– La trei ani de la marele miting al diasporei din Piața Victoriei, dosarul violențelor împotriva protestatarilor e încă în aer. Cum apreciați situația Justiției noastre, la trei ani de la acele evenimente? Dar ieșirea publică a președintelui Klaus Iohannis, care îl acuză pe ministrul Stelian Ion de impasul legii de desființare a Secției Speciale pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție? Cine e de vină, până la urmă, pentru acest blocaj?
– Cine altcineva ar putea fi vinovat pentru impasul legii de desființare a SIIJ, decât cei care au blocat-o în Parlament, introducând amendamente contrare recomandărilor Comisiei de la Veneția și altor organismeeuropene? Adică UDMR, cu complicitatea PNL. Lor ar fi trebuit să li se adreseze președintele Iohannis, dacă era corect, și nu ministrului justiției, Stelian Ion, care a introdus proiectul în Parlament, unde zace și acum, pentru că UDMR vrea de fapt ca SIIJ să-și continue existența, ca o secție specială a Parchetului General. Problema, spune ministrul Stelian Ion, este de fapt teama de DNA, căci UDMR și PNL nu vor ca DNA să instrumenteze dosarele de corupție ale magistraților, cum prevede proiectul guvernamental. Refuzul unui compromis dezonorant pe tema SIIJ nu este însă singurul motiv pentru care Klaus Iohannis îl atacă, nejustificat, pe ministrul Justiției. Președintele este, se pare, deranjat de faptul că ministrul Stelian Ion a demarat procedurile pentru ocuparea posturilor de conducere vacante din principalele parchete, ceea ce va face mai complicată, dacă nu imposibilă, numirea favoriților domnului Iohannis pe aceste poziții. Ceea ce pentru societate poate fi un lucru bun, având în vedere că preferata președintelui, impusă anul trecut la DIICOT, adică Giorgiana Hosu, a orchestrat clasarea dosarului violențelor din 10 august și apoi respingerea cererii de anulare a clasării de către Tribunalul București, din cauza unei acțiuni prost formulate. Dosarul 10 august devine astfel, grație șefului statului, încă unul din dosarele cu implicații majore pe care justiția românească nu reușește să le rezolve. Nu știm ce rezultate va avea demersul celor 13 organizații civice și al puținelor asociații de magistrați care cer reluarea anchetei, mai ales că o parte din probe au fost deja compromise. Dar știm sigur că nici politicienii PSD, PNL și UDMR, nici președintele Iohannis, nu vor mișca un deget pentru a se asigura că justiția funcționează în interesul cetățenilor, și nu pentru a proteja „sistemul ticăloșit” transpartinic.
– Experții ONU în domeniul climei au emis un raport extrem de alarmant despre pericolul pe care îl reprezintă schimbările climatice generate de om. Numit „Cod roșu pentru umanitate”, raportul avertizează în legătură cu accelerarea încălzirii globale și cu dezastre „fără precedent”. Cum ar trebui să acționeze România, pentru o mai bună protejare a mediului în care trăim?
– România ar putea începe prin a lua în serios chestiunea protejării mediului, ceea ce nu este deocamdată în stare să facă, după cum o dovedesc procesele deschise împotriva României de Comisia Europeană, pentru nerespectarea recomandărilor europene privind managementul deșeurilor. Situația este atât de rău scăpată de sub control, încât nu poate fi rezolvată nici de Garda de Mediu, al cărei președinte este bine intenționat, nici de ministerul mediului, al cărui ministru vorbește mult dar face foarte puțin în privința reducerii poluării, și nici de autoritățile locale, care ar fi trebuit să rezolve măcar problema gropilor de gunoi și a sortării deșeurilor. De fapt, România nici nu are o politică coerentă de protecție a mediului și de reducere a emisiilor de CO2, iar fondurile alocate protecției mediului au fost folosite pentru a mulțumi firmele clientelei politice, nu pentru a rezolva probleme concrete. Guvernanții nu se gândesc la acest aspect, care nu le aduce nici profit, nici popularitate, deși au la dispoziție fondurile europene oferite prin PNRR. Miniștrii PNL pricep greu că PNRR trebuie să prevadă măsuri relevante pentru tranziția verde în proporție de 37%. Cea mai dramatică rămânere în urmă o avem, probabil, în domeniul energiei, unde ministerul de resort este, potrivit experților, incapabil să gândească proiecte privind construcția infrastructurii necesare înlocuirii, fie și parțiale, a combustibililor fosili cu hidrogen, cum preconizează UE. În schimb, pentru că nu-și pot scoate clientelismul din codul genetic, au propus alocarea a 545 de milioane de euro unei asocieri a Romgaz cu o firmă privată cu experiență zero în domeniul construcției centralelor termice. Evident, Comisia a respins propunerea. Pe scurt, ca să contribuie la efortul mondial de salvare a Planetei, România trebuie să-și corecteze deficiențele structurale și să-și reformeze din temelii clasa politică și concepția despre guvernare. Europa este dispusă să ne ajute, inclusiv financiar, dar trebuie să vrem și noi.
