• De la Ghilgameș și până la alchimiștii care încercau să obțină piatra filosofală, omenirea s-a aflat, continuu, într-o căutare a nemuririi. Dacă în trecut acest lucru presupunea un efort spiritual și o inițiere ezoterică, de câteva decenii, oamenii speră că pot păcăli moartea printr-un uriaș salt științific •
Împăratul Qin Shi Huang și armata de teracotă
Prima căutare oficială a nemuririi consemnată în documente îi aparține împăratului Qin Shi Huang (259 î.Hr.-210 î.Hr.), cunoscut pentru că a ordonat ridicarea Marelui Zid Chinezesc și care a avut ideea, care astăzi pare nebunească, de a-și construi o armată de 8.000 de soldați de teracotă, care aveau menirea de a-l apăra pe lumea cealaltă. Dar până la lumea cealaltă, întemeietorul dinastiei Qin a ordonat oficial întregii administrații imperiale să îi găsească leacul nemuririi. S-au păstrat până astăzi răspunsuri ale autorităților locale din acea vreme, care își exprimau regretul că nu găsiseră încă o soluție pentru ca sacrul împărat să nu pășească pe tărâmul lumii de dincolo. Toate căutările lui Qin Shi Huang au fost în van. Primul împărat al Chinei, nu numai că nu a trăit veșnic, dar nici măcar nu a atins longevitatea supușilor săi mai în vârstă, stingându-se din viață la numai 49 de ani, după o domnie de 11 ani. În mod bizar, sfârșitul i-a fost adus tocmai de căutarea nebună a unui leac împotriva morții: împăratul a consumat un elixir popular printre nobilii chinezi, care avea renumele prelungirii vieții. În fapt, preparatul conținea mercur, așa că cel care îl ingera murea, lent, prin intoxicare.
Dacă nu murim de boli la tinerețe, moartea vine pentru că îmbătrânim. În sine, procesul îmbătrânirii este complex și nu e complet lămurit. E cert însă că genele noastre sunt niște creaturi egoiste, cărora nu le pasă prea mult de propria noastră persoană. Tot ce vor genele noastre este să ajungem sănătoși, puternici și, eventual, fericiți, la momentul în care putem procrea. Atât. Chestiunea nu e valabilă doar pentru oameni. Cel mai longeviv vertebrat din lume, rechinul de Groenlanda, care trăiește până la 400 de ani, reuşeşte acest fapt pentru că se reproduce abia după ce împlinește vârsta de 150 de ani!
Așadar, bătălia cu moartea este, de fapt, o bătălie uriașă, inegală și imposibil de câștigat, cu îmbătrânirea propriului nostru ADN. Dar oamenii nu se consolează ușor cu gândul morții. Cam din a doua jumătate a secolului trecut, oamenii de știință au început să se gândească la felurite modalități prin care ar putea să prelungească viața, ba chiar să păcălească moartea. Până la ora la care scriu articolul, niciuna dintre aceste metode nu a dat vreun rod palpabil. Oamenii mor în continuare, iar viața celor mai longevivi nu depășește niciodată bariera fatidică de 122 de ani, ba chiar se apropie foarte puțin de ea. Însă lucrurile s-ar putea schimba, ne asigură cei mai ambițioși futurologi. Există chiar oameni de știință care cred că, deja, pe pământ s-a născut omul care nu va mai cunoaște moartea. Soluțiile ar fi diverse și unele aparțin medicinei. Dacă citiți aceste rânduri și nu ați împlinit 40 de ani, veți apuca, probabil, zilele în care veți putea vedea dacă aceste profeții se vor fi împlinit sau nu. Dr. Ian Pearson, un futurolog de renume, crede