite. Un fermier din Bi­hor a adus doi tauri superbi, mândria gospodăriei lui. Animalele au pedigri, li se cunosc părinții și chiar bunicii. De pildă, părinții unui tăuraș se numesc Iancu și Grasa. Toate datele sunt scrise în registre, este făcută așa-numita operațiune de boni­tare, adică animalele sunt cântărite periodic, iar în cazul vacilor, este măsurată cantitatea de lapte. Cres­cătorii de animale, șefii asociațiilor, experții știu, astfel, cum evoluează exemplarele cele mai bune și pe acestea le folosesc în reproducție. Ac­țiu­nea se numește ameliorarea raselor sau, simplu, „genetică”. Fără aceste activități, șeptelul nostru s-ar înmulți la voia întâmplării. Asociația „Bălțata Românească” din Hărman caută soluții pentru a vinde mai bine animalele și produsele acestora. S-a asociat cu o cooperativă și a construit o fabrică de lactate în Târgu-Secuiesc. Președintele asocia­ției, Mircea Dumitru, îmi spune că în felul acesta nu mai sunt la mâna procesatorilor care le ofereau un preț mic pentru litrul de lapte. De-acum sunt pe cont propriu, într-o piață concurențială. Mai mult, prin colaborarea cu un abator, vând și… burgeri ro­mânești, ajunși deja în rețelele comerciale din Bra­șov, după cum m-a asigurat Zoltan Haller, repre­zen­tant al asociației. De fapt, ei au adus la Agroma­lim și o bucătărie mobilă, unde au servit vizi­ta­to­rilor, contra cost, burgeri românești.

Produse tradiționale

Într-o hală a pavilionului au fost amplasate stan­durile cu produse tradiționale: pâine de Pecica, recunoscută recent la Bruxelles ca produs cu ori­gi­ne protejată; cârnați și salam, tot din Pecica; mie­re de la Cuvin și de la Ghioroc; cocoloașe de brân­ză de burduf, aduse tocmai de la Zagra, din jud. Bistrița-Năsăud; sucuri de mere din Bihor; paste făinoase artizanale din Arad, struguri și mere de pe Dealurile Lipovei și multe alte bunătăți, pe care nu le găsești în hipermarket, fiindcă producția lor nu este de serie. Cine a venit la târg și și-a făcut drum și pe la aceste standuri nu a plecat cu mâna goală: ba un borcan cu miere, ba o rudă de salam sau o felie de brânză. Sunt interesante mașinile și utila­jele agricole, superbe exemplarele de animale de rasă, dar parcă vrei să simți și pe limbă un târg agricol, iar această ofertă de produse tradiționale este cât se poate de la locul ei în târgul cel mare al Aradului. Era imposibil să nu mă întâlnesc pe la stan­duri și cu Cimi Enache, maestrul de ceremonii al evenimentului, organizat de Camera de Industrie și Comerț Arad și ajuns la cea de-a 33-a ediție: „După târg, facem o evaluare, vedem câți vizita­tori am avut și publicăm informațiile obți­nute. Apoi, ne pregătim pentru urmă­toa­rea ediție. Vestul țării este o zonă agri­co­lă foar­te importantă, fer­mierii de aici au ne­voie de un târg anual, iar noi suntem aici ca să-l organizăm cum știm mai bine”. Cu cât o țară are un sector agroalimentar mai pu­ter­nic, cu atât târgurile agricole de peste an sunt mai mari și mai căutate.