Cu un an în urmă, în Februarie 2023, organizația Ecopolis instala, în parteneriat cu Primăria Municipiului București, 44 de senzori de monitorizare a calității aerului în curțile unor grădinițe, școli și spitale. Rezultatele măsurătorilor au arătat fără dubiu că în 13 din 14 spitale și în 29 din 30 de unități de învățământ s-a respirat un aer cu mult peste limitele admise pentru sănătatea oamenilor. Aproape toată luna Decembrie, senzorii Ecopolis din București au fost pe roșu, iar cei ai Ministerului Mediului au arătat deseori „foarte rău” și „extrem de rău”. De curând, un grup de medici ai Institutului de Pneumoftiziologie din București a publicat un raport ce demonstrează cauzalitatea directă între poluare și boli grave ale sistemului cardiovascular și respirator. În acest timp, instituțiile statului, obligate prin lege să ia măsuri, rămân împietrite și adoptă o tăcere criminală.
„O singură instituție influențată politic ia toate deciziile într-o problemă de sănătate publică”
– Ministerul Mediului ne-a ascuns ani de zile gravitatea problemei poluării din București, prezentând date trunchiate sau chiar false. Care este situația în acest moment?

– În luna Martie a anului trecut, am constatat că nu au existat măsurători gravimetrice pentru PM10 și PM2,5 în Rețeaua Națională. Acestea sunt măsurătorile făcute cu filtre și analizate în laborator, practic, măsurătorile oficiale. Prin urmare, atât pentru 2022, cât și pentru 2023, rapoartele de monitorizare au conținut date incomplete și irelevante. Am întrebat ministerul ce s-a întâmplat, răspunsul a fost că nu au avut bani de filtre! Ministerul Mediului e instituția cu putere de decizie asupra funcționării Rețelei Naționale de Monitorizare a Calității Aerului – RNMCA. Curtea de Justiție a UE a arătat, în condamnarea din 2021, că există deficiențe sistemice în funcționarea Rețelei, deficiențe care se mențin: nu avem destule puncte de măsurare, datele sunt incomplete și au fost ani în care rețeaua aproape că nu a funcționat, sunt mii de date invalidate de laborator. Este haos! De altfel, modelul în sine de administrare este unul prost: o singură instituție de mediu, influențată politic, ia decizii pe o problemă ce ține de sănătatea publică. În alte țări există organisme independente care măsoară calitatea aerului. Există și la noi un proiect de lege la care am lucrat și care propune restructurarea sistemului pentru monitorizarea aerului, proiect ce a trecut în Senat cu rapoarte de susținere, si a fost votat de toate partidele politice, dar acum e blocat la Comisia de Mediu a Camerei Deputaților. Între timp, ministerul a atribuit un contract de mentenanță și îmbunătățire a Rețelei de 24 milioane euro, aceleiași companii care s-a ocupat și până acum de ea. Deocamdată, calitateaer.ro, site-ul oficial al MM pentru București, arată decent. Însă în alte orașe, afectate puternic de industrii poluatoare, nu există stații funcționale de măsurare a calității aerului. Aceasta pare să fie deviza în România: dacă nu avem date, nu avem nici probleme.
„Ministerul Sănătății nu face nimic”
– Avem episoade de poluare majoră, fără niciun avertisment către populație. Ce instituții ar trebui să reacționeze, să ia primele măsuri?

– Primăriile sunt principalele organisme care acționează în mod direct în cazul unor episoade de poluare. Teoretic, ele primesc informările de la instituțiile de mediu, după care ar trebui să genereze planul de urgență, adică un set de măsuri care să reducă rapid poluarea, de tipul: în timpul episodului de poluare, nu se aprind instalațiile de încălzire pe combustibili solizi, se închid străzi, anumite categorii de mașini nu mai au voie să circule în oraș, se interzice tranzitarea cu vehicule mari etc. Am văzut în Paris un asemenea scenariu: primăria se întâlnește cu ministrul Mediului și cu asociația care monitorizează și deține sistemul de prognoză aer, și intră în vigoare planul pregătit. La noi, chiar și atunci când avem pe stațiile rețelei naționale puncte mov închis, nu se întâmplă nimic și se vine cu explicații penibile: din cauză că este ceață, avem poluare. Nu activitatea noastră necontrolată, arderile, mașinile, industria sunt cauza, ci ceața. Nu avem nici sistem de prognoză a calității aerului, deși, cu puțin efort, am putea corela prognoza meteo cu datele pe poluare și am putea face niște estimări. Nici măcar o discuție nu a existat pe acest subiect la nivel de decizie interinstituțională. Avem o serie de instituții care au atribuții pe lege, dar nu fac nimic. Exemplul meu preferat este Ministerul Sănătății, care ar trebui să facă evaluări și rapoarte anuale asupra efectelor poluării asupra sănătății publice. Nu face asta și, prin urmare, încalcă legea.
– Garda de Mediu cum acționează? Este singura instituție de control în cazul poluării.
– La GNM nu știu să se fi schimbat nimic în ultimii ani. Ne-au promis drone, dar ele nu există sau nu funcționează, campanii de teren nu știu să existe. Tot ce face GNM e să controleze primăriile dacă își fac planurile. Pe scurt, activitate inutilă.
„Marile capitale europene au planuri de măsuri care evoluează constant”
– Ce ați aflat din participările dvs. la principalele congrese europene dedicate calității aerului?

