Analiza lunii octombrie
„Atmosfera campaniei prezidențiale a fost de băltire”
– La ora interviului nostru mai sunt câteva zile până la primul tur al alegerilor prezidențiale. Cum apreciați că s-a desfășurat campania electorală care tocmai se încheie? A schimbat ea clasamentul de start al candidaților?
– Să spunem că și alegerile prezidențiale, ca și restul scrutinelor, s-au deteriorat de la o ediție la alta. Atmosfera generală a campaniei a fost una de băltire, lipsită de dezbateri pe fond, de susținerea inteligentă și atractivă a ideilor din programele candidaților, de mișcări publice spectaculoase și cu miez. Dacă nu am urmări un calendar politic, nici n-am băga de seamă că a avut loc o campanie. Cei mai mulți comentatori au reproșat absența dezbaterilor dintre candidați – care mai mult au monologat, în siguranță, în întâlniri cu susținătorii proprii și în studiouri de televiziune prietene. Dar nu e o pierdere prea mare, pentru că, având în vedere cine se „luptă” pentru funcția supremă în stat, ne-am fi plictisit îngrozitor, oricum.
A fost limpede de la început că bătălia se va purta numai între președintele Klaus Iohannis, care și-a menținut tot timpul campaniei un avantaj uriaș față de contracandidații săi, și Viorica Dăncilă, ca reprezentant al PSD și, până mai ieri, și prim-ministru. Toate mesajele lor au fost de unu la unu, foc încrucișat peste capetele celorlalți candidați, uneori și peste capul electoratului. Dăncilă nu a reușit, totuși, să-și asigure poziția de finalistă, asta și pentru că a plecat de la o cotă foarte joasă în sondajele de opinie. Astfel că ea își dispută locul doi cu Dan Barna (USR) și Mircea Diaconu (ALDE-Pro România). Aceștia trei sunt dați cam la egalitate de către sondajele de opinie. În vreme ce Iohannis este creditat cu o medie de 40% din voturi, ceilalți sunt undeva la plus-minus 15% fiecare. Bineînțeles că sondajele trebuie privite cu precauție, pentru că depinde cine le face, la comanda și, deci, cu plata cui… Și, de asemenea, contează și ce prestație au până la final toți actorii politici. Dar cred că nu sunt de așteptat schimbări majore în acest tablou.
Pe de altă parte, „savoarea” campaniei, atâta câtă a fost, au făcut-o – nu principalii actanți, ci candidații ciudați, care s-au dedat la tot felul de declarații menite să atragă atenția, scamatorii și ipostaze prin care voiau să-și arate, chipurile, latura umană. Cel mai bine i-a reușit lui Alexandru Cumpănașu, care a apărut în studioul TVR, trăgând cu o pușcă în baloane. A fost ceva de bâlci sinistru. Mai ales că mesajele lui obișnuite sunt de tipul: „vă distrug, vă calc în picioare”. Ceea ce repune pe tapet ideea de a li se cere candidaților o demnitate publică, un certificat de sănătate mintală, înainte de a fi admiși în cursă.
„Ar fi de dorit să ne alegem președintele din primul tur. Am economisi bani, nervi și timp”
– De ce credeți că nici unul dintre cei trei candidați care se bat pentru un loc în finala cu Klaus Iohannis nu a reușit să se detașeze semnificativ de „pluton”?
