– Cetățenii Republicii Moldova sunt chemați la urne, la final de Septembrie, pentru a-și alege reprezentanții în Parlament. Cum se prezintă panorama politică de peste Prut înainte de scrutin și care sunt șansele ca drumul pro-european al Republicii Moldova să continue?
– Potrivit ultimelor sondaje, perspectivele pentru parcursul european al Republicii Moldova sunt incerte. PAS, partidul președintei Maia Sandu, se află pe primul loc, dar a pierdut majoritatea absolută și nu va putea guverna singur. Îi va fi însă greu să găsească un partener cu convingeri și obiective compatibile printre următoarele clasate: Blocul electoral „patriotic” al socialiștilor și comuniștilor pro-ruși, condus de Igor Dodon, Blocul Alternativa, al primarului Chișinăului, Ioan Ceban, personaj interzis în România și restul spațiului Schengen pe motiv că ar prezenta riscuri de securitate, și Partidul Nostru, condus de controversatul fost primar al municipiului Bălți, Renato Usatîi. Ne amintim că referendumul din Octombrie 2024, pentru aderarea Republicii Moldova la UE, a fost câștigat de pro-europeni, cu o majoritate infimă, de 11.400 de voturi, adică 50.34% din numărul total, și că succesul cauzei europene s-a datorat diasporei moldovene, nicidecum votului intern. Tot către diaspora se îndreaptă și acum speranțele Maiei Sandu și ale partidului ei, care se confruntă cu o societate divizată în privința orientării pro-occidentale, cu multe nostalgii pro-sovietice și cu un asalt masiv al Rusiei, care a alocat importante resurse tehnologice și financiare subminării regimului pro-european de la Chișinău – de la infestarea rețelelor sociale cu conturi false, care promovează candidații și partidele pro-ruse și răspândesc informații mincinoase despre guvernul Maiei Sandu, la mituirea alegătorilor vulnerabili, cu sume mari de bani. Toate aceste demersuri au fost demascate de serviciile secrete, de ONG-uri și de presa independentă, iar partidele de inspirație externă au fost interzise. Electoratul lor însă a rămas și sigur nu va vota cu PAS, cum nu va vota nici cel din Transnistria. Nu putem decât să sperăm ca susținerea activă din partea României și a marilor state din UE să fi întărit tabăra europeană, dar garanții de succes nu există și bătălia pentru viitorul european al Republicii Moldova este în curs.
– Cancelarul german Friedrich Merz a declarat că modelul actual al „statului bunăstării sociale”, care prevede cheltuieli importante pentru diverse categorii de asistați (printre ei, și refugiații ucraineni), nu mai poate fi finanțat din ce produce economia. Și în Franța avem de-a face cu proteste ale clasei de mijloc împotriva beneficiilor acordate asistaților, reflectate în taxe mari pentru cei ce muncesc. E posibil să ne așteptăm la o schimbare de viziune în domeniul asistenței sociale în Europa?
– Chestiunea asistenței sociale este mai complexă decât cea a refugiaților, dar aceasta din urmă inflamează opinia publică, atunci când este preluată de suveraniștii anti-europeni, care fac jocurile lui Trump și ale lui Putin. Cităm doar cazul Poloniei, unde președintele Nawrocki, populist anti-european, agreat de Trump, a respins zilele acestea o lege care prelungea asistența socială pentru ucraineni. Este un gest pur politic, nicidecum economic. Probleme economice serioase există, în schimb, în Germania, în Franța și în Italia, dar ele nu au fost generate preponderent de refugiați, ci de cheltuielile excesive din pandemie, urmate imediat de efectele războiului din Ucraina și politica energetică a UE, „verde”, până la compromiterea industriei și a agriculturii. În Franța, situația este dramatică, pentru că lipsa de disciplină bugetară a dus deficitul și datoria publică la un nivel nesustenabil, generând o criză politică din care nu se știe cum va ieși al treilea guvern numit de președintele Macron, într-un an. Dincolo de aceste probleme, deficitul bugetului asistenței sociale a crescut, pentru că proporția dintre asistați și contribuabili s-a modificat: concret, sunt prea puțini cei care contribuie față de cei care încasează. Și aceasta, nu doar pentru că numărul refugiaților a crescut, ci pentru că vârstnicii trăiesc mai mult, iar politicienii, în goană după voturi, au creat de-a lungul anilor un sistem extrem de generos de beneficii, fără să se îngrijească și de finanțarea lui. Opoziția populistă, iresponsabilă financiar, se focalizează pe refugiați, dar chiar dacă – să spunem – aceștia ar fi expulzați, sistemul tot ar fi nesustenabil, mai ales în actualele condiții economice, agravate de ostilitatea lui Donald Trump față de Europa. Rămâne de văzut cine va avea curajul să taie nodul gordian, cu prețul declanșării unei noi crize politice.