– Recent am participat la Forumul pentru Aer organizat de Comisia Europeană, la Rotterdam. Țările vestice sunt cu cel putin 10-15 ani în avans față de statele estice, când vorbim de măsuri pentru reducerea poluării, iar asta se vede clar pe date. Marile capitale europene au planuri de măsuri care evoluează constant și toate merg în aceeași direcție: descurajarea traficului auto, a tranzitării orașelor cu mașini personale, protejarea școlilor, inclusiv prin ziduri și grădini urbane, pietonalizarea străzilor, acces crescut pentru transport alternativ, electrificarea și eficientizarea transportului în comun. Asta, numai în transporturi. Există preocupări și pentru încălzirea locuințelor, pentru salubrizarea eficientă. Și toate dau rezultate. Așa că discuțiile de la aceste forumuri sunt destul de departe de realitatea pe care o resimțim noi în București și în România. Aici încă vorbim de arderi ilegale de deșeuri, de sobe pe lemne în oraș, rata reciclării de sub 13%, străzi care nu se spală niciodată, staționarea cu motorul pornit zeci de minute, și așa mai departe. În vreme ce în Europa poluarea scade, în țări precum România sau Polonia, ea crește. În timp ce unii europeni respiră aer curat, alții se luptă cu o poluare tot mai gravă. Culmea e că fix în țările mai slab dezvoltate se vrea derogare de la noua Directivă Europeană, o amânare cu 10 ani de la noile reglementări ce impun măsuri contra poluării. Este profund nedrept pentru cetățeni. Asta nu se înțelege în România: cu cât poluăm mai mult, cu atât ne îmbolnăvim mai mult și cheltuim mai mult. Costurile sociale asociate poluării în România sunt foarte mari, 1400 euro/an, iar Bucureștiul are cel mai mare cost social asociat poluării, 3004 euro/an. Așa că, pe lângă că ne îmbolnăvește, poluarea ne și sărăcește. Românii cred că e ok să umplem șoselele cu vehicule second hand, SUV, diesel, euro 4-5-6, nu avem pentru ele niciun fel de taxă suplimentară, nu descurajăm defel importul. Ei bine, asta ne omoară! Toate aceste informații de la congresele internaționale nu ajung la Ministerul Mediului, la Guvern. Ei nu au participat la aceste discuții, delegațiile din care am făcut parte fiind formate mai degrabă din experți, parlamentari și activiști, decât din persoane cu putere de decizie. Nu cred că poluarea este un subiect pe agenda Guvernului.
– Ați avut răspunsuri directe, după prezentarea rezultatelor măsurătorilor pe care le-ați efectuat? A fost cineva interesat să schimbe ceva?
– Da. Am fost contactați de multe școli și grădinițe care ne-au solicitat suportul pentru montarea unor senzori sau a panourilor „Oprește motorul”, ce solicită oprirea motorului mașinii atunci când se află parcată, în staționare. Sectorul 6 și-a asumat implementarea campaniei la toate școlile din sector. Am ajuns la 1600 de copii care au fost învățați cum să-și ceară drepturile autorităților pentru a reduce din poluare. Ne-am apropiat de zona de cercetare pe probleme de sănătate, dar și de autorități locale și naționale. Dar noi singuri nu putem rezolva problema poluării, fără asumare administrativă și politică, nu vom ajunge la rezultate importante și la impunerea unor politici ferme pentru protejarea sănătății copiilor.
– Sunt orășenii mai interesați de sănătatea care are nevoie de aer curat, decât de confortul oferit de mașina personală?
– Avem o societate foarte divizată și din punctul ăsta de vedere. Ca să vă dau un exemplu, inițiativa „Oprește motorul” a pornit de la un grup de părinți, dar alți părinți consideră că e nevoie să-și aștepte copiii în mașina încălzită, poluând astfel foarte tare aerul din fața școlii. Am făcut teste, temperatura din interiorul mașinii scade cu aproximativ 2 grade în 30 de minute de la oprirea motorului, deci, argumentul cu căldura nu stă în picioare, iar aerul în interior este și el mult mai poluat în staționare. Am primit și înjurături, dar foarte multă susținere. Peste tot în Europa există această interdicție. Legea de modificare a codului rutier a fost depusă la Senat și are două avize de susținere, iar de la Consiliul General al Bucureștiului avem semnale pozitive că va fi dezbătută în curând.