– Alegerile prezidențiale din România au ținut prima pagină a presei internaționale. Care au fost reacțiile la vestea succesului lui Nicușor Dan și care sunt perspectivele externe ale mandatului său?
– Nu întâmplător, liderii Republicii Moldova, Ucrainei, Franței, Germaniei și Poloniei, alături de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, au salutat aproape instantaneu victoria României pro-europene, care a blocat în mod fericit ascensiunea anti-europenilor de extremă dreapta. Nu numai Ucraina și Republica Moldova aveau nevoie de această victorie, ci și Franța, Germania și Polonia, care promovează, alături de Ursula von der Leyen și de Marea Britanie, întărirea capacității defensive a UE și sprijinirea Ucrainei împotriva agresiunii putiniste. Victoria lui George Simion ar fi creat în Consiliul European o axă Budapesta-București, care ar fi blocat ajutoarele financiare și militare pentru Ucraina, ceea ce a și sperat, de altfel, Viktor Orban. Și Giorgia Meloni, premierul Italiei, ar fi dorit întărirea aripii eurosceptice în Consiliul European, dar a acceptat, diplomatic, rezultatul votului democratic din România. Polonia, care se confruntă la rândul ei cu un asalt al anti-europenilor iliberali în alegerile sale prezidențiale, speră, probabil, ca victoria candidatului pro-european în România să fie o sursă de inspirație și pentru alegătorii polonezi. Europa, Moldova și Ucraina aveau nevoie de o Românie dispusă, după ani de pasivitate și chiar duplicitate, să-și asume un rol major în consolidarea unității europene, atât de necesară în fața asaltului neo-imperialismului rus. Reacția SUA a fost mai lentă, dar faptul că Donald Trump, în ciuda ostilității sale față de Europa, a anunțat, după alegeri, numirea unui nou ambasador în România, este un semn bun. După cum ne așteptam, reacția Moscovei a fost ostilă. Nu numai că a respins legitimitatea alegerilor, dar a și dovedit că nu renunță la campania sa de destabilizare politică a României și de promovare a unei uri oarbe, nu numai față de UE, ci și față de Republica Moldova și de Ucraina. Aceste tensiuni vor face mai dificilă misiunea lui Nicușor Dan pe plan internațional, mai dificilă, dar nu și imposibilă, după cum s-a dovedit, de altfel, și prin victoria sa în alegerile din 18 Mai.
– Biserica Catolică are un nou conducător, Papa Leon al XIV-lea – primul american aflat la supremația Vaticanului. Cum se prefigurează misiunea sa? Poate el juca un rol în medierea conflictelor din Europa și din lume?
– Papa Leon al XIV-lea se confruntă nu doar cu problemele financiare majore ale Vaticanului și cu nemulțumirile legate de abuzarea sexuală a copiilor de către unii preoți catolici, ci și cu amenințările generate pe plan internațional de conflicte majore, cum ar fi războiul din Ucraina. Din fericire, Leon al XIV-lea este un moderat, care a știut să tempereze extremele în interiorul Bisericii Catolice, și un anti-imperialist, care a condamnat de la bun început agresiunea Rusiei în Ucraina, în ciuda faptului că superiorul său ierarhic, Papa Francisc, adoptase o atitudine ambiguă – nu doar pentru că a pus suferințele rușilor agresori pe același plan cu ale ucrainenilor agresați, ci și pentru că s-a făcut ecoul Kremlinului învinovățind NATO pentru declanșarea războiului și îndemnând Ucraina să capituleze în fața Rusiei. Din fericire, Papa Leon al XIV-lea a afirmat, deja, că poartă în inimă „suferința poporului iubit al Ucrainei” și că este dispus să negocieze cu Rusia întoarcerea celor peste 20.000 de copii ucraineni răpiți de ruși. Mai mult, Vaticanul s-a oferit să găzduiască negocierile ruso-ucrainene pentru „o pace autentică și durabilă”, deci nu o capitulare. Cum însă Vladimir Putin nu dorește pacea, ci exclusiv o victorie finală în Ucraina, el va respinge, probabil, această inițiativă sau va participa strict formal. Să nu uităm că Biserica Ortodoxă Rusă este condusă de un ofițer FSB sub acoperire, care sfințește tancuri. Noul Papă are relații dificile și cu Casa Albă, după ce a criticat deschis teoriile lui JD Vance și ale MAGA, care are adepți și printre catolicii americani. Ar fi totuși greșit să subapreciem autoritatea Suveranului Pontif, lider spiritual al 1.4 miliarde de catolici. Să nu uităm contribuția importantă a Papei Ioan Paul al II-lea la căderea comunismului. Poate că lumea ar fi mai bună și pacea o realitate, dacă Biserica ortodoxă și Biserica catolică s-ar hotărî să le apere împreună, nu separat.
