Cea mai răspândită boală de pe continentul european – ALERGIILE

– Din ce cauză afectează atât de mulți oameni, care sunt terapiile cele mai eficiente și ce rol joacă în alergii intestinul –

„150 milioane de oameni suferă de un tip sau altul de alergie”

O plimbare prin natura abia trezită din somnul lung al iernii, câteva minute de hârjoană cu cățe­lu­șul vecinilor sau „păcatul” de a gusta din pră­jiturelele cu nucă aduse la birou de o colegă – asemenea situații banale din viața de fiecare zi pot deveni problematice pentru alergici. La începutul secolului trecut, alergia era încă o afecțiune rar întâlnită, dar în ultimele decenii, si­tuația s-a schimbat dramatic. Academia Europeană de Aler­gologie și Imunologie Clinică (EAACI) informează că aceasta este cea mai frec­ventă dintre bolile cronice pre­zente pe continentul euro­pean, unde peste 150 milioa­ne de oameni suferă de un tip sau altul de alergie cronică, 20% dintre ei prezentând chiar o formă debilitantă, care le compromite grav cali­tatea vieții (de pildă, astm se­ver sau anafilaxie). Cifrele capătă o nuanță și mai sumbră, dacă adăugăm că 25% dintre pacienți sunt copii de vârstă școlară. Numărul celor ce se confruntă cu alergii alimen­tare s-a dublat comparativ cu statisticile de acum zece ani, depășind 17 milioane la nivel european și 220 milioane la scară globală. Potrivit estimă­rilor, în 2025, deci într-un viitor foarte apropiat, jumătate din populația continentului nostru va manifesta simptome de alergie. Iar specialiștii sunt îngrijorați de faptul că ele par să se agraveze – și tendința are toate șansele să se mențină, în special în ceea ce privește sensibilitatea la polen: „Din cauza schimbărilor climatice, perioada de înflorire a vegetației începe mai devreme și du­rează mai mult. Pacienții au acum simptome mai intense decât în trecut și, de asemenea, apar mai des alergii alimentare (de exemplu, la nuci și la fructe cu semințe mici), care se asociază cu cele respiratorii, ajungându-se astfel la alergii încru­cișate.”

Un factor agravant: poluarea

Aerul respirat de locuitorii orașelor este în permanență încărcat de gaze nocive, ca oxizii de azot și monoxidul de carbon, provenite din traficul rutier, sau dioxidul de sulf, ce are ca principale surse procesele indus­triale și sistemele de încălzire utili­zate de populație. Și micro­parti­cu­lele în suspensie pot accentua simp­tomatologia, îndeosebi la astmatici, la pacienții cu așa-numita „febră a fânului” (rinită alergică) și neurodermită. De aceea sunt atât de importante conservarea și extinde­rea spațiilor verzi, acești plămâni ai aglomerărilor urbane, iar ele vor constitui mereu un subiect de dispută între ecologiști și rechinii imobiliari. Dar și calitatea aerului din interiorul locuinței lasă adesea de dorit. Aerisirea insuficientă a încăpe­rilor favorizează acumularea de substanțe chimice cu efect iritant pentru mucoasele căilor respira­torii. Și expunerea la fumul de țigară este pericu­loasă, în special pentru copiii mici, pe care îi predispune la dezvoltarea ulterioară a unei alergii respiratorii. La rândul ei, umiditatea excesivă creează de asemenea condiții pentru apariția mu­cegaiului și înmulțirea bacteriilor patogene.

Mecanismele alergiei

Termenul de „alergie” este de fapt o acoladă ce reunește o serie întreagă de patologii, care au drept tră­sătură comună o reacție de apărare disproporționată a organismului față de sub­stan­țe în realitate inofen­si­ve. În mod normal, sistemul imunitar își îndeplinește mi­siunea de paznic, des­coperind rapid agenții pa­togeni (antigenii), bacterii și viruși strecurați din exte­rior, identificându-i ca musafiri nepoftiți. Răspun­sul imun la aceste substanțe necunoscute constă în producerea de anticorpi specifici și distrugerea antigenilor de către limfocite. La persoanele aler­gice, procesul este similar, cu deosebirea că siste­mul lor imun etichetează drept ostile diverse pro­teine absolut nevătămătoare și păstrează această informație eronată.