că în deceniile următoare ar trebui să putem citi în ziare știri despre cum vom începe să ne fabricăm organe în laborator, utilizând tehnologia unei imprimante 3D. Știu că sună ciudat, dar în medicină se folosește deja, de ani buni, piele crescută separat de corp, în laborator, pentru grefe, și s-au făcut deja transplanturi de organe foarte simple, care au fost create tot în laborator, folosind o imprimantă 3D – trahee sau vase de sânge. Organismul acceptă întotdeauna organul fabricat în afara lui, pentru că este realizat din propriile lui celule stem, compatibile genetic 100%, iar fuziunea se petrece în numai o lună. În viitor, așadar, dacă vei avea nevoie de o inimă nouă pentru transplant, vei putea să dai câteva celule stem și, în câteva săptămâni, să ai inima. La fel se va întâmpla și cu celelalte organe foarte complexe, precum ficatul sau stomacul. Dar asta nu e totul, pentru că ingineria genetică ne-ar putea reprograma partea afectată de ADN, găsind leac pentru tot felul de boli autoimune sau pentru cancer. Toate acestea par plauzibile și e posibil ca, parte din ele, să fie puse în practică chiar în viitorul apropiat. Dar, deși aceste tehnologii ne vor putea prelungi viața, e greu de crezut că ne vor face nemuritori. Iată de ce unii se gândesc să se păstreze așa cum sunt, până când știința va oferi ceva mult mai spectaculos. Şi când spun „păstreze”, nu folosesc metafore. Ne apropiem de thriller…
Criogenia – dacă nu putem birui moartea, atunci hai să o înghețăm
În urmă cu 52 de ani, pe 12 ianuarie 1967, trecea pe lumea cealaltă James Bedford, profesor emerit de psihologie la Universitatea din California. Numai că profesorul, care murise de pe urma unui cancer la ficat, nu era deloc mulțumit cu viața veșnică de pe lumea cealaltă, drept pentru care s-a hotărât să își încerce șansa unei nemuriri pe lumea asta și a devenit prima persoană criogenată din lume. Astăzi, această soluție implică două tehnologii – congelarea lentă și vitrificarea. Prima presupune o înghețare treptată până la –40ºC, iar apoi o congelare rapidă până la –150 – –200 ºC și transfer în azot lichid, iar a doua presupune direct o congelare ultrarapidă, pentru a împiedica formarea cristalelor de gheață care ar putea distruge celulele. Atât prima, cât și a doua, sunt tehnici folosite cu succes la fertilizarea „in vitro”, iar embrionii criogenaţi sunt apoi decongelaţi şi aduşi la viaţă. Sună frumos, însă oamenii de ştiinţă nu sunt foarte optimişti. În primul rând, creierul nostru matur este mult mai complex decât un embrion. Apoi, eventualele microcristale de gheaţă formate în timpul procesului ar produce daune ireparabile. Dar, să zicem că reuşim să readucem la viaţă un om criogenat. Cine ne garantează că va avea şi memoria intactă după un asemenea proces? Vor mai fi aceiaşi criogenaţii reanimaţi şi trataţi de bolile care i-au omorât? Sunt oameni de ştiinţă care spun că nu.
Culmea este că cei care au ales această cale a nemuririi nici măcar nu sunt siguri că vor avea parte de o congelare decentă pe termen lung. O mare parte dintre firmele care au criogenat oameni în trecut au dat faliment, iar cei care îşi dormeau somnul de veci într-un frig cosmic au ajuns, în cele din urmă, la răcoarea cimitirului, ca toţi muritorii.