– Dan Barna promitea să o facă, însă a comis câteva greșeli, cum este refuzul inițial de a susține învestirea noului guvern, condus de Ludovic Orban, liderul PNL. A spus atunci că „nu e menirea USR să scoată țara din criză”. Păi de ce te numești atunci Uniunea Salvați România? Nu e treaba ta să salvezi țara de la rău? A mai fost și reacția neconvingătoare a lui Barna, la investigația realizată de Rise Project, asupra ingineriilor lui financiare cu fonduri europene în proiecte care vizau persoanele cu dizabilități. Chiar așa, să profiți, împreună cu familia și cu prietenii tăi, de pe urma handicapaților? Cam urât. Las că a devenit ilar, când s-a supărat pe unii candidați, că nu-i fac lui loc să intre în turul doi al alegerilor. Că ce să vezi, finala ideală ar fi fost Iohannis – Barna, iar oamenii ăștia, ca Theodor Paleologu, îi stau în drum… Toate astea i-au mâncat din procentaj lui Barna. În ce-l privește pe Mircea Diaconu, el n-a făcut nimic, chiar nu putem spune că a avut campanie. De altfel, el dacă nu are un text bun, de preferință din Caragiale, e pe dinafară, nu știe ce rol să joace, nu mai are nici o replică, nici un gând… Spune banalități de clasa a VII-a. Dăncilă s-a străduit, dar n-avea mai mult de unde da. Deși a dat! A golit fondul de rezervă al guvernului, care era pentru calamități. A împărțit banii primarilor PSD, pe care ea însăși îi consideră, probabil, calamități. A dat posturi. L-a numit consul pe purtătorul ei de cuvânt, Nelu Barbu, pe care, de altfel, nu prea l-a auzit nimeni vorbind. Pesemne că în viziunea Dăncilei, asta trebuie să facă un purtător de cuvânt, să tacă. A numit-o consul la Salonic pe Andreea Cosma, din clanul Cosma de la Ploiești, cea care avea relații dubioase cu procurorul Portocală. În paralel, Viorica Dăncilă a încercat să întindă criza guvernamentală cât mai mult, ca să o prindă primul tur al alegerilor în funcția de prim-ministru, chit că era demisă de Parlament. S-o fi gândit că dacă la momentul alegerilor nu mai e premier, nu o mai votează nici pesediștii. Nu i-a ieșit nici asta. PNL și președintele Klaus Iohannis au jucat bine până la capăt și, după ce pe 10 Octombrie au reușit să treacă moțiunea de cenzură împotriva Cabinetului Dăncilă, iată că pe 4 Noiembrie, au izbutit să obțină și votul de învestitură în Parlament, pentru Cabinetul Orban. Una peste alta, după o asemenea campanie, parcă ne-am dori să se termine totul, în turul întâi al alegerilor prezidențiale. Am face economie de bani, de nervi și de timp.
„Există riscul ca, într-un an de opoziție, PSD să renască din cenușa adversarului”
– Atât demiterea Cabinetului Dăncilă, cât și învestirea Cabinetului Orban au fost realizate cu emoții până în ultima clipă. De ce?
– Pentru că PNL nu are un număr confortabil de parlamentari și a fost silit la negocieri dure și intense. Dacă moțiunea pentru demiterea Vioricăi Dăncilă a trecut, pentru numirea lui Ludovic Orban, liberalii nu s-au înțeles cu partidul lui Victor Ponta nici până în ultimul ceas. A fost nevoie ca unii membrii din Pro România și PSD să-și trădeze partidele, ca să fie obținute voturile necesare. Bineînțeles, oamenii ăia au fost excluși, ceea ce a provocat mare deranj în organizații, pentru că erau figuri notabile la ei. Lasă că și celelalte partide, USR, PMP, ALDE și UDMR, care au votat guvernul, au pus atâtea condiții care se băteau cap în cap, încât puțin a lipsit ca Dăncilă să nu rămână în funcție până la primăvară. Într-un final, PNL a semnat acorduri cu toți, dar și-a făcut fărâme programul de guvernare. Drept este că Orban pusese și el în program tot felul de lucruri, autostrăzi, locuri de muncă…, de ziceai că stă zece ani la guvernare, nu un singur an. Or, guvernul lui este unul cu termen redus, până în alegerile parlamentare de anul viitor. Și unul de sacrificiu, aș zice.
– În tot cazul, guvernul Orban și-a intrat în pâine deja, iar greutățile de-abia de acum încep…
– Da, acest Cabinet are o susținere foarte șubredă în Parlament, care poate dispărea oricând, dacă supără pe cineva. Pe de altă parte, moștenirea de la Dăncilă este una dificilă. PSD spune că Dăncilă a lăsat țara la cheie, dar PNL și Opoziția reclamă că a lăsat un dezastru. Probabil că adevărul e undeva la mijloc: este un dezastru la cheie. Va fi foarte greu pentru Ludovic Orban să guverneze, cu ochii pe bombele cu efect întârziat plasate pe sub scaune de către Dăncilă și cu condiționările la care îl supun celelalte partide care i-au dat votul de învestitură. Mai mult, va trebui să răspundă și cerințelor venite din partea Comisiei Europene. Noi suntem restanți la multe capitole, mai ales în privința Justiției, după cum o reflectă Raportul MCV, cel mai critic din toți anii de până acum.
În guvernul condus de Orban sunt însă câteva nume cu experiență, Predoiu, Turcan, Aurescu, Ciucă. Să sperăm că se vor descurca bine. Altfel, există riscul să pățească precum Cabinetul Cioloș, ca într-un an de zile de opoziție, PSD să-și adune rămășițele pământești, să renască din cenușa adversarului și să învingă PNL în alegerile din Noiembrie 2020. E o misiune grea, aproape imposibilă, dar PNL a vrut-o și s-a grăbit să o obțină.