Unii oameni au o predispoziție către mani­festări de tip alergic (termenul medical este „ato­pie”), însă ea poate rămâne latentă până la sfârșitul vieții. Riscul de a dez­volta o boală alergică este de 10-15% la o persoană fără antece­dente fami­liale, de 30% când unul din părinți este alergic și de 40-80% dacă ambii părinți suferă de alergie. Declicul poate fi produs de o sumă de factori externi sau in­terni. Printre cei dintâi se regăsesc poluarea mediului, temperaturile ex­tre­me, radiațiile electromag­ne­tice, nu­cleare sau geopatogene, aditivii chi­mici și conservanții din alimente, ca și abuzul de medi­camente sau cosmetice. Ca factori interni, acționează diversele tul­burări din organism: neurologice, endocrine, respiratorii, cardiovasculare etc. O poziție spe­cială în această categorie îi revine stresului. Când cineva trăiește o experiență neplăcută în legătură cu o substanță sau un aliment, sistemul său imu­nitar le va respinge ulterior, percepându-le (în mod fals) ca pe o amenințare. De exemplu, dacă alăptarea este stresantă pentru sugar, consecința ar putea fi o intoleranță la lactoză.

Peste 20.000 de alergeni

Cercetătorii au inventariat până în prezent peste 20.000 de alergeni (substanțe care pot deter­mina reacții alergice). Ei se află, de pildă, în grăun­cioarele de polen, excrementele și cuticula chitinoasă ale acarienilor, detergenți, saliva câi­nilor, părul animalelor de companie, veninul unor insecte și anumite alimente. La persoanele cu un teren atopic, contactul cu ele poate provoca salve de strănuturi, prurit, lăcrimare, obstrucție nazală sau secreții apoase, dar și erupții cutanate, infla­marea mucoasei bucale, greață și vărsături. În cazuri extreme, se ajunge la șoc anafilactic, cu risc de stop cardiorespirator.

Ponderea principalilor alergeni – 15% po­len, 7-10% acarieni, 10% păr și epitelii de ani­male, 7% detergenți și cosmetice, 5% alimente, 0,8-5% venin de insecte, 1-3% parfumuri.

De ce trebuie luată în serios alergia

Cercetătorii n-au reușit până în prezent să găsească o explicație satisfăcătoare a faptului că sistemul imunitar al unor oameni tinde să reac­ționeze nejustificat și uneori cu intensitate extre­mă în raport cu anumite substanțe, dar există un punct asupra căruia ei au căzut unanim de acord: „Nu este permis ca alergia să fie ignorată sau minimalizată, căci nu discutăm aici doar despre o limitare a calității vieții unui bolnav și a rezis­tenței lui la efort. În lipsa unui tratament, sistemul imunitar va continua să avanseze în direcția gre­șită, acționând mereu în virtutea informației că trebuie să se mobilizeze cu și mai multă forță. Astfel, pe termen lung, afecțiunea se va extinde.” De exemplu, o persoană afectată de alergie res­piratorie la polen va dezvolta o așa-numită alergie încrucișată, adică va începe să reacționeze în ace­lași mod la anumite alimente sau substanțe. Așa devine posibil ca unui alergic la polenul de mes­tea­căn să-i apară inflamații în cavitatea bucală atunci când mănâncă mere. Cazul este citat în­tr-un raport al Academiei Americane de Alergo­logie și Imunologie, alături de alte combinații ob­servate de specialiști: sensibilizarea la fructe de mare a unor alergici la acarieni sau reactivitatea alergenică la ouă, lapte de vacă și nuci a unor copii cu dermatită atopică.

Un pericol și mai mare îl reprezintă trecerea afecțiunii pe un palier mai profund. Conform eva­luărilor OMS, 60-80% dintre rinitele alergice netratate conduc, mai devreme sau mai târziu, la astm bronșic. Totodată, numeroși bolnavi sunt predispuși să dezvolte eczeme, sinuzită, infecții la urechi sau plămâni, polipi nazali și sinusali. Polipii se prezintă ca o inflamație cronică, în for­mă de ciorchine, a mucoasei nazale ori sinusale. Ei limitează fluxul respirator și, din acest motiv, sunt de regulă îndepărtați printr-o intervenție chi­rur­gicală endoscopică.

