Doamna Camelia Mihalachi iubește natura și plantele. De copil mergea cu părinții și cu fratele ei în lungi plimbări pe dealuri… Culegeau plante medicinale. Au crescut cu ceaiuri și cu tincturi, uleiuri și creme preparate în casă. Desigur, când a fost cazul, nu au ocolit nici medicamentele, tatăl Cameliei fiind medic la spitalul din Onești.
Ani și ani mai târziu, când a avut și ea familie și copii, Camelia a continuat să se încreadă în puterea plantelor de leac și nu a încetat să învețe de la natură și să se bucure de ea cu fiecare ocazie. Stă mai mult în pădure decât acasă și asta se vede din tonusul ei extraordinar. Și fiindcă se apropie iarna, m-am gândit ca înainte de toate, s-o rog să ne împărtășească și nouă din știința ei.
– Dragă Camelia, îți propun să le dezvălui cititorilor noștri o rețetă-minune împotriva virozei, bazată pe mirodenii. Asupra mea a avut un efect extraordinar…
– Chiar așa?! Păi haidem, atunci! Cred că toate gospodinele au prin „laboratorul lor de bunătăți” din bucătărie semințe și mirodenii pentru gătit. Printre ele se găsesc plante cu calități antivirale recunoscute, prietene bune cu sistemul imunitar. Scorțișoara măcinată sau în batoane, cuișoare întregi, anason stelat, piper roșu sau piper negru, rădăcină de ghimbir ori turmeric, cimbru uscat sau sovârf (oregano), soc și busuioc. Dacă ai și salvie și echinacea, deja succesul e garantat. Oricare dintre aceste mirodenii se pot transforma cu ușurință într-un ceai nemaipomenit de aromat și gustos, puternic încălzitor, ce alungă numaidecât orice stare neplăcută ce precede o viroză. Atenție, doar, să nu fie nici prea iute, nici prea puternic, din fiecare ingredient se ia măsura potrivită. Adică, pentru un litru de ceai, sunt de ajuns 6 cuișoare, 6 boabe de piper, 2 frunze de salvie, 3 smocuri de cimbru și oregano și câte un vârf de linguriță de scorțișoară, ghimbir sau cardamom.
– Cum ai ajuns să cunoști plantele așa de bine? Au fost suficiente cunoștințele din copilărie, pe care le-ai adunat în plimbările prin natură?
– Cu timpul, mi-am cumpărat și multe cărți-ghid de folosire a plantelor medicinale. Dragul de citit vine de la mama, care avea o bibliotecă impresionantă de cărți de plante medicinale. Părinții mei, la 80 de ani, până anul trecut, mergeau singuri pe dealuri la cules de plante, își preparau ceaiurile, tincturile, uleiurile, cremele, era o atmosferă absolut fabuloasă în casa lor. Ziceai că intri într-un laborator de alchimie. La un moment dat, am primit cadou de la mama o carte: „Tratamentul bolilor prin legume, fructe și cereale” a lui Jean Valnet, unul dintre cei mai mari fitoterapeuți ai Franței, aromoterapeut și specialist în medicină naturistă cu plante… Mi s-a părut aur curat să am în casă un ghid de încredere pentru gestionarea problemelor de sănătate prin alimentație. Așa am învățat să folosesc mirodeniile, dar și fructele și legumele, pe principii terapeutice…
– S-a întâmplat vreodată să te vindeci singură cu vreuna din rețetele tale?
