– Ultimele flori care luminează toamna sunt crizantemele. Ard ca niște lampioane prin pâclele lui Noiembrie, vestind apropierea implacabilă a iernii. Un tânăr din Târgu Mureș s-a gândit să le transforme frumusețea în afacere. Îl cheamă CIPRIAN CÎMPEAN și a reușit. În plină „glorie” europeană, s-a întors acasă să crească flori –
Afacere într-un rai cu flori
Ciprian a crescut printre flori. Părinții săi s-au ocupat întreaga viață cu cultivarea legumelor, în satul Curteni, din județul Mureș. După Revoluție, s-au axat pe cultivarea florilor, o „meserie” total nouă, la acea vreme, pentru România. Dacă la început în sat erau doar patru-cinci inși care se încumetaseră să cultive flori, acum sunt peste o sută, la doar vreo 400 de gospodării.
„Ani la rând s-au chinuit părinții mei să supraviețuiască, până au apucat să învețe secretele creșterii florilor. Erau mulțumiți dacă reușeau să-și recupereze cât de cât investiția, nici vorbă de profit! Apoi, lucrurile s-au așezat și a fost bine”.
Dragul de a lucra cu florile l-a prins pe Ciprian după ce a fost plecat o vreme din țară. „Am lucrat în construcții, pentru o companie foarte mare, mi-era foarte, foarte bine. Dar abia în străinătate mi-am dat seama că acasă e… acasă! M-am întors și, chiar dacă puteam să fac orice altceva, mult mai profitabil din punct de vedere financiar, am preferat să mă alătur părinților mei și să mă dedic, și eu, florilor. Crescusem de mic între ele. Am copilărit într-un rai de flori, așa că întoarcerea printre ele a fost firească. Și plină de bucurie. Munca asta mi-a intrat în suflet. Chiar îmi place ce fac”.
Așa și-a deschis Ciprian o firmă în Târgu Mureș, unde comercializează flori la ghiveci, aproape toate din producția proprie. În firma lui lucrează doar el și părinții, nu au niciun angajat. Pe de o parte, pentru că e din ce în ce mai greu să găsești oameni dispuși să muncească; pe de altă parte, „Oricâtă încredere ai avea în cineva, dacă nu simte la fel cu tine, dacă nu are aceeași pasiune pentru plante, va face o muncă de mântuială. Pentru un angajat, nu contează dacă florile mor. Dar, eu, dacă trec pe la seră, la miezul nopții și mi se pare ceva în neregulă, stau și rezolv pe loc. O zi de lucru începe la ora șase dimineața și se sfârșește la ora 24”, afirmă Ciprian.
A-nceput să plouă mărunt. Câțiva clienți ne întrerup discuția, dorind să cumpere flori, să afle despre cum ar trebui îngrijite iarna. Vedetele sezonului, crizantemele, stau aliniate și-năuntrul, și-n afara serei lui Ciprian, alungând, cu strălucirea lor minunată, lumina cenușie a lui Noiembrie: flori mari, aurii, alături de altele sidefii, ori roșii ca purpura imperială sau mov, ca rochiile reginelor. Să tot visezi… Mai ales că parfumul ușor amărui pe care îl răspândesc miroase a frunze strivite sub pași…
Cu ușa închisă
Urban Garden Center, firma lui Ciprian, colaborează cu companii consacrate din Olanda, care-i livrează florile pe care el le aduce, ulterior, la stadiul potrivit comercializării, proces care durează șapte-nouă luni. Florile pentru 8 Martie 2021, de exemplu, au fost deja plantate acum două luni, iar în toată perioada care urmează, vor fi îngrijite ca niște copii. „Perioada lor preșcolară de grădiniță”.
„Nu produc multe plante, ci foarte diversificat. Încerc să merg cu un pas înaintea celorlalți, aducând soiuri noi, ori făcând ce nu au mai făcut alții. Aici, la Târgu Mureș, am doar 1000 mp de pământ, dar acasă, la părinți, cultivăm pe 3000 mp. Fratele meu trăiește la Londra, a plecat într-o vacanță și nu s-a mai întors…”, îmi spune, zâmbind, Ciprian.
Pentru că s-au înmulțit producătorii, dar și pentru că hypermarket-urile au început să comercializeze cantități importante de flori, nici în acest domeniu lucrurile nu stau la fel de bine cum stăteau odinioară. „Hypermarket-ul e un loc în care omul merge după ceva și cumpără și altceva, producători de flori suntem din ce în ce mai mulți, costurile de producție sunt în creștere, dar prețul de comercializare e același de ani de zile. Cred că ar trebui să intervină statul undeva, nu să oprim importurile, poate să se implice și administrațiile locale, să încurajeze producătorii locali. Fără modestie, știu că aș putea să fac oricând față unui producător olandez, nu la preț, ci la calitate. Din păcate, orice am oferi noi, producătorii locali, hypermarket-urile nici nu ne bagă în seamă. Pe de altă parte, trebuie să recunosc și că nu mi-ar plăcea deloc ca florile livrate de mine să stea câteva zile pe rafturile unui hypermarket, apoi să fie aruncate, pentru că nimănui nu i-a păsat de ele și s-au ofilit. Eu prefer să dau unui om sărman ceea ce nu mai corespunde calității pe care singur mi-o impun”.
O crizantemă aurie
Dar greutățile nu-i alungă lui Ciprian bucuria. Panseluțele, erica, ghețișoara, garofițele, crăițele, crizantemele, toate florile care-i trec zilnic prin mână îl fac să fie optimist. „În fața gingășiei lor, supărările trec. Pentru mine, sunt vii. Nu exagerez deloc în ce spun. Când privești o floare cu drag, te privește și ea pe tine. Sunt convins că putem comunica cu natura, aşa cum comunicăm cu animalele. Universul în care trăim e plin de taine”.
Îl întreb care sunt cele mai mari satisfacții în meseria pe care o face. „Cea mai mare bucurie este când un client îmi laudă florile sau postează pe internet o imagine cu florile de la mine. Asta e răsplata maximă pentru munca mea. Un om pe care florile îl fac să zâmbească”.
„Și pandemia? N-a dat iama și în comerțul cu flori?”. Dimpotrivă, deși 2020 a început prost și pentru producătorii de flori, până la urmă, a fost un an bun. „Eu cred că pandemia a produs o întoarcere către simplitate. Nemaicumpărând haine, cosmetice, pantofi și stând mai mult pe acasă, oamenii și-au redescoperit grădinile și și-au dorit să le înfrumusețeze cu flori. Dar, deși vânzările au fost bune, simt că resursele oamenilor se reduc. Pentru prima dată îmi privesc viitorul cu îngrijorare. Mi-e tare frică de ce va fi anul viitor!”.
Ca semn de încurajare, îi cumpăr și eu o floare lui Ciprian. O crizantemă aurie, care să alunge pâclele toamnei și tristețea din casa mea.
Romanian