Variantele terapeutice disponibile

Evitarea alergenului

Cea dintâi măsură dictată de logică este evitarea con­sec­ventă a alergenului ce re­prezintă sursa neplăcerilor. De pildă, unele alimente vor fi excluse din meniu sau cos­meticele întrebuințate până în acel moment vor fi înlocuite cu altele, fără parfum. Aler­gicilor la polen le vine însă mai greu să se protejeze și poa­te că nu este lipsit de interes să aflăm că multora dintre ei li s-a făcut de către medic recomandarea de a pur­ta mască la ieșirea din casă – iar asta se întâmpla cu mult înainte să se fi auzit de Covid și de „dictatura sanitară”. În cazul când alergenul nu poate fi evitat, se prescriu me­dicamente pentru atenuarea simptomelor, totuși, singura metodă de tratament care atacă răul la rădăcină este desensibilizarea.

Desensibilizarea alergică (sau imunoterapia)

Constă într-un proces de reeducare a siste­mului imunitar, care trebuie deprins treptat să tolereze acele substanțe cu care acum poartă un război inutil. Aceasta se realizează prin admi­nistrarea la intervale regulate a unor doze de vac­cin antialergic, care cresc progresiv, până se ajunge la o doză constantă, ce va fi menți­nută timp de 3-5 ani, cât durează tratamen­tul. Primele îmbunătățiri se fac obser­vate, de obicei, abia după 6 sau 12 luni. La sfâr­șitul terapiei, simptomele sunt semni­ficativ reduse pentru mulți ani (chiar și 15 sau 20), sau dispar defi­nitiv.

Desensibilizarea se poate face fie prin injecții subcutanate, fie prin intermediul unor picături introduse în gură și ținute sub limbă timp de 2 minute, dimineața, pe stomacul gol. Varianta sublinguală este mai co­modă pentru pacient, care o poate practica la domiciliu. Actualmente se află în studiu o a treia modalitate de tra­tament, imunoterapia intragan­glio­nară, la care serul se injectează în gan­glionii lim­fatici. Experimentele s-au soldat până acum cu rezultate deosebit de promiță­toare: nivelul anticorpilor a înregistrat mult mai rapid o scădere vizibilă.

Rolul intestinului în alergie

O parte importantă a sistemului de autoapărare al corpului nostru se află în intestin. Flora intes­tinală, compusă din miliarde de bacterii, viruși și ciuperci, joacă un rol esențial: ne antrenează permanent imunitatea, prote­jân­du-ne îm­potriva agenților patogeni. Iar studiile arată că, în același timp, reduce și riscul de apariție a unei alergii. Din păcate, ea a suferit modificări drastice, din cauza sti­lului nostru de viață nesă­nătos. Cercetă­torii afirmă că anumite bacterii din compoziția florei intes­tinale au dispărut pentru totdeauna și că aceasta ar putea să explice pre­valența în creștere a bolilor alergice.

În opinia specialiștilor, premisele unei viitoare îmbolnăviri se creează încă din primii ani sau chiar luni de viață. De aceea se recomandă, în scop profilactic, o perioadă de alăptare de patru luni, deoarece laptele matern conține nutrienți de însemnătate vitală pentru bacteriile ce ne popu­lează intestinul, deci influențează nemijlocit struc­tura florei. Bebelușii născuți prin cezariană și cei cărora li s-au administrat antibiotice prezintă un risc mai mare de a deveni alergici. Nu trebuie pierdută din vedere nici diversificarea progresivă a alimentației. Multă vreme s-a crezut că este bine ca, în copilărie, să se evite con­tactul cu potențialii alergeni. Astăzi, dimpotrivă, medicii aler­gologi sunt de părere că alimentația bebelușilor trebuie îmbogățită treptat, introducân­du-se pe rând diverse alimente, pe cât posibil, chiar paralel cu alăptarea. Astfel, sistemul imu­nitar va învăța că acele sub­stanțe sunt inofensive. Cu atât mai mult, asemenea preocupări sunt necesare la vârsta adultă. S-ar cuveni ca fiecare dintre noi să aibă grijă ca bacteriile folo­sitoare să se simtă bine în in­testinul său. Pentru aceasta, să consumăm cât mai puține alimente procesate, fiindcă ele sunt în general lipsite de valoare nutritivă. În schimb, să mâncăm cereale integrale, nuci, varză murată și alte alimente fermentate, precum și uleiuri ne­rafinate, ca acelea de măsline și dovleac. Și să limităm cantitativ grăsimile animale, zahărul, făina albă și alcoolul. Un sfat bun nu doar pentru alergici…

Vezi și: https://www.formula-as.ro/2021/04/19/acum-zboara-polenul-ce-ne-ajuta/