– Prin anii 2000, aveam mari dureri de spate. Locuiam la Câmpina pe atunci, și în piață am cunoscut un terapeut care vindea în special rădăcini, domnul Trandafir, Gheorghe Trandafir. Printre altele, vindea rădăcini de untul-pământului. Ne-am împrietenit, pentru că ori de câte ori îl întâlneam, îi cumpăram o grămadă din plantele cu care venea la piață. De la el am învățat să folosesc untul-pământului, singurul remediu care m-a ajutat în durerile de spate pe care le resimțeam de câteva luni. La ora actuală sunt o grămadă de preparate cu untul-pământului. Un fitoterapeut din zona Bihorului, Țirban Marius, prepară tincturi cu untul-pământului, și cei de la „Viva Natura” au un unguent cu o formulă foarte frumoasă. Dar nimic nu întrece untul-pământului, pe care îl cumpăram de la d-l Trandafir. Cred că și dragul cu care scotea rădăcinile din pământ le dădea atâta putere. Contează mult cu ce stare de spirit te apropii de plante. Trebuie să ai gânduri curate și suflet senin. Cu timpul, am învățat și eu starea în care e nevoie să fii când culegi plantele. Să fii cu voie bună. Să vorbești cu plăntuța pe care o culegi, pentru ca ea să se deschidă către tine. Uite, știu o zicală veche: „Floricuță micuță/ Iartă-mă că te tai, drăguță/ Nu vin la tine cu gând de moarte,/ Ci cu speranță de sănătate”. Afecțiunea este unul dintre cele mai importante lucruri, pentru că, în momentul în care planta se sacrifică și ți se dăruiește, câmpul ei energetic se deschide și primești, nu doar chimia plantei, ci și viața ei, toată energia ei. Despre asta e vorba atunci când se spune, în tradiția românească, că plantele se culeg cu descântece. Apropo de asta, am început să fac facultatea de sociologie și etnografie, tocmai pentru că mi-a plăcut apropierea de tradițiile românești. Acolo iarăși am studiat câteva obiceiuri tradiționale în a culege plantele… Sunt descântece… de cules mătrăgună, de exemplu. Mătrăguna este o plantă otrăvitoare, dar în tradiția românească, ea e folosită în terapeutică, cu condiția să o culegi așa cum trebuie. Rădăcina de mătrăgună are forma unui om, și atunci când o culegi, spui un descântec anume și pui un bănuț în loc, drept ofrandă, acolo de unde ai cules-o. Cred că aveam și descântecul…
– Tot ce spui seamănă cu niște povești. Pari o zână care trăiește pe-un nufăr. Pentru majoritatea oamenilor care se zbat în aglomerări urbane, deconectați de natură, ce recomanzi?
– În fiecare zi putem să ne hotărâm să facem un pas mai aproape de natură. Am putea începe prin a nu mai cumpăra flori tăiate, ci flori la ghiveci, flori vii, pe care să le creștem ca pe niște copii. Să ieșim în parc, în pădurile de pe lângă oraș, să contemplăm natura, să participăm la acțiuni de voluntariat pentru natură… Câteodată sunt fabuloase! Eu am fost invitată la un moment dat de un domn profesor de la Facultatea de Horticultură, care a amenajat grădina de legume de la Asociația „Salvați satele copiilor”. Știai că există așa ceva? Ei bine, d-l profesor i-a învățat pe copii să cultive legume, cum să aibă grijă de ele, cum să le culeagă și cum să le gătească. Mi s-a părut extraordinar! Nici nu îți imaginezi că în București poate exista așa ceva. Merită o vizită acolo! De asemenea, îmi place mult să merg la piață. Știu ce beneficii au toate alimentele pentru sănătate, și de cele mai multe ori aleg ce trebuie. Cei ai casei nu sunt prea fericiți, pentru că gătesc prea aromat, dar cunoscând principiile active ale plantelor, folosesc multe arome. În ultimul timp, am folosit la gătit un mix de coriandru, chimen și boabe de muștar. Ajută foarte mut digestia, ficatul și splina. Pentru că eu mă știu un pic deficitară pe energia acestor organe, am ales aceste plante. Am învățat rețeta de la un medic indian ayurvedist, care ținea la noi, la BioFocus, niște cursuri.
– Acum, că te-ai dat de gol, spune-le și cititorilor noștri ce este BioFocus, și ce legătură ai cu el.
– Centrul BioFocus (unde vă invit și pe dvs., dragi cititori) promovează viața sănătoasă, conștientă, mișcarea, terapiile non-invazive și holistice. În ce mă privește pe mine, am cunoștințe aprofundate despre plante medicinale, fitoterapie și aromaterapie. Fac parte dintre cei puțini care își culeg singuri plantele de care au nevoie și își prepară leacurile necesare. În plus, sunt instructor pentru activități în aer liber, jocuri pentru adulți și copii, ghid montan și iubitoare de drumeții, alpinism și escaladă. Sunt pasionată de sport (sub orice formă), artă, tradiții și folclor, și sunt un căutator tenace pe calea vieții…
(Pe doamna Camelia Mihalachi o puteți găsi la Centrul BioFocus din București, Str. Calea Călărașilor nr. 161, et. 4, sector 3, București, [email protected], tel. 0773/73.31.14.)