Ray Kurzweil este un futurolog american considerat de Bill Gates drept unul dintre cei mai mari specialiști din lume în Inteligență Artificială. El are meritul de a fi prezis creşterea exponenţială a puterii calculatoarelor încă din anii ‘60 şi de a fi elaborat o teorie numită legea întoarcerilor accelerate. Ray Kurzweil crede că în viitor maşinile vor fi atât de complexe, încât vor putea să pătrundă în corpurile noastre, aproape până la fuziune. El numeşte Singularitate această fuziune-eveniment. Dar, până atunci, el prezice că, începând cu deceniul următor, vom vedea la lucru nanoboţii – adică roboţi de dimensiuni microscopice, care vor fi injectaţi în sângele uman şi vor fi capabili să distrugă o tumoră, să elimine deşeuri pe care celulele noastre nu le pot arunca sau să ne cureţe de cheaguri de sânge, evitând, de pildă, un accident vascular cerebral. După 2030, crede Kurtzweil, vom şti îndeajuns de multe încât să le oferim nanoboţilor posibilitatea de a pătrunde în creierele noastre şi de a ne ajuta să gândim mai repede şi mai bine. După 2040, ar trebui să fim capabili să fuzionăm cu aceste maşinuţe microscopice – aceasta ar fi Singularitatea, evenimentul cel mai important pentru specia umană de când a apărut pe pământ. Nu numai sângele şi anumite celule vor putea fi curăţate, dar vom avea posibilităţi nelimitate, pentru că nanoboţii ne vor putea reconfigura ADN-ul, organele şi chiar vor putea inversa anumite procese ale îmbătrânirii. Vom fi, practic, o nouă specie, care, printre altele, va cunoaşte şi nemurirea, pentru că nanoboții, care vor forma o parte apreciabilă a corpurilor noastre, vor putea fi înnoiți la nesfârșit, direct din fabrică.
Cum să ne încărcăm sufletele în computere
Dacă tot ce ați citit vi se pare SF, aflați că există și variante mai dure. Unii oameni de știință consideră fuziunea cu mașinile prea complicată. În fond, dacă tot ne vom baza pe ele ca să ne dobândim nemurirea, de ce nu ne-am debarasa cu totul de corpurile noastre? În fond, carnea este cea care ne provoacă toate problemele, de la boli și până la îmbătrânire. Ce-ar fi dacă, așa, cam în câteva zeci de ani, am reuși să ne încărcăm mintea și personalitatea într-un… supercomputer, un robot cu mâini și picioare foarte asemănătoare cu ale noastre? Vi se pare o nebunie? Amintiți-vă că deja există roboți capabili să vorbească, să facă sex cu oameni, să răspundă la întrebări coerent, să schițeze un surâs, ba chiar să se răstească la tine dacă îi enervezi. Japonezii se gândesc să fabrice roboți casnici, care să fie specializați – unul să facă de mâncare, altul să se joace cu copilașul, altul să aspire. Au deja roboţi-preoţi care oficiază ritualuri foarte simple! De ce, la o adică, nu ne-am muta, cu totul, într-un astfel de corp? În viitor, roboţii ar trebui să arate atât de bine încât să nu mai putem distinge între un om și un android. Dacă vi se pare totul o fantezie morbidă, aflați că miliardarul Elon Musk, fondatorul unora dintre cele mai revoluționare companii la nivel mondial (Paypal, Tesla și, mai nou, SpaceX), investește zeci de milioane de dolari într-un proiect numit Neuralink. Scopul companiei? Să creeze interfețe care să permită comunicarea directă dintre creier și computere. Uitați de mouse și tastatură, o să vă înfigeți un cablu în cap și… gata! Deviza lui Elon Musk: „Dacă tot nu putem învinge computerele, care tind să devină mai perfomante decât noi, atunci hai să ne alăturăm lor!”.
Sună a nebunie? Poate că și este! Poate că tocmai această goană nebună după nemurire ascunde o goană și mai nebună după sens. Pentru că, în timp ce unii își caută nemurirea, există mii de bătrâni care iau cu asalt clinicile de sinucidere asistată. Și nu e vorba doar de cei grav bolnavi de boli incurabile sau de suferinzi.
Pur şi simplu, fără boli sau suferinţă, există oameni care vor să fie omorâţi, pentru că li s-a urât cu viaţa. Pentru ei, nemurirea este o povară.
