Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Ciprian, omul florilor

– Ultimele flori care luminează toamna sunt crizantemele. Ard ca niște lampioane prin pâclele lui Noiembrie, vestind apropierea im­placabilă a iernii. Un tânăr din Târgu Mureș s-a gândit să le trans­forme frumusețea în afacere. Îl cheamă CIPRIAN CÎMPEAN și a reușit. În plină „glorie” europeană, s-a întors acasă să crească flori –

Afacere într-un rai cu flori

Ciprian a crescut printre flori. Părinții săi s-au ocupat întreaga viață cu cultivarea legu­me­lor, în satul Curteni, din județul Mureș. După Re­vo­luție, s-au axat pe cultivarea florilor, o „meserie” total nouă, la acea vreme, pentru România. Dacă la început în sat erau doar patru-cinci inși care se încumetaseră să cultive flori, acum sunt peste o sută, la doar vreo 400 de gospodării.

„Ani la rând s-au chinuit părinții mei să su­praviețuiască, până au apucat să învețe se­cre­tele creșterii florilor. Erau mulțumiți dacă reușeau să-și recupereze cât de cât inves­tiția, nici vor­bă de profit! Apoi, lucrurile s-au așezat și a fost bine”.

Urban Garden Center – Târgul Mureș

Dragul de a lucra cu florile l-a prins pe Ciprian după ce a fost plecat o vreme din țară. „Am lucrat în construcții, pentru o companie foarte mare, mi-era foarte, foarte bine. Dar abia în străinătate mi-am dat seama că acasă e… acasă! M-am întors și, chiar dacă puteam să fac orice altceva, mult mai profitabil din punct de vedere financiar, am preferat să mă alătur pă­rinților mei și să mă dedic, și eu, florilor. Crescusem de mic între ele. Am copilărit într-un rai de flori, așa că întoarcerea prin­tre ele a fost firească. Și plină de bucurie. Munca asta mi-a intrat în suflet. Chiar îmi place ce fac”.

Așa și-a deschis Ciprian o firmă în Târgu Mureș, unde comercializează flori la ghiveci, aproape toate din producția proprie. În firma lui lucrează doar el și părinții, nu au niciun angajat. Pe de o parte, pentru că e din ce în ce mai greu să găsești oameni dispuși să muncească; pe de altă parte, „Oricâtă încredere ai avea în cineva, dacă nu simte la fel cu tine, dacă nu are aceeași pasiune pentru plante, va face o muncă de mân­tuială. Pentru un angajat, nu contează dacă florile mor. Dar, eu, dacă trec pe la seră, la miezul nopții și mi se pare ceva în neregulă, stau și rezolv pe loc. O zi de lucru începe la ora șase dimineața și se sfârșește la ora 24”, afirmă Ciprian.

A-nceput să plouă mărunt. Câțiva clienți ne întrerup discuția, dorind să cumpere flori, să afle despre cum ar trebui în­grijite iarna. Ve­detele sezonului, cri­zan­temele, stau aliniate și-năuntrul, și-n afara serei lui Ciprian, alun­gând, cu strălucirea lor minunată, lumina ce­nușie a lui Noiembrie: flori mari, aurii, alături de altele sidefii, ori ro­șii ca purpura impe­rială sau mov, ca ro­chiile reginelor. Să tot vi­sezi… Mai ales că par­fu­mul ușor amărui pe care îl răspândesc mi­roase a frunze strivite sub pași…

Cu ușa închisă

Crizantemele uriașe ale lui Ciprian

Urban Garden Center, firma lui Ciprian, colaborează cu companii consacrate din Olan­da, care-i livrează florile pe care el le aduce, ulterior, la stadiul potrivit comercia­lizării, proces care durează șapte-nouă luni. Florile pentru 8 Martie 2021, de exemplu, au fost deja plantate acum două luni, iar în toată perioada care urmează, vor fi îngrijite ca niște copii. „Perioada lor preșcolară de gră­diniță”.

„Nu produc multe plante, ci foarte diver­sificat. Încerc să merg cu un pas înaintea celorlalți, aducând soiuri noi, ori făcând ce nu au mai făcut alții. Aici, la Târgu Mureș, am doar 1000 mp de pământ, dar acasă, la părinți, cultivăm pe 3000 mp. Fratele meu trăiește la Londra, a plecat într-o vacanță și nu s-a mai întors…”, îmi spune, zâmbind, Ciprian.

Pentru că s-au înmulțit producătorii, dar și pentru că hypermarket-urile au început să comercializeze cantități importante de flori, nici în acest domeniu lucrurile nu stau la fel de bine cum stăteau odinioară. „Hyper­market-ul e un loc în care omul merge după ceva și cumpără și altceva, producători de flori suntem din ce în ce mai mulți, costurile de pro­ducție sunt în creștere, dar prețul de co­mer­cializare e același de ani de zile. Cred că ar trebui să intervină statul undeva, nu să oprim importurile, poate să se implice și adminis­tra­țiile locale, să încurajeze producătorii locali. Fără modestie, știu că aș putea să fac oricând față unui producător olandez, nu la preț, ci la calitate. Din păcate, orice am oferi noi, producătorii locali, hypermarket-urile nici nu ne bagă în seamă. Pe de altă parte, trebuie să recunosc și că nu mi-ar plăcea deloc ca florile livrate de mine să stea câte­va zile pe rafturile unui hypermarket, apoi să fie aruncate, pentru că nimănui nu i-a păsat de ele și s-au ofilit. Eu prefer să dau unui om sărman ceea ce nu mai co­respunde cali­tății pe care singur mi-o im­pun”.

O crizantemă aurie

Potop de crizanteme

Dar greutățile nu-i alungă lui Ciprian bucuria. Panseluțele, erica, ghețișoara, ga­ro­fițele, crăițele, crizantemele, toate florile care-i trec zilnic prin mână îl fac să fie opti­mist. „În fața gingășiei lor, su­părările trec. Pentru mine, sunt vii. Nu exagerez deloc în ce spun. Când privești o floare cu drag, te privește și ea pe tine. Sunt convins că putem comunica cu natura, aşa cum co­municăm cu animalele. Universul în care trăim e plin de tai­ne”.

Îl întreb care sunt cele mai mari satisfacții în meseria pe care o face. „Cea mai mare bucu­rie este când un client îmi laudă florile sau pos­tează pe internet o imagine cu florile de la mine. Asta e răsplata maximă pentru munca mea. Un om pe care florile îl fac să zâmbească”.

„Și pandemia? N-a dat iama și în comerțul cu flori?”. Dimpotrivă, deși 2020 a început prost și pentru producătorii de flori, până la urmă, a fost un an bun. „Eu cred că pandemia a produs o întoarcere către simplitate. Nemaicumpărând haine, cosmetice, pantofi și stând mai mult pe acasă, oamenii și-au redescoperit grădinile și și-au dorit să le înfrumusețeze cu flori. Dar, deși vânzările au fost bune, simt că resursele oa­menilor se reduc. Pentru prima dată îmi pri­vesc viitorul cu îngrijorare. Mi-e tare frică de ce va fi anul viitor!”.

Ca semn de încurajare, îi cumpăr și eu o floa­re lui Ciprian. O crizantemă aurie, care să alun­ge pâclele toamnei și tris­te­țea din casa mea.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian